…de aceea consemnez și eu pe blog, spre aducere aminte. Despre termenul dintre ghilimele din titlu, nu mai dau explicații, fiindcă deja a făcut înconjurul țării, după emisiunea de aseară de la B1, cu primarul Vanghelie. Consemnez doar două paragrafe semnificative din textul de pe Inpolitics despre debarcarea lui Marian Vanghelie de la organizația PSD București.
”Nu vreau să fiu acuzat, la anul, că alegerile din București s-au pierdut sub conducerea mea, și, ținînd cont că, din păcate, acolo cam e stat în stat în ultima perioadă, am decis să mă implic personal în conducerea organizației, alături de un comitet format din mai mulți lideri” a spus Ponta. El a mai explicat că nu dorește excluderea lui Vanghelie din partid, ba chiar vrea ca acesta să rămînă în conducerea organizației, dar pe o altă poziție.
Vanghelie a dat dovadă de multă stăpînire de sine, înțelegînd, probabil, că partida era, oricum, pierdută și și-a manifestat disponibilitatea de a da curs solicitării lui Ponta. A urmat cuvîntările lui Adrian Năstase și Ion Iliescu, primul elogiind personalitatea lui Vanghelie, dar arătînd că e nevoie, totuși, de un suflu nou. Al doilea, de asemenea fără a-l critica tăios pe liderul bucureștean, ba chiar lăudîndu-l pentru calmul manifestat, a arătat că Bucureștiul a stat prea mult timp în mîinile dreptei și trebuie recuperat. Dar, a explicat Iliescu, acest lucru e dificil în condițiile în care Bucureștiul are cel mai mare procent de intelectuali, iar aceștia au rețineri în a se apropia de partid din cauza lui Vanghelie și a anumitor lacune ale sale. Ponta a cerut votul Comitetului Executiv pentru demiterea lui Vanghelie, moment în care acesta s-a ridicat și a anunțat că nu e nevoie de așa ceva și că e dispus să plece singur, numai că liderul PSD s-a încăpțînat să aibă acoperire deplină, astfel că s-a pus la vot”.
Doamnă Simona Ionescu,
Sincer, eu sunt dezamăgit de presa română. Sunt absolut convins că domnul Vanghelie a făcut o greşeală, aici nu am nici un fel de îndoială, dar mă gândesc că poate oamenii care au ca meserie scrisul ar fi trebuit să ştie că natura latină a cuvântul (venit la noi pe cale franceză) nu are nimic de-a face cu lichidul seminal, ci cu „a lansa cu putere, a proiecta, a lansa”.
În franceză se poate spune, de exemplu, „a ejacula injurii”.
Cum ar spune Flaubert, „Je vais enfin dire ma manière de penser, exhaler mon ressentiment, vomir ma haine, expectorer mon fiel, éjaculer ma colère, déterger mon indignation.”
Deci e grav, ca natiunea a râs!
Cu toata consideratia, cred ca in constiinta poporului cuvantul ”ejculare” nu se va implementa in sensul semnalat de dumneata, nici macar la nivelul acelui binecunoscut ”succesuri”.
Nu este grav că naţiunea a râs, naţiunea a identificat o greşeală involuntară şi a râs de ea cu bunăvoinţă. Personal am fost deranjat de faptul că presa s-a închistat defăimător într-o asemenea băşcălie… Dacă domnul Eugen Simion ar fi folosit aceiaşi expresie, sunt absolut convins că nimeni nu începea să râdă. Mai mult, cred că ar fi fost destui care ar fi identificat imediat faptul că se poate aplica o asemenea construcţie pe seama folosirii cuvântului în sens livresc.
Dacă eu aş fi folosit cuvântul şi presa ar fi râs aşa de mine, m-aş fi simţit jignit. Inutil jignit. Nici nu este nevoie ca acest sens să se implementeze în vorbirea curentă, este îndeajuns să existe. Până una alta, în vorbirea curentă a românului nu există nici nombrilism sau behaviorism sau antropopatism sau nahamic sau rocambolesc meturgemam sau lombrosian… asta înseamnă că ar trebui să renunţăm la ele sau să râdem de ele?
Până la urmă poate îmi vine să fac un apolog şi lumea va râde pentru că va înţelege că fac o apologie. Şi va râde de mine gratuit. Nu mi se pare normal.
Să spunem deci că nu mi se pare normal ca toţi cei care au râs ÎN PRESĂ (foarte, foarte mulţi) nu au identificat originea acestui cuvânt. Până la urmă, mie cum mi-a venit în minte imediat sensul de origine al acestui cuvânt şi lor nu?
În umbra acestor hohote ale jurnaliştilor, eu am avut impresia vremurilor în care eram la şcoală şi pronunţa cineva un cuvânt „suspect”, precum futurologie sau refutare, şi toată clasa chicotea, până „emitent”-ul căpăta o stare de turpitudine faţă de limba română, când de fapt era vorba doar de un fel de conflict cauzat de obsolescența lingvistică faţă de cuvintele ce nu prea au căutare în „consumul” maselor.
DEX-ul „se gândeşte” şi el tot la lichid seminal, când explică ejaculare. Cu totul altfel stau lucrurile în cazul „ejectare”. Cred că de data asta Vanghelie a vrut să zică exact ce-a zis, n-a confundat termenii. Poate nu a auzit de ejectare, dar de eliminare, a auzit. Mai cred că, pentru prima oară, s-a exprimat plastic, corect, a nuanţat ceea ce i se întâmplă.
Adevărul este că a-l da pe Vanghelie deoparte acum, e ca şi cum ai ascunde gunoiul sub preş.
Era la fel de analfabet, de grobian, de nepotrivit cu ascensiunea în politică atunci când şi-a început-o. Numai că atunci erau nişte interese, acum sunt altele.
Îmi amintesc că, atunci când candida Ecaterina Andronescu, peste tot, în oraş, erau panouri imense cu ea şi Vanghelie, iar sloganul era ceva de genul „Vanghelie garantează pentru E. Andronescu”
În mod normal, doamna profesor universitar n-ar fi trebuit să admită acel mesaj umilitor pentru ea şi, dacă fără el nu se putea, era mai bine să nu fi intrat în politică, decât să meargă pe mâna unui fost speculant de bilete de cinema, cu cel mult şase clase.
Fiindcă dacă la cât s-a „stilat” Vanghelie acum, e totuşi indezirabil pe firma PSD, cu ani în urmă era de neacceptat şi promovarea lui, fie doar şi ca primar de sector, a fost o gafă.
Dacă apare cineva să replice că „l-au ales locuitorii din sectorul 5”, permiteţi-mi să zâmbesc anticipat. 🙂
De la d-l Marean, primarul care este, nu te poti astepta sa nu comita agramatisme! Cel putin, Marean Vanghelie, nu se pretinde a fi mare om de stiinta si ministru al invatamantului precum Funeriu, caruia i se sopteste la ureche ce sa spuna in conferintele de presa si incurca genurile substantivelor si adjectivelor!