Un magar impuscat la Revolutie Decembrie 28, 2009
Posted by Simona Ionescu in : Amintiri despre Revolutie , trackbackIn a doua zi de Craciun fetei mele, Sandra, i-a venit chef de aventura. Cica sa tragem o raita prin centrul istoric al Bucurestiului, in drumul spre «Carul cu bere», acolo unde-i place ei sa mearga cand are pofta sa se rasfete. Avand in vedere ca nu mai traversasem Lipscanii de ani de zile, am zis ca merita si ochii nostri de ziaristi sa vada ce mai e pe acolo, ce s-a facut, ce a ramas de izbeliste. Normaaaalll, cam totul e de izbeliste! O farama de oras al nimanui. Ca nu mai stii daca e responsabil primarul sectorului 3, Negoita, sau primarul general, Sorin Oprescu. Lipscani, Selari, Covaci etc mi s-au parut strazi ramase ca dupa bombardament: cladiri parasite, cladiri prabusite si arse, cladiri demolate…Ici-colo, la parterul lor, cafenele si bistrouri cochete, ba chiar restaurante cu staif si bucatarie exotica. Cate un chelnar statea in fata usii si te imbia sa intri in localul gol, unde, cu siguranta ai fi fost «clientul nostru, stapanul nostru». Mi-au placut la nebunie firmele vechi, ramase pe cladiri de dinainte de 1989: Metalo-casnice, ICL Textila1, Nichelarie, Electro-casnice, Mase plastice…
Exista inca, pe Lipscani, Centrala Librariilor…Incredibil! Am facut un reportaj aici prin 1992-1993, cand s-a dorit desfiintarea (ii ziceau descentralizare!), iar librarii amenintau cu greva. Pana la urma, s-a renuntat la idee, dar de-a lungul timpului au disparut de prin toata tara librarii. Stiu ca la Medgidia nu mai e niciuna. Ei bine, Centrala asta de pe Lipscani era de acum 17 ani atat de subreda de nu credem ca va mai sta cineva acolo atata timp. Sa va mai spun si de imensa si superba cladire in care, la parter, functioneaza Teatrul de Comedie, ca e lasata sa se scorjeasca fara ca proiectul de reconditionare a imobilelor din zona sa inceapa de aici? Na, ca v-am spus!
Am ajuns si la «Carul cu bere». Lume multa, abia am gasit in crama o masa pentru doua ore, cand urma sa fie preluata de cei care o rezervasera. Nu va mai zic si ce am mancat, ca va ploua-n gura. Hai, doar unul din deserturi (au fost doar doua, dar am gustat din ele cu totii, ca n-am rezistat!): para fiarta in vin, cu o tarta cu inghetata de vanilie alaturi. N-am mai mancat vreodata, dar e de vis! Important de stiut: 45 de lei de cap de mesean, mancarea si o haba de bere.
Aici, la «Carul cu bere», am auzit si o poveste incredibila din decembrie 1989. Cica in Bistrita Nasaud, singura victima impuscata la Revolutie a fost singurul magar din oras! Cel mai autentic magar, adus la garnizoana armatei de la Craiova, fiindca nu peste tot se putea urca pe munte cu calul. Cum in noaptea de 22 s-a dat consem militarilor sa traga in tot ce misca si nu raspunde la parola, un soldat a descarcat mitraliera in nevinovatul patruped, pe care-l apucase plimbatul prin tufisuri si nici ca raspundea la parola ceruta de catana speriata ca i-au picat teroristii pe cap. M-as fi asteptat ca animalului sa i se ridice in Bistrita Nasud macar un momument (eh, suna bine – Monumentul Magarului!?), insa cica Nu. Sunt, in schimb, in oras magari cu certificate de revolutionari.
Comments»
Şi aşa se pricopsea Bistriţa cu un nou obiectiv turistic…
Da nu e tîrziu încă.Poate apelăm la madam Udrea… Hmmm, la cum merg la ea treburile astea ar face o statuie la preţ de piramidă de-a lu Ramses sau Tutankamon…. 
)
Nu numai magari, sunt si foarte multi porci cu certificate de revolutionar, chiar daca nu li s-a miscat un fir de par de pe soric in decembrie ‘89. Ma, ce aveti cu Bistrita ?
Interesanta chestia cu magarusul. Ai si foto?
Adrian,
zi ca n-ar fi misto «Monumentul magarului erou»! Unicat, cel putin in Europa. La madam Udrea apelam doar sa aduca turistii, sa le ia lor euroii la dimensiune!
Tac* su, corect! Si porcii-s mai multi!
Andrei, de unde foto? Mi-a spus si mie povestea un localnic! Crezi ca pe vremea aia erau ziaristii gata sa imortalizeze orice? Apoi, dupa cum spuneam, magarul a fost impuscat intr-o unitate militara. Cine sa faca poze?
Magarul de la pagina 5……
Dacă am apela la madam Udrea să aducă turiştii ar merge afacerea de râpă….
Cel mult i-aş da voie să fie debarasatoare într-un restaurant de hotel. Aşa ar învăţa şi ea cum vine treaba cu turismul. Pentru că îmi dă impresia că e paralelă cu fenomenul… 
Da ar fi mişto idea cu statuia măgarului erou în revoluţie…
Ei, da, cam asa e, dar ce misto e la Caru’ cu bere
Lovea profund în viaţa politică un monument al măgarului…
Poate face domnul Flutur un monument al măgarului cu câteva mii de oi… S-a mai văzut. Unde sunt oi, ai nevoie de un berbece, de ceva câini bărbaţi şi de o bâtă de cioban. Măgarul este, pur şi simplu, liderul pe care îl urmează toţi.
[...] Simona Ionescu » Un magar impuscat la Revolutie [...]