Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească pe Cristian Pațurcă! A fost un suflet mare,boem, dar rebel până și cu propria-i ființă. Bolnav de plămâni și cu o ciroză stârnită de alcoolul prea multor dezamagiri în raport cu idealurile înflorite în decembrie 89, apoi în Piața Universității, în primăvara lui 1990, Cristi a abandonat viața.

Golanul numarul 1 al revoltei spirituale, omul care, cu muzica lui a țintuit în asfaltul Pieței zeci de mii de oameni cu nazuințe democratice, s-a stins anonim, într-o garsonieră închiriată. Prietenii  si ”golanii” Universitații îl pot vedea pentru ultima dată azi, pe catafalcul depus la Casa de Cultura a Studenților, singurul loc primitor pentru Cristi al ultimilor 21 de ani. Apoi, conform dorinței sale, trupul îi va fi incinerat, iar cenușa va fi împrăștiată la troița din Piața Universității. Cei apropiați aleargă acum după aprobare.

Poza de mai sus e facută la Casa de Cultura a Studenților, în 1995. Pe pian, cea careia nu i se vede capul, e Rona Hartner. Am făcut, atunci, un spectacol cu ei pentru studenții și profesorii de la stat și de la ”particularele” care abia înmugureau. Un spectacol minunat. Citiți mai multe despre Cristi aici și aici sau aici. Gândurile noastre pentru el și o lumânare aprinsă vor fi un omagiu creștinesc pentru omul care, în 1990, ne-a aprins sufletele și aspirațiile către libertate.