Victor Roncea scrie despre începuturile mişcării Piaţa Universităţii. Citiţi cu atenţie, mai ales cei care nu aţi trăit acele evenimente. Victor nu aminteşte acolo un lucru. Eticheta de „GOLAN” a fost intens mediatizată după ce un „parlamentar” din vechiul CPUN a adus în sala din Dealul Mitropoliei (acolo se ţineau şedinţele, în sediul Marii Adunări Naţionale) cartonaşul pe care manifestanţii îl purtau în piept. De la tribuna, l-a expus în faţa camerelor de luat vederi. TVR transmitea seara de seara lucrările CPUN. Din acel moment, zilnic, s-au transmis imagini din Piaţă, iar ţara a fost conectată la Capitală.
După atâţia ani, cred ca fenomenul Piaţa Universităţii, aşa spontan cum a fost şi cum l-am trăit eu, era imperios necesar. Nu mă întrebaţi cui. Trebuiau separate apele, dinamitat consensul lui Iliescu şi trebuia să apară (mai extinsă) Opoziţia. În 20 mai urmau alegerile. Primele alegeri libere de după Război. Şi parcă, dacă-mi amintesc bine, atunci, în 20 mai 1990, a fost Duminica Orbului.
3 păreri la “Fenomenul Piaţa Universităţii, după 20 de ani”
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
* Nu pledez pentru amnezie! Mi se pare fraudulos argumentul că a judeca trecutul ar însemna, cum zic unii, a merge cu spatele spre viitor. Iertarea creştineasă nu înseamnă a acoperi cu o pătură ce-am lăsat în urmă. Problemele pe care mi le pun eu sunt de altă natură. Mă îngrozesc ura, răutatea, plăcerea de a ridica stâlpi ai infamiei şi de a azvârli cu pietre. Nu pot să-mi reprim gândul că gălăgia care se face azi pe tema “dosarelor” e reversul tăcerilor laşe de dinainte de ’89. Şi mă înşel, oare, având impresia că “justiţiarii” cei mai vocali, acum, n-au scos o şoaptă contra regimului comunist înainte de căderea lui Ceauşescu? Apoi, observ că se discută despre infern cu aerul că ne-am afla într-un semi-paradis sau, cel puţin, într-un purgatoriu. Oare se minte, azi, mai puţin decât înainte de ’89?… * ( Octavian Paler )
Din păcate, arhetipul activistului de partid care mă „enerva” în acele zile pentru că părea a fi „furat” revoluţia, astăzi este generalizat. Dacă ar fi astăzi să interzici accesul în politică al activistului de partid, politica nu ar mai exista.
PS.
Mai vreau poze cu Inka, măcar mai mă bine dispun în pofida realităţii. Dar tot Lili i-aş spune… 🙂