V-am promis o poveste despre o crimă petrecută în Bucureşti, care a suscitat comentarii aprinse şi acuzaţii de tot felul, exact ca şi în cazul Mădălinei Manole. Redacţiile ziarelor erau asaltate cu telefoane de la cititori (atunci nu exista net) care doreau să-şi exprime punctul de vedere. Mult timp, presa a fost pusă la zid fiindcă a îndrăznit să aibă suspiciuni asupra soţului care-şi găsise soţia strangulată. Povestea nu vrea să arunce o anatemă asupra soţului Mădălinei Manole (deja acuzat de socri şi de o mare parte a publicului), ci doar să arate că orice e posibil şi că e normal să fie privit cu rezerve fiecare caz neclar. Parchetul nu şi-a terminat ancheta şi nici jurnaliştii n-au făcut coadă la uşa procurorului pentru a afla amănunte sau a găsi răspunsuri la sumedenia de întrebări care au apărut. Continuă să citești →