Sudentii sunt in sesiune. E un furnicar teribil prin toate universitatile. Cele particulare si-au schimbat fata in ultimii 5 ani, iar acum cladirile lor bat alte asezaminte de invatamant de stat, iar procesul de invatamant a intrat intr-o fireasca normalitate. Am o bucurie aparte, fiindca am pus si eu umarul intrucatva la asezarea acestui invatamant alternativ in Romania de tranzitie. In 1995, cand facultatile particulare erau puse la zid, cand legislatia schiopata, cand oamenii nu intelegeau mai nimic din ce e bine si ce e rau in aceste noi forme de invatamant si cand guvernantii si parlamentarii pareau ca le lasa sa pluteasca la nesfarsit intr-un vid legislativ, am pornit o revista saptamanala care sa aduca in atentia publica toate problemele cu care se confruntau studentii de la ~particular~, dar si de la ~stat~. S-a numit ~Student party~ si a aparut 3 ani la tarabe. Eu zic ca a fost un succes fiindca n-a fost fiinantata niciodata, a trait din vanzare si n-am ramas datoare cu nici un leu la tipografie. Am facut-o cu un grup mic de ziaristi si cativa studenti cu talent jurnalistic, dar am mutat ~muntii~ ignorantei in acei ani si am promovat tineri care azi sunt vedete. Regret si azi ca am oprit-o in 1998, dar ma angajasem in proiectul schimbarii ziarului Libertatea si, efectiv nu mai aveam timp. Am multumirea ca o colectie a acestui saptamanal ~de autor~ se gaseste la Biblioteca Nationala si poate fi vazuta de oricine.
Mi-am amintit de lucrurile astea din doua motive: ieri, cand mi-am facut ordine printre hartile dintr-un sertar, am dat si peste un dosar in care se gasea lista cu abonamente la ~Studet party~. Rasfoindu-l, am gasit numele Laviniei Sandru. Actuala vicepresedinta de la PIN era atunci o studenta din Targu Mures, la Actorie, la stat. Al doilea motiv e Cristian Paturca, autorul ~Imnului golanilor~ din Piata Universitatii 1990, despre care am vorbit duminica, la ~Dezbatere~. In 1996, am organizat cu revista ~Student party~ un spectacol la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti. Cristi si Rona Hartner, dar si grupul Voua au fost sufletul acelei seri, in care studenti de la particular s-au intalnit cu studenti de la stat, incercand sa-si inteleaga problemele si optiunile. O poza din acel spectacol, cu Rona si Cristi (da click pe poza!).
Revin cu niste precizari. Acum, Cristian Paturca nu e prea bine cu sanatatea, iar aparitiile lui in public lipsesc aproape cu desavarsire. In schimb, Rona Hartner si-a construit o cariera artistica in Franta. De curand, a nascut o fetita pe care a aratat-o romanilor la emisiunea lui Catalin Maruta.
Unde sunt zăpezile de altădată, cum spunea un franţuz celebru?
in sufletul meu, Alexandru! Cred ca si la voi se intampla la fel.
Dar şi când publica Vadim poveşti cu compot de piersici sau aşa ceva… şi cu un preşedinte, pe vreme aceea…
MAAAI! Imi aduc aminte de „Student Party”. O aveam la facultate. Recunosc, de Rona nu-mi amintesc. Dar revista o stiu. O sa caut pe la babacii mei pe acasa, in colectia mea cu ziare sa vad daca am pastrat vreun numar :)))
Of, Simona, lumea asta e taaare mica 🙂
@Teo, m-as bucura sa mai ai macar un numar! M-ai descoperi si acolo in alt fel… Oricum, a fost un proiect cum nu se facuse pana atunci si care a schimbat multe. O sa regret mereu ca am oprit aparitia acestei reviste! Am atata amintiri de atunci!
sunt foarte trist sa aud ca adevaratul suflet al Pietei Universitatii este bolnav. Sper sa nu fie ceva grav, sa-i dea Dumnezeu sanatate.
Lucrez in Norvegia, la nord de Oslo, dar oriunde ma duc nu-mi lipsesc cantecele noastre dragi din Piata Universitatii.
cu multa prietenie si toate urarile de bine tuturor,
un fost golan din 1990
Pingback: Simona Ionescu » Golan post-mortem: Cristian Pațurcă