Mame triste, mame fericite… Noiembrie 26, 2009
Posted by Simona Ionescu in : Copii bolnavi. Fii bun! Ajuta! , trackbackDe când m-am afundat în scrisorile, mailurile şi dosarele cu acte medicale ale micuţilor pacienţi incluşi în campania “Din inimă pentru copii”, în fiecare seară încerc să-mi spăl mintea de amarul inhalat peste zi, cotrobăind în sertăraşele sufletului meu, în nisipul amintirilor.
Mărturisesc, egoist, că trăiesc şi retrăiesc bucuria unei mame fericite.
A unei mame cu trei copii sănătoşi, care a uitat de multe ori să-i mulţumească lui Dumnezeu că i-a dat un asemenea dar.
N-am mai făcut de mult exerciţiul ăsta, furată de cotidian şi de problemele de care ne izbim majoritatea dintre noi.
Da, sunt o mamă norocoasă fiindcă nu mi s-a trezit fetiţa, într-o noapte, în convulsii, iar în câteva ore medicii să mă anunţe că are epilepsie.
Da, sunt o mamă fericită fiindcă nu mi-am dus niciunul dintre copii de mânuţă să i se facă citostatice şi să nu ştiu ce să-i răspund atunci când m-ar fi întrebat de ce lui îi cade părul.
*Abia acum, aflând povestea băieţelului orb Viorel Nan, îmi “traduc” ce înseamnă cu adevărat “lumina ochilor” şi dau altă valenţă expresiei “îmi plânge sufletul”, când aşez în pagina de ziar declaraţia mamei lui Robert, condamnat la chin de indolenţa unor cadre medicale.
*Privesc fotografiile în care mamele îşi duc în braţe copiii paralizaţi şi mă gândesc cum îl certam pe Tudor al meu că se căţăra peste tot, că nu-l despărţeam de minge decât cu scandal.
Şi îmi imaginez câtă fericire ar exista în inimile mămicilor din pozele de pe biroul meu, dacă micuţii lor ar face toate aceste prostioare…
ATENTIE!
Numai pentru cei carora le pasa!
Comments»
Draga mea,
Am citit si eu despre sarmanii copilasi, am vazut cu ochii mei cazuri dramatice, despre care am si scris…E infiorator si nedrept! Eu sunt o norocoasa, am simtit duhoarea disperarii cateva clipe la maternitatea Giulesti, cand l-am nascut pe Andrei in 2007 (Apgar 8, nu respira, cordon ombilical infasurat in jurul gatutului) dar am scapat cu bine pana la urma, slava Domnului! Uneori ma gandesc cu groaza: cateva minute sau chiar secunde daca mai intarzia nasterea…cine stie ce nenorocire s-ar fi intamplat.
Of! As vrea sa te ajut cumva in demersul tau. Mi-e asa de mila de ei si de mamele lor! Iti urez succes in ceea ce faci si daca vei vrea vreodata sa vorbim, sunt aici.
E atât de dureros încât, de fiecare dată când intru pe blogul isabellelorelai îmi vine să plâng de neputinţă şi de milă şi de … nu ştiu de ce.
Mă simt un pic culpabilă că viaţa mea e … împlinită deşi eu nu cred asta. E rău că realizăm prin comparaţie cât de fericiţi şi binecuvântaţi suntem. În fiecare zi putem face lumea puţin mai bună. Câteodată e suficient să zâmbim.
Multumesc, Dana. Chiar esti o norocoasa fiindca ai un copil sanatos! Vezi, cateodata, privim mai atent viata!
Gabi, ma bucur de vizita ta. Sper, din suflet, sa arat ca romanii sunt buni si sensibili la suferinta celor din jur.
BUNA ZIUA SI VA MULTUMESC DACA ATI CIOTI CITEVA RINDURI SCRISE DE O MAMA CARE VA ROAGA SA FACE-TI CUNOSCUT CAZUL UNEI COPILE DE 16 ANI LIPSITA DE COPILARIE SI DE VIITOR ,DORESC DIN TOT SUFLETUL SA CER AJUTOR ACUM PENTRU EA CIND SE MAI POATE FACE CEVA DAR AM NEVOIE DE BANI PENTRU A STAGNA BOALA PINA NO FI PREA TIRZIU NU DORESC SA-MI DEA CINEVA BANI NECESARI PENTRU UN SCAUN RULANT .,,UN CARUT CU ROTILE PENTRU EA DORESC SA POT FACE CA EA SA NU AJUNGA IN CARUT DOAR DACA VOI FI INTELEASA SI AJUTATA MACAR CU BANI NECESARI DE A MERGE LA LIC ,E CLASA A 10 SI PENTRU KINETOTERAPIE RECUPERARE SI REGIM ALIMENTAR .VA ROG CITI-TI http://www.savebianca.ro va multumesc .