Arhive etichetă: cnsas

Cristoiu știe cu ce nume semna Nistorescu pentru Securitate

Ion Cristoiu despre Cornel Nistorescu:

”Despre Cornel Nistorescu ale cărui reportaje erau corectate de mine din punct de vedere gramatical, știu multe lucruri”.

În general, în presă, orgoliile sunt mari și lucrurile de tipul celor semnalate de Ion Cristoiu se plătesc la un moment dat.  Nistorescu a încercat să i-o plătească lui Cristoiu mai mereu, din 1997 încoace, dar nu a luat în calcul că fostul lui șef, omul care l-a îmbogățit prin crearea Evenimentului zilei, nu numai că știa lucruri, dar și era în posesia unor ”lucruri”. Așa se face că, la ultima zgândărire, Ion Cristoiu i-o servește fostului subaltern: Nistorescu a fost colaborator al Securității (DIE), semnând texte la comandă sub numele Bogdan Nisipoiu.

Dezvăluirea a fost făcută de Ion Cristoiu pe site-ul Reporter virtual. Acolo puteți citi tot textul.

În contextul celor de mai sus, mă întreb ce o fi vrut să spună cu adevărat Assange când i s-a adresat lui Nistorescu, la întâlnirea de la Londra: ”Hey sailor, are you happy to see me, or is that a gun in your pocket?”
PS. Cu tristețe aflu (culmea!, din cotidianul.ro a lui Cornel Nistorescu) că și criticul literar Mircea Iorgulescu a fost colaborator al Securității, etichetat astfel de CNSAS. Iorgulescu a lucrat pentru Europa liberă, RFI și Revista 22.

Dezvăluiri CNSAS – Ion Cristoiu şi Securitatea

„Potrivit unui set de documente ale CNSAS intrate în posesia Inpolitics, reputatul gazetar Ion Cristoiu a fost o țintă de calibru pentru fosta Securitate, care îi analiza chiar și relația cu nevasta, și a scăpat de necazuri majore numai grație protecției asigurate, indirect, de către Nicu Ceaușescu.

La începutul anilor 80, tînărului Cristoiu i-a trecut glonțul pe la ureche. Aflat la conducerea Suplimentului Literar Artistic al Scânteii Tineretului, ca redactor șef adjunct, jurnalistul a început să deranjeze tot mai tare anumite cercuri politice și intelectuale, sfîrșind prin a deveni un obiectiv al Securității. Potrivit unei note informative aflată în dosarul ”Presa” de la CNSAS și redactată de sursa ”Costin”, păcatul major al gazetarului era apropierea de ”albi”. Cine erau aceștia?


Simplu, în acele vremuri, scriitorii vremii erau împărțiți în două categorii: ”albii”, adică scriitori rebeli, gen Mircea Dinescu, Mircea Cărtărescu etc, aflați sub protecția lui Nicolae Manolescu, și ”roșii”, adică scriitori naționaliști, apropiați regimului, precum Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor sau Adrian Păunescu. În nota amintită, datată 27-07-1983, Cristoiu era acuzat că promovează scriitori evrei, lucru de netolerat într-o perioadă cînd regimul Ceaușescu făcea bani grei din vînzarea evreilor către Israel, iar instituții precum Radioteleviziunea erau epurate de relizatorii evrei. Era blamat și scriitorul Alexandru Papilian, care îndrăznise să scrie despre greva minerilor din Valea Jiului, material citit ulterior la ”Europa liberă”, dar și Iulian Costandache, care scrisese o cronică pozitivă ultimei cărți a lui Papillian. ”La sugestia lui Papilian, Ion Cristoiu a înființat în paginile Suplimentului rubrica ”Dialogul între generații”. Primul articol din cadrul noii rubrici a fost semnat chiar de Papilian și a fost dedicat lui Lucian Raicu, de origine evreu și redactor la ”România literară” se arată în nota sursei ”Costin”.

Continuarea, extrem de interesanta, o puteti citi pe site-ul Inpolitics. O sa revin si eu pe marginea subiectului. Continuă să citești