Mihai Carciog a trebuit să moară ca să revină în conștiința publicului căruia i-a oferit cel mai fierbinte și popular ziar de după 1989 și cele mai democratice publicații: Evenimentul zilei-Bulina roșie, Expres și Expres Magazin, ziarul Telegraf de la Constanța, Academia Cațavencu.

Horia Tabacu:

Colaborarea cu Mihai Cârciog mi-a înfrumuseţat sufletul. Fiind oarecum vecini m-a acceptat în anturajul lui şi aşa am văzut multe. Am înţeles încă de pe atunci că pentru a face o publicaţie mare trebuie să munceşti non-stop. Şi în familie, cu încredere în cei care te conduc. Am să relatez câteva întâmplări.

În timpul mineriadei din 1990 ortacii ne-au devastat redacţia. Pentru că scrisesem şi în revista „Golanul” am fost ameninţat la un mod foarte serios (nici astăzi nu ştiu de cine). Mă speriasem. Mihai Cârciog mi-a dat bani să fug din Bucureşti şi mi-a spus că dacă revin comuniştii (cum credeam noi atunci) el mă va ţine în străinătate să luptăm de acolo. O lună mai târziu ne uitam la televizor la Telejurnal. Se spunea că cetăţenii din Săpânţa ar fi sechestrat nişte elevi-excursionişti. Mihai Cârciog mi-a spus „du-te în sufragerie, ia câţi bani îţi trebuie, du-te acolo şi trimite articole”. Asta am făcut. O lună mai târziu eram împreună la tipografia din Alexandria. El fusese refuzat de toate tipografiile din Bucureşti şi plecase în provincie pentru a tipări primul număr din ceea ce avea să devină „Expres Magazin”. La Alexandria tipografii nu au vrut să tipărească revista pentru că am fi legionari, dar Mihai Cârciog i-a convins.

(Evenimentul zilei, 13 iunie 2011)

Ciprian Chirvasiu

a scris istoria ziarului Evenimentul zilei-Bulina roșie, fondat de Mihai Cârciog și făcut de Ion Cristoiu până în primăvara lui 1997. În 1998, ziarul este vândut (procent majoritar al acțiunilor) unui trust german.

(Creșterea și decăderea imperiului Evenimentul zilei – Săptămâna financiară, 14 feb.2010)

Sorin Roşca Stănescu:

„Desfiintasem sindicatul comunist si creasem primul sindicat liber din Romania. Al ziaristilor si tipografilor. Cand au inceput jocurile de artificii, un glont incendiar a lovit si cladirea “Informatiei Bucurestiului”. Si a izbucnit, undeva in pod, un incendiu. Sediul redactiei si holul s-au umplut de pompieri. Si chiar in acel moment, a venit Mihai Carciog la mine.

Purta o camasa inflorata si mi-am dat seama, in ciuda emotiei provocate de evenimentele de la “Informatia Bucurestiului” si a noptilor de nesomn, ca il cunosc de undeva. Dar nu mai stiam de unde. Si acolo, printre pompierii care alergau innebuniti, mi-a facut o propunere halucinanta. A spus asa: “Trebuie sa facem o presa particulara. Vreau sa fac mai intai o revista, apoi un ziar, apoi o agentie de stiri, apoi o televiziune, deci un mare trust de presa. Eu pun banii si tu ai 30 la suta”. M-am uitat la Mihai ca la un nebun. Vorbeam pe trepte. Eram cu vreo patru trepte deasupra lui, asa ca a fost singura ocazie in care eu am fost mai inalt decat Mihai. Nu mai stiam in ce imprejurari l-am cunoscut. Dar la balamuc cu siguranta nu fusesem. Imi pare rau. Pur si simplu nu imi imaginam atunci ca visul lui este posibil. Ca este altceva decat o utopie. In plus, eram obsedat de organizarea primului sindicat liber al ziaristilor. Si l-am refuzat politicos.”

Continuarea pe Corect News