Organizatiile profesionale din media au reusit sa convinga parlamentarii sa studieze cu atentie proiectul cu privire la Legea presei, initiat de Ioan Ghise. Iar, ieri, senatorii l-au respins.
Proiectul a fost redactat fara consultarea niciuneia dintre organizatiile breslei. Drept urmare, Agentia de Monitorizare a Presei a initiat o scrisoare de protest, sustinuta si semnata de ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie, Conventia Organizatiilor de Media, Federatia Romana a Jurnalistilor MediaSind, Uniunea Jurnalistilor Maghiari din Romania, Uniunea Ziaristilor Profesionisti, AltPHel, Societatea Jurnalistilor Galati, Asociatia Femeilor Jurnalist din Romania – Ariadna, Asociatia PublicMedia, Asociatia Jurnalistilor din Romania, Asociatia Internationala a Presei Sportive si Asociatia Romana a Profesionistilor Mass-Media (al carei membru fondator sunt).
Mai multe amanunte ofera Cristi Godinac, presedintele MediaSind, pe site-ul Federatiei Jurnalistilor.
Oricum ar fi făcută o lege a presei, ea reprezintă o formă de început a sfârşitului. Întotdeauna vor fi politicieni deranjaţi de presă şi întotdeauna se vor găsi un număr îndeajuns de mare de politicieni pentru a interzice ceva presei. Dacă apare o lege a presei, modificările în sensul restrângerii drepturilor de informare se vor buluci în pixul politicienilor, şi este evident că presa nu va avea nici un cuvânt de spus.
Problema presei este că nu are un forum real care să auto-reglementeze bunul simţ.
Priveam acum câteva zile cum Monica Columbeanu ieşea „de nu ştiu unde” şi trecea, fără să spună nimic, printr-o pădure de microfoane. Această trecere vremelnică prin mijlocul presei a fost prezentată, obsesiv aproape, pe toate posturile de televiziune, la toate buletinele de ştiri. Ştirea prezentată era că doamna Columbeanu, încă doamna Columbeanu, a ieşit de undeva. Cu alte cuvinte… vorbim despre interesul publicului satisfăcut de presă. Stătea publicul şi se întreba, „oare ce s-a mai întâmplat în România?”, iar presa răspundea „Moni Columbeanu a ieşit dintr-o clădire!”… „Vai! Să consumăm televiziune, să cumpărăm ziare… E foarte important să ştim de unde ieşea Moni!”.
Cât timp presa nu-şi mai găseşte timp să întrebe academicienii ce se întâmplă prin Academia Română, dar stă buluc să numere „vânturile puturoase” din divorţurile mondene… este evident că presa nu-şi face treaba în a informa cetăţeanul, ci încearcă să-l distreze la modul cel mai de jos pentru a-i capta atenţia cu orice preţ.
După părerea mea, faptul că presa şi, în general, mass-media românească, reprezintă un mecanism social bolnav, este un fapt de necontestat. Faptul că toţi în presă încearcă să obţină ceva mai mulţi bani din vânzări şi preocuparea pentru principii jurnalistice este aproape nulă, iar este un fapt de necontestat.
Nu ştiu dacă presa are nevoie de o lege, dar am convingerea că ar avea nevoie de ceva jăratec care să o transforme dintr-o mârţoagă răpciugoasă în murg pintenat năzdrăvan care să conducă România în lupta sa cu Zmeul Zmeilor.