Arhive categorie: Galeria cu artisti

Ciprian Chirvasiu, prietenul meu, poetul și ”Profesorul de limbă moartă”

Mi-e foarte greu să scriu despre Ciprian. Ciprian Chirvasiu, poetul nostru ziarist, unul dintre cei mai buni colegi si prieteni pe care i-am avut din 1990 încoace, când ne-am întâlnit în redacția de la Tineretul liber. Doamneee, ce reportaje scria omul ăsta! Și cum și-a marcat el destinul cu primul volum de versuri, ”Profesorul de limbă moartă”, pe care l-am publicat, parțial, înainte de apariția cărții, în revista Student Party…pentru curaj! Apoi, anii nebuni de la Evenimentul zilei, când am făcut o echipă pe cinste…

Am fost ca frații. Ne-am sprijinit, ne-am bucurat si am suferit in problemele vietii, am lucrat ani de zile împreună aplecați la câte un ziar, am școlit tineri, ne-am pus vietile pe tavă când ajungeam la un hop sinistru, ne-am certat, ne-am împăcat… Doamneee, ce l-am mai certat pentru căderile lui, când se încăpățâna să nu iasă din prăpastie!!! Și ce rău îmi pare acum, când văd că timpul lui a fost atât de scurt… 54 de ani, din care ultimii 13-14 plini de frământări, deziluzii și neîmpliniri.

Iar azi, 13 iulie 2018, Ciprian a pus un punct gros, de final, poemului din sufletul lui. Cred că și de pe patul de spital, ne-a făcut un semn prietenos cu mâna și a alunecat lin, ca să nu deranjeze, pe tunelul luminos al Altei Lumi. Și-a luat cu el cărțile nescrise, pasărea poetului și-a înmuiat ciocul în sângele care îi inundase creatorului creierul și ne-a scris în numele lui un ultim ”Adio, prieteni, să nu mă plângeți căci uneori oamenii mai și mor!”. Cu siguranță știa că Tedi și Ana, copii săi, nu vor înțelege asta și, cu siguranță sufletu-i zbuciumat a trepidat încă o dată ca în zilele acele în care trebuia să-și facă datoria de tată și nu putea.
Nu am să pot merge la înmormântarea lui, la Schitu Golești. Voi aprinde candela, însă, și-i voi șopti: Prieten drag, TE-AI pierdut și TE-AM pierdut, puteai să strigi încă o dată Ajutor!

Dumnezeu să te aibă în pază, Om Bun!

La moartea lui Sergiu Nicolaescu

Am fost primul jurnalist care a aflat in aceasta dimineata ca Sergiu Nicolaescu s-a stins, de aceea Evenimentul zilei a fost primul care a dat stirea. Nu-i o mare performanta jurnalistica, dar avansul de timp iti permite sa pregatesti urmatoarele stiri despre subiect, astfel ca cititorii EVZ sa fie in permanenta primii informati. Acest lucru intr-adevar conteaza si face diferenta.

A fost o zi agitata, cu un subiect trist  despre un mare om de film cu o viata in lumini si umbre. Mi-am expus opinia in editorialul de maine din Evz – „Sergiu Nicolaescu, intre arta si propaganda”.

In fond, Sergiu Nicolaescu a fost unul din milioanele de romani care au avut de ales, in anii dictaturii, intre a face film asa cum avea el in cap (dupa model hollywood-ian), acceptand in schimb anumite influente comuniste, sau refuzand  promovarea ideologiei ceausiste si adio filme si vedetism! Poate, din acest punct de vedere, seamana foarte mult cu Adrian Paunescu. Ambilor, insa, nimeni nu le poate contesta talentul. Fara acesta, niciunul n-ar fi fost mari oameni in istoria culturala a acestei tari!

Dintre toate cate le-am auzit astazi mi-au atras atentia:

– descoperirea unui fiu nelegitim

– decizia de incinerare care exclude acum slujba de inmormantare, dupa ultima decizie a Sfantului Sinod

– afirmatia lui Nicu Covaci ca ar fi fost scos numele formatiei Pheonix de pe genericul filmului Nemuritorii de catre Sergiu Nicolaescu

Habar n-am daca Nicolaescu are sau nu un fiu nelegitim si nici nu stiu ce pozitie s aadopt in legatura cu decizia Bisericii (mi se pare doar ca ar pierde la bani), dar in privinta lui Nicu Covaci lucrurile sunt clare pentru toti din generatiile de la 80 la 35 de ani: fugeai din tara, regimul lui Ceausescu iti confisca tot si, daca erai artist, scriitor, pictor te stergeau de peste tot; nu mai existai. Deci nu Sergiu Nicolaescu l-a facut nevazut.

Secretul din spatele divorțului dintre Șerban Ionescu și Magda Catone

Adevărul despre care n-am putut să scriu, până la moartea lui Șerban Ionescu, nu trebuie rămas nespus. A fost primul gând, în momentul în care am aflat miercuri, înspre miezul nopții, că actorul a depus armele în lupta cu boala și a plecat să se odihnească în altă lume. O lume în care, ni se spune, că nu există durere sau lucruri rele.

În viața mea de jurnalist nu mi s-a întâmplat să nu pot să scriu despre un subiect ce ținea prima pagină a tabloidelor, își găsea loc în coloanele ziarelor quality, iar televiziunile îi dedicau emisiuni speciale, cu invitați din lumea teatrului. Nu mi-a interzis nimeni. A fost o autocenzură când am văzut dimensiunile pe care le capătă povestea soților Șerban Ionescu – Magda Catone. Realizam că informațiile mele, venite dinspre oameni din apropierea lor sau de la colegi de teatru, nu vor putea sta în picioare în fața sinistrului scenariu ce se construia în jurul acestei familii de artiști. M-am mulțumit să le împărtășesc colegilor din redacție, iar Evenimentul zilei nu a mai publicat știri despre Șerban Ionescu. Continuă să citești

A murit regizorul Biţu Fălticineanu. Teatrul de revistă e în doliu

Avea 86 de ani, dar nu se retrăsese la pensie. Viaţa lui erau spectacolele şi scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. Numai între artişti se simţea bine, deşi o boală nu-i dădea pace de ani de zile. Ieri dimineaţă, regizorul care ne-a oferit atât de mult umor continund linia lăsată moştenire de marele Constantin Tănase, s-a stins din viaţă.

Am avut privilegiul să îi fiu alături, într-o seară, la ziua dragei artiste Cristina Stamate. Şi am scris aici despre acea seară minunată.

Dumnezeu să-l odihnească!

simona-si-stela-popescu

Despre Ștefan Bănică junior și concertele sale

În dimineața asta m-am trezit cu concertul lui Ștefan Bănică junior în casă. Televizorul rămăsese pe ProTv. Nu știu cât am pierdut din concert. Știu, însă, că, deși fusesem în sală la trei spectacole ale cântărețului, grație managerului trustului (Razvan Cornețeanu) ne oferea la fiecare sfârșit de an acest Concert de Crăciun, nu am schimbat postul plictisită. Continuă să citești

Malina Olinescu, vedeta prin moarte

Tinerii reporteri de televiziune, ajunsi azi-noapte la baza blocului situat in zona Garii de Nord, habar n-aveau ca femeia decedata pe caldaram este o cantareata. Un vecin in varsta le-a explicat mirat cine era Malina Olinescu. Oamenii au tresarit doar la argumentul „fiica Doinei Spataru”. De la liceeni pana la cei de 25-26 de ani, rar sunt cei care i-au ascultat melodiile sau au auzit de Malina la televizor.

Aceasta e adevarata drama a femeii de 37 de ani, care a ales sa se zdrobeasca azi-noapte de caldaram, amplificata, probabil, si de despartirea de iubit. Vedeta de la 5 ani, cu parinti-vedete, crescuta intre vedete, Malina nu a stiut, nu a putut si nu a fost ajutata indeajuns sa se adapteze vremurilor. Si a tras cortina peste viata, pentru ultima data printr-un gest public: sa scrie ziarele, sa faca dezbateri televiziunile!

Dumnezeu s-o odihneasca!

Despre cariera ei, cititi aici!

Familia a schimbat ora inmormantarii regizorului Alexandru Tocilescu

Astazi, actori, regizori, senografi, operatori, oameni de cultura si iubitori de arta vor merge sa-i conduca pe ultimul drum pe cei doi mari regizori rapusi de boala, la o distanta de o zi unul de altul. Rudele lui Alexandru Tocilescu fixasera deja ziua, ora si locul inmormantarii atunci cand s-a anuntat decesul lui Andrei Blaier. Totul fusese programat pentru sambata, ora 12, la Cimitirul Bellu. Continuă să citești

Artistii generatiei de azi…

Trei mari regizori ne-au parasit intr-o luna. Liviu Ciulei, Alexandru Tocilescu si Andrei Blaier au lasat liber locul de sfatuitor si slefuitor al artei teatrale. Ca si in anul 2009, ma intreb „Avem ce pune in loc”?

Care sunt artistii generatiei de azi?

Artistii generatiilor bunicilor si parintilor nostri se sting. Ii stim bine si lacrimam cand primim vestea. Despre cei ai generatiei noastre mai scriem sau mai citim sau ii privim la tv din cand in cand. Unde sunt, insa, cei ai generatiei copiilor nostri? De cine isi vor aminti ei? Continuă să citești

Regizorul Alexandru Tocilescu a murit sub ochii lui Andrei Tinu

Am vrut sa aflu care mai e starea de sanatate al lui Andrei Tinu si cum si-a petrecut ziua onomastica in salonul de Terapie intensiva de la Spitalul de urgenta Floreasca. Unul din prietenii lui Andrei mi-a povestit un lucru dureros. El si alti cativa prieteni buni, fete si baieti, au vrut sa-i faca lui Andrei, in aceasta seara (miercuri), o surpriza si sa-i duca la spital tortuletul aniversar. Apoi, din usa deschisa a salonului, sa-i faca pe rand cu mana si sa-i spuna “La multi ani!”. Personalul medical, insa, s-a induiosat si l-a lasat pe Andrei pret de 5-10 minute pe un scaun, pe culoar, sa-si primeasca prajitura din ciocolata si trandafiri din martipan, iar tinerii sa-i cante in soapta. Continuă să citești

Mihai Stanescu, artistul pe care-l ingropam in uitare

Caricaturistul Mihai Stanescu este cel mai iubit dintre indraznetii care-si permiteau sa ironizeze regimul comunist. Ne obliga sa zimbim in vremuri cind colturile gurii pareau pe veci invinse de gravitatie. Si-am fi putut jura cu totii, in anii aceia, ca, daca ne vom recapata libertatea, il vom rapi din dragoste si-l vom purta pe brate, ca sa-l asezam in galeria marilor valori. A celor care, pentru ca ne-au tinut in viata prin arta si curajul lor, merita pentru totdeauna multumirile si dragostea noastra. Dar, dupa Revolutie, recunostinta romanilor s-a mai atrofiat… Continuă să citești