Ei – medici, noi – pacienți. Unii fără alții nu putem exista

Cred că premierul Ponta va profita de mitingul medicilor de sâmbătă şi de cel al profesorilor de astăzi pentru a-şi coafa guvernarea şi sincopele economiei în faţa comisiei FMI. E foarte posibil să le arate comisarilor că se confruntă cu nemulţumirile populaţiei, să invoce că vine iarna, că sunt probleme cu privatizările fiindcă nu mai sunt „mari oameni de afaceri” care să cumpere (cu şpagă) CFR Marfă, Oltchim, Cuprumin, Poşta sau ce a mai rămas de căruţa statului prin ţara asta.

Comunicatul Ministerului Sănătăţii, emis sâmbătă, îmi induce credinţa că şeful Guvernului va încerca să puncteze la discuţiile cu reprezentanţii FMI exact în acest sens. În textul remis către presă, mai-marii Sănătăţii „şi-au exprimat regretul” faţă de opţiunea liderilor Coaliţiei Profesioniştilor din Sănătate de a organiza marşul de protest, căzând în penibilul minciunii.

„Ministerul Sănătăţii porneşte de la un principiu de bază şi anume că orice problemă îşi poate găsi soluţionarea prin dialog continuu, colaborare şi încredere reciprocă”, se arată în comunicat. Oamenii aceştia chiar cred că românii nu ştiu sau au uitat că în ultimele două săptămâni cadrele medicale au pichetat ministerul, că mereu au existat cereri de dialog, fie din partea angajaţilor din mediul sanitar, fie din partea pacienţilor?

Ministrul Eugen Nicolăescu ar fi trebuit să fie impresionat de cei 10.000 de oameni ieşiţi în stradă ca să-i anunţe colapsul sistemului sanitar şi să alerge la prima televiziune (aşa cum ne-a obişnuit acest guvern!) şi să spună poporului ce viziune are pentru salvarea domeniului pe care-l patronează. Ar fi trebuit să-i cheme din stradă, la dialog, pe marii profesori ai medicinei noastre, care s-au alăturat manifestanţilor ca să transmită tuturor că nu vor mai avea pe cine să înveţe să vindece bolnavii. Doctorii tineri pleacă să muncească în Europa din cauza lipsurilor la care sunt supuşi la ei în ţară. Aş fi vrut să-l aud pe ministrul Nicolăescu că dă explicaţii despre perpetuarea procedurii de sorginte comunistă de a plăti rezidenţii cu o sumă mizerabilă (1.000 de lei lunar). Sau despre umilinţele la care sunt supuşi bolnavii în spitalele de stat unde aproape totul funcţionează la limita de avarie.

Totul pare compromis în sistemul de sănătate şi nici premierul Ponta, nici ministrul Nicolăescu nu găsesc soluţii, limitându-se la invocarea unor norme impuse ba de FMI, ba de comisiile europene, ba de problemele de buget cu care se confruntă. Opoziţia pare într-un weekend perpetuu, funcţionând „la relanti” în raport cu ceea ce se întâmplă în societate, şi prinde tonuri înalte doar când e vorba de coalizarea Dreptei în perspectiva viitoarelor alegeri. În România, există obişnuinţa ca nimeni din responsabilii din ministere să nu plătească. Nici prin demisie, nici prin trimitere în judecată în cazuri care implică şi vini colective, de sistem. Amintiţi-vă de cazul tragediei de la Maternitatea Giuleşti, unde doar o asistentă a fost ţinută arestată câteva luni şi câţiva medici au fost condamnaţi cu suspendare! Nu pentru actul medical prestat, reţineţi, ci pentru neglijenţă în management. Management defectuos din cauza legilor şi reglementărilor din sistem, gestionate de minister! Ei bine, în Ministerul Sănătăţii totul a fost ok, nimeni nu şi-a dat demisia şi nimeni nu a suferit nici măcar o sancţiune morală pentru bebeluşii morţi la Giuleşti şi din cauza lipsei de personal de supraveghere, măsură impusă de cei ce gestionează sistemul sanitar. Tot FMI o fi de vină?

Astăzi, în stradă vor fi profesorii, oamenii care trebuie să ne educe copiii să înveţe, să-şi clădească o carieră prin muncă cinstită, să nu ia şpagă, să respecte legile, să pună umărul pentru o societate curată. Ce putere să mai aibă aceşti oameni să propage către noile generaţii aceste idei când, de peste 20 de ani ei sunt trataţi de guvernanţi ca nişte anexe existeţiale, cu minim potenţial de periculozitate? Victor Ponta şi guvernul său or trece şi de această dată de examenul FMI, dar vor trebui să propună de urgenţă şi soluţii pentru milioanele de români care i-au votat ascultându-le promisiunile. În stradă se strigă tot mai des şi mai tare „Hoţii! Hoţii!”.

articol publicat și în EVZ.ro

Lasă un răspuns