Am citit un interviu extrem de interesant în Adevărul, luat de George Rădulescu lui Ilie Şerbănescu, unul dintre cei mai lucizi analişti economici, în opinia mea. Şi mi-a venit să scriu, de aici, din vacanţa mea grecească, despre acest om care şi-a lăsat amprenta de jurnalist şi pe cariera mea. Ilie Şerbănescu mi-a fost şef vreo jumătate de an. Ultimul meu redactor şef de la ziarul „Tineretul liber”, adus de „mogulaşul” anului 1993, George Pădure. Mi-a venit să scriu fiindcă, şi acum ca şi în alte interviuri sau prezentări, din cartea de vizită a omului Ilie Şerbănescu lipseşte precizarea că ani de zile a fost ziarist. Şi un ziarist economic de excepţie. În opinia mea, este un jurnalist vizionar, de tipul Ion Cristoiu, Sorin Roşca Stănescu, Emil Hurezeanu, Cristian Tudor Popescu, Tia Şerbănescu… „Jurnalist vizionar”- adică cel care „vede” şi dincolo de Informaţie. Iar Ilie Şerbănescu „vedea” întotdeauna cum să abordezi o temă legată de un eveniment social-economic. De la el am învăţat să pui „în oală” toate informaţiile pe care le deţii şi să încerci să previzionezi corect, în baza lor, ce va urma sau ce se poate ascunde în spatele unei declaraţii.
Mi-amintesc că, în acele lunii ale anului 1993, izbucniseră mari nemulţumiri sociale, mitinguri ale sindicatelor, greve spontane la transporturi, ameninţări ale minerilor. Peste zi alergam de colo-colo, de aveam băşici la picioare, încercând să cuprindem şi să surprindem tot. Eram o mână de oameni în redacţie, după plecarea masivă a colegilor către nou înfiinţatul „Evenimentul zilei” al lui Cristoiu şi după abdicarea şi retragerea fostului şef, Aurel Perva. Ilie Şerbănescu nu era un redactor şef comod. În sensul că nu venea în redacţie de dimineaţă, nu făcea şedinţă de sumar la orele prânzului, ci îşi lăsa oamenii să se descurce, să aducă subiecte şi informaţii. Era maxima responasbilizare a şefilor de departamente şi a redactorilor. Aruncaţi în apele realităţilor, trebuia să înotăm.
Venea pe la orele 17.00 şi atunci concepea prima pagină şi schimba paginile de Actualitate. Chema în biroul său pe Liana Buligan, Cristina Balint şi pe mine, citea titlurile, ne punea să îi rezumăm conţinutul articolelor şi, brusc, sesiza ceva nou. Adevărate lecţii au fost pentru mine acele mini-şedinţe şi, dacă azi am habar ceva despre economia de piaţă şi despre cum trebuie să funcţioneze ea, lui Ilie Şerbănescu i-o datorez. Nu scriam pe domeniul economic decât când aveam anchete jurnalistice ce implicau personaje şi personalităţi ale vremii, dedulcite la câte o bancrută frauduloasă, cea mai la modă infracţiune a acelor ani sau alte chestii de genul acesta. Discuţiile cu Ilie Şerbănescu, însă, m-au făcut să mă duc acasă şi (pentru că atunci nu exista Google) să deschid Dicţionarul de termeni economici sau să o întreb pe mama, de profesie contabilă, deoarece, ca orice învăţăcel, nu voiam să mă fac de râs în faţa profesorului. Poate că şi din cauza asta, azi mă doare şi sunt cicălitoare ca şefă cu ziariştii care nu citesc nici măcar ziarul la care lucrează.
Vă invit să citiţi interviul din Adevărul, unde Ilie Şerbănescu spune, pe şleau, multe …adevăruri. Redau aici fragmentul ce mi s-a părut a fi cel mai semnificativ, fiindcă relevă cum am ajuns şi din pricina cui să fim datori vânduţi azi. Înainte, însă, vreau să vă mai spun ceva important. Ilie Şerbănescu nu l-a mulţumit pe Pădure, care i-a reproşat că a transformat ziarul într-unul social-economic. Într-adevăr, având un concurent de talia „Evenimentului zilei”, primul ziar bulevardier al României, atât Tineretul liber cât şi Adevărul şi România liberă (Jurnalul naţional încă nu prinsese aripi) s-au trezit cu scăderi considerabile de tiraje. Dacă, însă, publicul, românii adică – ar fi fost preocupaţi de viitorul lor economic şi social, ziarul făcut de Ilie Şerbănescu ar fi trebuit să existe. Şi, poate, astăzi, alta ar fi fost cultura, experienţa noastră democratică şi chiar dezvoltarea României.
Banii primiţi de la FMI au ajutat bancile străine să supravieţuiască pe timp de criză
Deci băncile străine prezente în România sunt principalele beneficiare ale banilor de la FMI?
Da. O parte din sumele de la FMI care s-au dus la Banca Naţională au fost date băncilor prin reducerea rezervelor minime obligatorii. E adevărat, acele rezerve erau ale băncilor, numai că nu era neapărat acum momentul, când suntem în criză, să fie înapoiate. Obligaţia de a le da înapoi băncilor, până la o cotă de doar 2%, era la momentul intrării în zona euro. Nu era cazul, în plină criză, să se fi făcut aşa ceva.
De ce s-a făcut asta, în opinia dumneavoastră?
Pentru că băncile străine prezente în România au rămas fără finanţare de la „mamele” lor şi au cerut, ca şi băncile din alte ţări, bani de la stat. La noi n-a avut cine să le dea pentru că statul nu avea bani. Atunci, în cadrul unui acord fără precedent, banii au fost luaţi de la FMI şi daţi, în parte, băncilor. Adică li s-a adus la dispoziţie finanţarea pe care nu o mai aveau de la „mamele” lor. Costul acestei finanţări, respectiv dobânzile, îl plăteşte statul român, adică noi.
În caz contrar, credeţi că s-ar fi prăbuşit sistemul bancar de la noi?
În caz contrar, băncile străine prezente la noi au ameninţat că îşi reduc expunerea pe România. Adică au ameninţat că pleacă din România.
Înaintea semnării Acordului cu FMI nu se ştia acest lucru?
Ba se ştia! Şi vă întreb acum, ce rost mai avea acordul cu băncile? Dacă băncile nu primeau nimic, de ce să-şi asume nereducerea expunerilor pe România? Asta s-a ştiut de la început, numai că România era într-o stare foarte rea şi dacă, după părerea mea, unui stat care are un buget de 40 de miliarde de euro i se pune pe cap să împrumute 20 de miliarde de euro, din care 70% nu sunt pentru stat ci pentru altcineva, nu poate să iasă decât prost. Eu nu mă mir că a ieşit aşa de prost.
O abia acum ai descoperit opinile lui I Serbanescu?
Se vede ca nu citesti BloomBiz 🙂
A scris ma multe articole pe tema asta.
Ai dreptate este cel mai bun jurnalist pe probleme economice, nu degeaba a fost cooptat ministru in guvernul Ciorbea.
Nu cred ca-i vizionar, dar intr-o mass-media de jurnalisti afoni se confirma proverbul cu „chiorul e rege in tara orbilor”.
Scuze am gresit link-ul la Bloombiz
Si nu vreau sa se inteleaga din proverbul de mai sus ca as nega valoare lui I Serbanescu. Poate si merita sa fie pus alaturi de jurnalistii amintiti mai sus.
Ilie Serbanescu e o rara avis in peisajul public de la noi. Dupa mine e printre cei mai buni, corecti si lucizi oameni care se exprima in spatiul public. Din pacate cei care ar putea folosi competenta lui, sunt sau fac pe surzii. Asta-mi aduce aminte de o melodie mai veche cantata de Phoenix : Nebunul cu ochii inchisi .
Gygy, cam asa… Il vedem la Antena 3, insa nu prea apuca sa vorbeasca in valtoarea aia de discutii.
L-am perceput mereu numai ca jurnalist; il citeam mai mult inainte de ’89, cand publica in ‘Lumea”; are un fel ciudat de-a vedea dusmani cam peste tot…
Analist economic valabil este dl Patriciu.
„…banii au fost luaţi de la FMI şi daţi, în parte, băncilor”.
FALS !!!!! FALS !!!!! FALS !!!!! TOTAL FALS !!!!!
ps: Sorin Roşca Stănescu….. jurnalist ?
Dragos, ca de obicei arunci ceva fara sa argumentezi! De ce e fals ce spune Ilie Serbanescu? Si de ce nu e Sorin Rosca Stanescu jurnalist? Ai lucrat vreodata cu el? A, poti sa nu fi de acord cu opiniile lui, ii poti contesta abordarea unui subiect, dar de aici pana a da tu verdict ca nu e jurnalist…e cale lunga, anonimule! SRS are o carte de vizita, tu nu ai nici macar curajul unui nume.
Îl „vânez” mereu pe Ilie Şerbănescu, adică stau cu urechea ciulită să apuc momentul când apucă şi el să spună ceva, la tv.
Simt că „vede” economie fiindcă ştie să vorbească şi pe înţelesul nepricepuţilor în domeniu. Printre puţinii.
Părerile lui supără mereu. Fiindcă adevărul supără mereu. Nu e prima oară când explică unde s-au dus banii împrumutaţi. Nu va fi nici ultima. Dar va fi în zadar.
Atunci când o parte a opiniei publice găseşte cu cale să discute cu seriozitate despre creaturi ca Udrea, nu-i de mirare că dl. Şerbănescu, cu aerul lui parcă ponosit, modest, întristat, trece nebăgat în seamă.
Cum suntem noi praf-zdrenţe la cap, apreciem numai vorbitori îmbrăcaţi în costume Armani.
A fost un moment în care accesul la blog nu a mai fost permis…
Da, Biblio, cineva imi submineaza traficul!!!