Arhive categorie: D-ale mele, d-ale noastre

Blogul meu este spaţiul pentru tot ce nu găseşti în ziarul tabloid. Aştept să postezi tot ce te preocupă sau te amuză, dar îmi rezerv dreptul de selecţie. Exprimă-te liber şi învaţă să accepţi şi un alt punct de vedere. Combate fără patimă, dar cu zvâc în replică! Putem învăţa unii de la alţii şi în secolul 21. Vreau să încercăm împreună să creăm un spectacol în comunicare, fiindcă prea multe lucruri terne fac parte din viaţa noastră.

Inainte de Apocalipsa, romanii au serbat Epoca-lipsa!

Buna dimineata, soare!

Or fi in buncare aia de si le-au luat?

N-am inteles, in toata nebunia asta, de ce nimeni nu s-a gandit sa-si cumpere/construiasca o racheta, un avion. Daca in aer era mai sigur decat pe pamantul care, zice-se, se spargea?

Cat o fi costat toata nebunia mediatica numita Apocalipsa maiasa? Si cat or fi castigat cei care au speculat Ultima zi de Adio?

Acum vreo 25 de ani, noi visam la Epoca-lipsa! A venit in noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989.

Asadar, dragi romani, avem si noi ce sarbatori la noapte! Fara a ne gandi la politicienii care i-au luat locul lui Ceausescu, sa nu ne stricam cheful!

A şaptea răzbunare a românilor. Alegeri parlamentare 2012

„Ce vom face duminică la vot? Cui încredinţăm destinele noastre şi ale ţării? Vom găsi calea bună sau o dăm iar în bară şi urmează patru ani de chin?”. Astăzi, după ce avem rezultatele votului, cred că tocmai cei care şi-au pus aceste întrebări nu s-au prezentat la urne.

N-au găsit răspunsul motivaţional. Altora nu le pasă deloc de politică şi n-au călcat niciodată într-o secţie de votare. Grosul electoratului, însă, are simpatii politice. Le exprimă din patru în patru ani.

O istorie a ultimilor 22 de ani arată că, la noi, rezultatul votului are în el mesajul răzbunării. Dar şi că, invariabil, finalitatea guvernării aleşilor s-a regăsit între limita unui regret amar şi cea a sentimentului că răzbunarea e arma oamenilor fără viziune. În 1990 şi 1992, românii au votat stânga. Cu ură maximă, au adus la putere dreapta, în 1996. Continuă să citești

Și Victor Ponta îl apreciază pe Mircea Cărtărescu

Primul-ministru a mărturisit aprecierea sa față de scriitor pe blogul său, astăzi, într-un moment de respiro. Cred că nu a vrut să treacă nemarcat și de către el evenimentul decernării Premiului Nobel pentru Literatură. Gestul e extrem de elegant, mai ales că este făcut față de un adversar ideologic, cu opinii politice major diferite. Continuă să citești

Baronul de Arges si „anonimul Titi”

Era un plic jegos, mirosea a igrasie, iar deasupra timbrului, o urmă de ceai sau cafea chioară desena parcă un porumbel.

Forma aceasta mi-a atras, de fapt, atenţia asupra scrisorii de pe colţul biroului. Nu m-am repezit s-o desfac, fiindcă trebuia să pregătesc şedinţa de sumar, un coleg aştepta ok-ul pentru un material, televizorul anunţa nuştiu- ce-ştire bombă… Din când în când ochii mi se opreau involuntar pe conturul acela de porumbel. Nu, nu era timp, dar cu siguranţă ceva e, dacă plicul parcă se zbătea să-mi atragă atenţia ca să-l deschid… Era însă atât de…bolnav. Da, un petic de hârtie bolnav, cu un porumbel maron pe el. Continuă să citești

„Visul american” pe care românii sar să-l şutească

Poveste extraordinară, încărcată de o emoţie profundă. Poveste care a uluit America şi România, deopotrivă.

Un subiect de presă despre care ştii că va aduce audienţă maximă fiindcă inimile multor oameni vor vibra. Pentru mine, însă, e şi un subiect încărcat de amărăciune, făţărnicie, de neputinţa de a modela mentalitatea societăţii româneşti întratât încât să ne ajutăm singuri unii pe alţii, să extragem valorile (acolo unde există!) şi să le punem pe un piedestal spre a fi admirate de o lume întreagă. Accentuez „pentru mine”, deoarece de 3 ani de zile sunt implicată în campanii de presă caritabile în sprijinul copiilor grav bolnavi şi al celor ce trăiesc în mediul rural, la limita existenţei.

Din postura de jurnalist am încercat şi încerc să dau o şansă la viaţă unor micuţi aproape ignoraţi de autorităţi şi de societate, iar situaţiile cu care m-am confruntat sunt, uneori, de-a dreptul revoltătoare. Campaniile „O şansă copiilor de la ţară”, „Ajută copiii!” sau „Din inimă pentru copii” sunt deja cunoscute multor cititori, iar aceştia vor înţelege esenţa sentimentului de amarăciune care a generat acest articol. Continuă să citești

Jurnal de Grecia 3 – Ce bani trebuie să ai în buzunar pentru o vacanță în insulele grecești

E duminică dis-de-dimneață și angajații plajei private din apropierea vilei în care locuim robotesc déjà. Așează șezlongurile sub umbrele, la linie, iar un bărbat conduce un utilaj mic care curăță și nivelează nisipul. Curând vor veni turiștii, marea lor majoritate greci din Salonic ce își permit, ca și românii, doar un weekend la mare. Aleg plaja privată fiindcă aici au tot ce le trebuie: băutură de toate felurile, un bistro unde comanda (pizza, sandvișuri, șaorma) este adusă la șezlong, iar seara au parte de distracție în discoteca de lângă plajă. Spre dimineață, grecii care nu au cazare la vreun hotel sau pensiune, dorm pe șezlonguri până la apariția angajaților responsabili cu curățenia.

plaja curatata in zorii zileiPLAJA CURATATA IN ZORII ZILEI

Continuă să citești

Jurnal de Grecia – Despre ”taxa pe peisaj” și experimentul TVA la greci

Bem cafea pe terasa din fața vilei și privim la mașinile parcate sub măslini. Curtea e plină, deci nu mai sunt camere libere. Turiști sunt de peste tot: Polonia, Germania, Rusia, România…Și o familie din Salonic. Grecii vin aici în concediu cum mergem noi la Eforie. Au mare și la Salonic, doar că acolo nu se poate face plajă, nu se poate intra în mare, e interzis de minicipalitate. Amenzile sunt usturătoare. Însă, dacă ai locuința la malul marii, impozitul e măricel. Un fel de taxă pe peisaj…

Este al cincilea an în care Grecia se află în recesiune. Iar de patru ani vin în fiecare vară într-un orășel turistic din regiunea Halkidiki.  Ne costă mai puțin decât pe litoralul nostru, iar apa și plaja nu suferă comparație. De patru ani văd cum se zbat grecii în încercarea de a ieși din prăpastia datoriilor și compar mereu cu ce ni se întâmplă nouă. Aflam de la televiziunea greacă despre vizita delegației FMI și cerințele impuse guvernului de la Atena, apoi regăseam aceleași imagini și mesaje la București. Doar că, la noi, decalajul măsurilor FMI era de circa șase luni-un an. Întâi se aplicau în Grecia. Anul trecut, de exemplu, grecii aveau TVA la alimente de 11% și guvernul abia ridicase la 23% (la indicația FMI) taxa pentru celelalte produse. Acum, TVA la alimente a ajuns 13%, iar pentru celelalte produse a rămas tot 23%, deși existaseră discuții pentru majoararea cu încă un procent. Scăderea drastică a salariilor și pensiilor, precum și schimbarea regimului socialist cu unul de centru-dreapta au făcut ca măsura să nu fie pusă în aplicare. În România, TVA este de 24% și se discută acum reducerea TVA la alimente. FMI nu prea agreează ideea, probabil și după experiența grecească. Continuă să citești

Jurnal de Grecia – ”Statul grec e sărac, nu oamenii!”

Totul e la locul lui, exact ca anul trecut sau ca acum patru ani. Pescărușii grecești dau aceeași roată terasei vilei unde suntem cazați, țipând parcă a bun-venit, iar cuibul rândunicii din catul copertinei de lemn e iarăși plin. Puii, trei la număr acum, își ițesc gâturile în fiecare dimineață spre laptopul meu, ca niște spioni. Nu-mi vine să mut masa din dreptul lor fiindcă, în zorii zilei, la ceasul ultravioletelor, sunt singurii mei companioni anti-stres. Peste tumultul zilei nici că-i observ și sunt sigură că, într-o dimineță, mă voi trezi fără ei, luați de mamă la lecțiile de zbor.

Da, rândunicile grecești sunt aidoma celor românești. ”Sunt păsările Domnului”, imi amintesc că-mi spunea bunica când eram copil, povestindu-mi legenda petei roșii de pe pieptul rândunicii, semn și mărturie ale sângelui lui Hristos. Poate din cauza asta îmi sunt dragi păsărelele astea în frac – că mi-o aduc aproape pe bunica și dau un sens troiței montate pe terasa vecină de proprietarul grec.

vila greceasca

Continuă să citești

Referendumul, un computer tomograf al clasei politice

AFP scrie despre incercarea prin care a trecut presedintele Basescu – al doilea referendum ce a avut ca miza demiterea sa. Iata ce caracterizare ii face jurnalistul AFP:

(…)”Potrivit primelor estimările oficiale, el ar trebui să rămână din nou preşedinte, întrucât rata de participare necesară de peste 50 la sută pentru destituirea lui nu a fost atinsă, duminică.

Pentru cel aflat în fruntea României la intrarea ei în Uniunea Europeană în 2007, modernizarea unei ţări puse la încercare de decenii de dictatură comunistă a constituit o prioritate.

„Reforma statului se face cu tumult, cu opoziţia, cu dispute”, declara el înainte de a fi reales în 2009. Continuă să citești

Vai de capul nostru!

1. Respectarea independenţei Justiţiei;
2. Restabilirea competenţelor Curţii Constituţionale;
3. Respectarea deciziilor Curţii Constituţionale;

4. Transparenţă în numirea Procurorului General şi a şefului DNA;
5. Numirea unui Avocat al Poporului care să fie sprijinit de toate partidele

6. Integritatea să devină o prioritate politică.

Acestea sunt cele 6 conditii puse Puterii de la Bucuresti de catre UE pentru a se desamorsa „ingrijorarea”. Continuă să citești