In ultimii 21 de ani, periodic, am simtit nevoia sa incerc ceva nou in cariera. Pe mine rutina ma oboseste. In 1995, desi eram redactor sef adjunct la Evenimentul zilei al lui Ion Cristoiu, am gandit si editat, pe propria cheltuiala, revista saptamanala „Student party”, singura publicatie care s-a ocupat temeinic de viata universitara in conditiile aparitiei invatamantului privat. Trei ani am rezistat pe tarabe, prin forte proprii, revista traind din vanzare!
Apoi, in 1997, am avut nebunia sa intru sa invat sa fac televiziune de la una din marile profesioniste, Anca Fusariu. Ne-au iesit niste emisiuni aparte, pe care intr-o zi le voi trage de pe prafuitele casete video pe niste DVD-uri si le voi posta pe blog. Nu pentru mine sau Anca, ci pentru a vedea personajele pe care le-am avut in platoul de la Tele7abc. Poate ca daca postul n-ar fi intrat intr-un soi de faliment, cariera mea in tv ar fi continuat, dar…
La inceputul anului 1998, am facut cel mai nebunesc pas din cariera. Am acceptat postul oferit de Adrian Halpert, proaspat redactor sef , si m-am angajat la cotidianul cu cel mai mic tiraj la acel moment, Libertatea (cca 10-12.000 de exemplare). Ziarul fusese preluat de trustul elvetian Ringier, iar asta mi s-a parut o garantie. Aveam in minte cuvintele lui Cristoiu, care ne spunea inca din anii 95-96, cand EVZ avea 600.000 de exemplare tiraj:”Viitorul presei noastre e in investitia unui trust strain in Romania. Doar asa va putea fi presa viitorului independenta”. Si azi ii dau dreptate! Ringier a fost cel mai corect si comod patron pentru care am lucrat. Chiar daca schimbasem registru, de la o presa de investigatii si anchete serioase la investigatii spectaculoase de tip tabloid, „victime”din spectrul politic au existat. Dar nu si ingerinte.
O alta aventura am inceput-o in noiembrie 2006, cand, impreuna cu 80 % din echipa de la Libertatea, am pornit construirea unui nou tabloid – Click!, adus azi in pozitia numarul 1 in preferintele cititorilor, ca vanzari si audienta.
In vara lui 2009, tot intr-un moment de maxima rutinare, am acceptat oferta venita din partea ziarului Cancan. Evadarea n-a durat decat doua luni, dar m-am intors la Click! si am inceput un drum nou: construirea unei campanii umanitare, unice in presa noastra ca si concept – „Din inima pentru copii”. E o munca dureroasa, iti sfasie sufletul putin cate putin, insa satisfactia e pe masura cand reusesti sa ajuti un copil grav bolnav sa depaseasca pragul condamnarii la suferinta vesnica.
Din nou, acum, pentru mine se mai deschide un drum. Nu ca m-as plictisi de ceea ce fac, dar mai am inca resurse, idei si proiecte si sunt pur si simplu indragostita de meseria de jurnalist. Asadar, va anunt ca sunt membru fondator al proaspat infiintatei Asociatii Romane a Profesionistilor Mass-Media.
Horia Alexandrescu si Simona Ionescu, la prima sedinta de constituire a ARPMM
Presedintele ARPMM este Horia Alexandrescu, iar membrii fondatori sunt jurnalistii Marius Stoian, Horia Tabacu, Florian Bichir, Simona Ionescu si Adrian Artene. Portile sunt deschie tuturor! – vorba lui Florian Bichir, care deja a dat pe blogul lui stirea. Pentru ca nu vreau sa dezvaluim inca tot, redau declaratia lui Florian, care exprima si mesajul meu:
„Ne-am hotărât să facem asta nu pentru a imita alte întreprinderi de acest gen, care nu lipsesc din peisajul media din ultimii 20 de ani. Sunt multe şi multe nu au făcut nimic. Asociaţia Română a Profesioniştilor Mass Media este însă un proiect diferit, o să surprindă. Asociaţia nu are intenţii sindicale şi nu este aliniată politic. Este mai degrabă o cupolă sub care s-au adunat proiectele cu care fiecare membru fondator a venit pentru a o structura. Le vom dezvălui la timpul potrivit”. Cititi restul declaratiei pe blogul lui Florian Bichir!
Prima intalnire, la hotelul Phenicia – Florian Bichir, Horia Tabacu, Marius Stoian
Prin tot ce am scris aici, cred ca am raspuns si unui om care ma apreciaza si pe care-l apreciz, dar care ieri m-a intrebat: „Ce-ti mai trebuie si aceasta asociatie? N-ai deja atata treaba?”
P.S. Maine, o sa fac si o mica prezentare a fiecaruia dintre noi, membrii fondatori, pentru ca sigur unii ne vor inventa biografii! Am vazut, deja, pe site-ul Reporter virtual niste comentarii…
Un lucru important de retinut: nu avem patron, deci nu avem salarii. Ne autofinantam prin proiectele pe care le vom dezvolta.
Sa nu va fie de deochi numai valori expirate si proiecte tip „la anul si la multi ani „. Bafta la cheltuit banii fraierilor si cooptati-l si pe serghei mizil ca presedinte de onoare, se mananca bine la el
Atenţie cu casetele video… Se demagnetizează. Nu lăsa pe mâine ce poţi face astăzi.
După 21 de ani de „democraţie”, sunt mulţi care au profesii legate de mass-media, profesionişti însă nu prea văd decât în zona tehnică. În cealaltă parte, a celor care realizează mass-media (şi bănuiesc că asociaţia pe aceştia îi vizează şi nu pe cei de la tehnic), în continuare toată lumea este în zona de amatorism. Fără supărare, dar eu aşa văd din postura de consumator de mass-media. Aş spune, mai mult de atât, că peste tot în lume se constată o cădere spre amatorism. Sunt absolut convins că, în curând, trusturile mass-media se vor sparge în individualităţi cu bloguri.
Pingback: Independentul Horia Alexandrescu a infiintat Asociația Română a Profesioniștilor Mass-Media - Revista Presei
Ei, Biblio, am fi putut, deci, sa-i zicem Profesionistilor Amatori, dar nu ne-a dat prin cap!
Presa, zic eu, a mers in pas cu societatea de-a lungul acestui experiment democratic ce tine de 21 de ani. Dar romanii trebuie sa-si aminteasca de vorba aceea – „Noroc cu presa!”, findca a fost mereu o sursa de informare, dar si o Sperietoare pentru putere si cercurile de interese. O serietoare-amatoare, cum zici tu!
Să înţeleg că avem o iniţiativă. Ce facem cu ea mai departe?
Dragă Simona,
Chiar dacă sunt amator, poate iţi voi folosi la ceva. Subscriu, daca vrei.
Bravo, Simona!
Draga Simona, sunt de acord cu un singur mare adevar din ceea ce ai scris: faptul ca Ringier a fost cel mai corect si comod patron pentru care am lucrat (si eu). As adauga ca a fost si singura – si deocamdata ultima – tentativa de a face in Romania niste ziare puternice, cu adevarat independente. Pacat ca l-au stricat romanii 🙂 In rest sunt, cu siguranta, laudabile realizarile tale, si nu pot decat sa intuiesc stradaniile prin care s-au facut. Ma tem, insa, ca sunt mai de acord cu Bibliotecarul in privinta profesionalismului a ceea ce a mai ramas din breasla. Si o spun ca una care a si consumat presa, a si facut.
Felix, mereu aproape…
Dollo, chiar daca n-am baut nici o cafea impreuna, ne stim de ani de zile carierele, ne-am citit textele. Ne regasim intr-un punct comun de gandire, deci putem continua impreuna sa schimbam ceva. Vrem sa iasa ceva bun pentru jurnalisti si pentru conceptul de presa. Noi am deschis un drum, dar il vom pava impreuna.
Jorj, daca tu apreciezi asta, inseamna ca-i de bine. Multam!
@ Simona Ionescu
Asta este şi problema… Cam toţi românii sunt „profesionişti amatori”, de aceea merge atât de prost.
Felicitari pentru initiativa si mult succes cu asociatia.
Pingback: Simona Ionescu » Asociația Română a Profesioniștilor din Mass-Media prezintă primul său proiect
Pingback: Simona Ionescu » Azi e ziua lui Horia Alexandrescu!
Asociatia are vreo adresa de e-mail sau informatii de contact?
Simoa, inca nu, din pacate. Horia Alexandrescu si inca un coleg sunt in tratative pentru obtinerea unui spatiu, dar imi poti trimite mie mail pe adresa simona.ionescu@click.ro