Clar, în ultimele zile, neuronii mei au fost sub semnul Chinei. Bombardaţi din toate părţile – radio, tv, print şi on-line – de ştiri şi imagini dinspre poporul asiatic prieten, au sfârşit (neuronii) freodonând obsedanta melodie a chinezoaicei ce „trilulia” ca o ciocârlie „Românie, Românie cât de dragă-mi eşti tu mie!”. Superb!
M-am aruncat în lectură, în paginile primei reviste care mi-a căzut în mână din teancul celor puse în suportul pentru „necitite”. „Glob Expres”, o revistă cu conţinut extrem de interesant, făcută de Horia Alexandrescu. Şi citesc ceea ce aş vrea să citiţi şi voi fiindcă e chiar interesant! E vorba de un fragment din interviul luat de Horia Alexandrescu lui Wang Yan (în traducere „Ioan Alexandru”), preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Chinezo-Română.
H.A. – S-a anunţat în presa noastră că investitori din provincia Shandong sunt aşteptaţi la licitaţia pentru construirea noii piste de 3.500 m a aeroportului internaţional din Cluj. O investiţie de cca 125 milioane de euro, iar o delegaţie din Shandong a vizitat recent oraşul de pe Someş.
W.Y. – Cu siguranţă că se vor prezenta la licitaţie şi vor încerca să câştige acest proiect, dar nu mă grăbesc să cred că vom reuşi să obţină lucrarea respectivă…
Firma pe care o reprezint eu este cea mai mare din China. Ei bine, de doi ani nu reuţim să fim părimiţi la o licitaţie în România, pentru că sunt invocate fondurile europene! Dar venim noi cu investiţia, aducem banii pentru că îi avem, construim ca nimeni alţii,şi repede şi fără reproş, dar tot nu se poate_! De ce polonezii pot face autostrăzi cu China şi în România nu s-ar putea?! Mă întreb pur şi simplu şi mă doare că nu putem depăşi acest baraj mai ales acum, când criza economică a lovit întreaga lume. Cum poţi să refuzi o asemenea oală de aur, într-un asemenea moment, când eu ţi-o ofer la tine în curte, la Bucureşti, şi te invit să te foloseşti de ea?! E drept, urmează să mă întâlnesc cu domnul ministru Radu Berceanu, la ministerul Transporturilor, şi sper că vom putea să mişcăm lucrurile.”
„Românie, Românie cât de dragă-mi eşti tu mie!”… Nu mi-a trecut!
Acum ceva timp in urma am vizionat un reportaj foarte interesant despre ce inseamna China de astazi.Cred ca emisiunea se numea ” Romania , te iubesc ” pe PROTV.Nu stiu cat era de adevarat dar am ramas impresionata…Au fost intervievati oameni de faceri chinezi care au avut firme si in Romania dar si afaceristi romani care au plecat in China.La intrebarea reporterului daca nu-i deranjeaza emblema comunista ” tovaras” acestia au raspuns ca atata cat in acea tara au gasit climatul si oportunitatea unei vieti decente chiar nu-i intereseaza modul de adresare.Cat despre interviul adus de tine in discutie, probabil domnul din China nu stie ca licitatiile in Romania reprezinta un teren minat, de unde cei care au painea si cutitul in mana trebuie sa castige neaparat.Nu conteaza cine face lucrarea, in cat timp si nici macar calitatea ei daca cine trebuie nu castiga.Ma gandesc la mirajul american pentru strabunii nostri.Acest lucru a ramas doar un mit pentru ca astazi Romania este tara tuturor posibilitatilor pentru ca aici linistit poti fura,poti eluda legea,poti minti cu zambetul pe buze…Asa ca unii dintre noi chiar pot canta” Romanie,Romanie,cat de draga-mi esti tu mie”,,,