Mi-e dor de tata. In fiecare an, in prima zi de primavara. De 28 de ani, mi-e dor. In acel 1 martie a fost ultima data cand mi-a daruit martisorul si l-am imbratisat, spunandu-i „sa-mi traiasca!”, caci era ziua lui. Implinea 54 de ani. Doar 54…Si nu-mi inchipuiam ca n-am sa-l imbratisez si la 74!

Mi-a lasat, pana acum 7 ani, martisorul inimii sale pentru bucuria inimilor noastre: pe Mama! Ei ii spuneam „La multi ani!” pe 14 martie. Probabil ca tatei i s-a facut dor si ne-a luat martisorul. Stralucesc si acum, insa, in inima mea.