Am cautat azi ceva in biblioteca si am dat peste o carte cu si despre flori din toata lumea. Un fel de atlas, editat in Germania. Si m-au napadit amintirile…Istoria cartii… A unei carti ascunse, a unei carti ce ne-a produs spaima.

Eram in vacanta la Mamaia, in primul an de casatorie. Ne aranjase mama, „pe pile”, o camera la hotelul Pallas, unde director era un fost coleg de-al ei de liceu. Hotelul, plin de nemti. „Shop” plin de bunatati in fata hotelului. Ni se scurgeau ochii, dar n-aveam valuta. Si cum sa ai, cand, daca te prindea „organul” cu dolarul la cumparaturi, riscai puscaria?! Si totusi, in acea vacanta, am avut parte sa ne rasfatam si cu tigari Dunhill (inclusiv mentolate) si cu ciocolata „Toblerone” si cu bere Tuborg, ba am primit cadou si o bricheta  Bic, d-alea pe care dupa revolutie le aruncam la cos cand se consuma gazul. Toate ne-au fost oferite cu prietenie de comeseanul nostru de la  pranz, un turist german cazat in acelasi hotel. Hans ne indragise si stateam, zilnic, cate o ora-doua de vorba dupa ce mancam. Cand am plecat, i-am facut cadou niste discuri, fiindca ne marturisise ca-i mare amator de muzica si chiar avea o colectie de discuri impresionanta. Am schimbat adresele, promitand sa ne scriem carti postale. Mi-a spus ca imi va alege doar carti postale cu flori de munte si de camp, fiindca ii povestisem ca imi placea sa culeg asemenea exemplare de pe unde calatoream si sa le presez. Eram foarte mandra de floarea mea de colt, pe care o gasisem in Bucegi cand urcasem la Varful Omu.

Ei bine, la o luna de la despartirea noastra de la malul marii, am primit un aviz postal acasa ca sa merg sa ridic un colet. Era, de fapt, o scrisoare mai voluminoasa de la Hans. Oficiantul a deschis-o in fata mea (asa era procedura!) si a rasturnat continutul. Era cartea despre flori si o foaie de hartie scrisa in engleza de Hans. Bucuria mea a tinut pana acasa. Locuiam cu parintii mei, iar tata, cand i-am povestit ce cadou am primit din Germania, s-a facut stacojiu. Atunci am aflat de la el ca nu e bine sa avem „relatii cu cetateni straini”, ca deja e posibil ca Securitatea sa stie ca  am primit „pachet” de la un neamt si ca e posibil sa ne cheme si sa ne intrebe. Exact asa cum procedasera, de vreo trei ori, cu sora lui care coresponda cu niste prieteni din copilarie, grecotei la origine, care plecasera din Romania si se stabilisera in Grecia.Cum matusa-mea nu s-a lasat convinsa si a recidivat, l-a chemat pe unchiu-meu la „partid” si l-au prelucrat sa o faca sa inceteze. Iar acele banale scrisorele n-au mai fost trimise niciodata in Grecia, pentru linistea familiei. Drept urmare, gandindu-ma ca ma trezesc cu vreun securist la usa tatei, am luat si eu cartea lui Hans si am ascuns-o…la soacra-mea. Chiar si acolo, in biblioteca ei, am pus-o pe lat, in spatele randului cu carti, de parca era un manifest anticomunist, nu o carte despre flori! Am adus-o acasa la mine dupa revolutie.