Arhive categorie: La o cafea cu Simona Ionescu

Bucuresteanul a redescoperit lopata!

In aceasta dimineata am crezut ca m-am trezit in alt oras. Strazi curatate, trotuare taiate in nametii de zapada, rostuiti langa garduri, oameni dand la lopata in fata firmei, magazinului, blocului sau casei! Amenintarile cu amenzile, de ieri, ale primarului Oprescu au functionat al dracului de bine: bucurestenii au redescoperit in debarale lopata «intrecerii socialiste» cu care, acum, au ridicat nesimtirea din strada.
Daca va fi nevoie, sper ca Oprescu sa repete figura cu Bau-Baul! Desigur, cu conditia ca si autoritatile sa-şi faca treaba cum si-au facut-o acum!

Tot „stupid people”?

Am lipsit un pic de pe aici din motive obiective. Am terminat cu zugraveala, asa ca a urmat smotruiala de dupa. Dar sunt incantata, fiindca am dat un aer proaspat casei. Intre galetile cu apa si mopul aferent sau pe parcursul reprizelor de sters praful de pe obiectele scoase din cutiile depozitare, am tras cu ochiul sau cu auzul (normal, nu?!) la tocsourile politice ale televiziunilor noastre libere. Din ce in ce mai libere si din ce in ce mai impartite intre „o parte a presei” si „cealalta parte a presei”, fix ca si populatia votanta „jumi-juma”. Teoretic, ma regasesc in ambele categorii, fiindca sunt jurnalist si am votat. Dar de ce sa ma bat sau pentru cine si impotriva cui sa ma revolt?! E job-ul politicienilor sa-si rezolve problemele ivite dupa alegeri, sa se balacareasca si sa se acuze sau sa se scuze de fraude. Noi, ziaristii, sa luam aminte la ce se intampla cu Romania si prabusirea ei economica, sa spunem ca habar n-avem cine e premier in momentul asta, ca bursa e in picaj, ca se ascunde coruptia sub pres ca si pana acum, ca una peste alta, e o mizerie politica, sociala si morala in tara asta, de n-o sa reusim curand s-o zugravim. Tara, bineinteles. Poate ii dam iar o spoiala (cu ajutorul diasporei?), dar nu un aer proaspat, asa cum am facut eu acasa.
A, si am o obsesie intrebatoare zilele astea: Ce mama naibii a vrut sa spun pana la urma Brucan cu „stupid people” si cu cei 20 de ani de parcurs pana la democratie? Cred ca a fost un parat de Oracol (de Damaroaia sau Washinton DC?) sau un parlit de oracol. Sau noi suntem atat de stupizi incat n-am fost in stare decat sa aducem la ciolan un „prostanac” si un „scandalagiu”, pentru care acum ne luam gatii?

Pana de suflet

Pana de curent. De curent interior. Pana de idei. Pentru blog. De fapt, lehamite. Pentru ca am ratat sa fiu alaturi de Oana, Teo, Lucia si Bogdan de la Tritonic la lansare. Pentru ca nu am timp sa ies la o bere cu prietenii. Pentru ca permit lucruri care nu ar trebui permise. Pentru ca fac lucruri pe care ar trebui sa le faca altii. Pentru ca sunt tampita si nu stiu sa-mi negociez pozitia . Pentru ca sunt prea indragostita de meseria mea si uit de cei din jur. Si chiar de mine. Pana de fericire. E semn ca am nevoie de un concediu. Care o sa vina de luni. Doua saptamani cu Ilinca si Andrei. In curtea mea cu petunii, cu leandru inflorit, cu gugustiucii si cuibul lor din vie, cu laptopul din miez de noapte…

Ploua. Un pic…

O cafea portocalie

Cafeaua mea din aceasta dimineata, aburind pe masuta din fata televizorului, a fost aplaudata, portocalie, cu un caimac fals ca orice decofeinizata, amara, cu abur insipid si  inodor, calduta si mincinoasa. Am baut-o singura, fiindca barbatul meu mi-a zis ca el nu s-a angajat „la bine si la rau” chiar si la cafea! Fumuri de fumator…

Despre Licheaua eterna, cu respect!

Domnul Gabriel Liiceanu ne-a azvarlit din nou in fata Lichelele, pe care singur recunoaste ca le-a „îmbrăcat în hainele Istoriei”. Acum, la 18 ani, de la primul sau text – „Apel catre lichele” – mesajul scriitorului Liiceanu nu mai exista pentru mine si, cu siguranta, pentru multi altii. Pentru ca mesajului i-au disparut conotatiile initiale. Nu mai exista, spun, pentru ca acest intelectual a dat mana cu prea multe din lichelele asupra carora ne atragea atentia in 30 decembrie 1989. Licheaua, „infractorul lumii morale” – cum o denumeste G.L. – a stat cu el la masa, indiferent ca era „comunista” sau „de tranzitie”, asa ca si-a capatat legitimitate.
Legitimitatea data de domnul Liiceanu l-a ajutat si il va ajuta pe acest „infractor al lumii morale” sa ramana, deci, „licheaua eterna”, pe care nici unul din noi nu va reusi s-o impuste, asa cum indeamna colegul meu de bloggerit, Alexandru Petria. Sau poate ca da, o sa-l executam pe acest monstru, cu genul incert, in constiinta noastra. Si o sa-l aratam cu degetul atunci cand se plimba prin gradina lui din cartierul Primaverii si promite vulgului locuinte sociale, atunci cand vorbeste de „sistemul ticalosit” si averea i-o construiesc chiar membrii acestui sistem, atunci cand isi trimite la studii copiii in strainatate, iar noua ne promite de la tribuna electorala ca va renova scolile. O sa-l bestelim atunci cand ne va face capul mare cu securistii lui X si Y, iar el ii promoveaza pe ai lui in toate posturile; sau atunci cand va face sau va desface aliante „de dragul binelui poporului”, dar, de fapt, doar pentru a conduce sistemul nemerniciei care-i da lui, Licheaua perfecta, Puterea! De aceea zic, n-o sa putem impusca lichelele, fiindca, incet dar sigur, ele vor fi inca multi ani la putere. Sau poate etern, asa cum zice domnul Liiceanu. Si multe din ele vor dicta Justitia in tara asta.
Scrie domnul Liiceanu, in acest mai 2008: „Ceea ce (pe licheaua de tip nou) o ţine strâns legată de vechea lichea nu este doar identitatea fizică de persoane, de cadre, de categorii sau de grupuri, ci trăsătura pe care o are în comun cu licheaua comunistă: obţinerea sistematică a binelui propriu”. Cand stiu ca domnia sa si-a dezvoltat editura Humanitas cu bani publici, obtinuti de la prietenii din Ministerul Culturii, in timp ce alti editori subcombau glorios, ce pot sa gandesc?! Si cum sa ma mai entuziasmez si sa cred in acest nou Apel?!

Adio Cioro, dar råmai cu bine!

Se-npute treaba cu ”Cioro”. Gafele externe i-au mai fost trecute cu vederea mizandu-se pe faptul si ca-i urmarit de ghinion, si ca-i pun piedici la imagine adversarii politici, dar, gata!, se pare ca s-a umplut paharul rabdarii liberale si da pe alaturi. Adrian Cioroianu a picat la ”testul Crulic” si n-a fost in stare sa intocmeasca un raport coerent, din care sa rezulte clar de ce a murit in Polonia acest roman si cine se face raspunzator, dintre diplomatii nostri, de aceasta tragedie. Raportul i-a fost prezentat premierului Tariceanu, ieri dimineata, iar acesta si-a exprimat public nemultumirea, cateva ore mai tarziu, la Salaj. Cred ca atunci cand l-a auzit la televizor pe seful logodnicului ei, soprana Alexandra Coman si-a pus mainile-n cap de disperarea, fiindca asa-s femeile, au premonitii! Pai, i-auziti ce sapuneala in direct: ”La ministerul de externe se petrece un fenomen ciudat; este o atitudine de delasare; nivelul profesional, pe care l-am cunoscut la ministerul de externe, nu-l mai regasesc; reactii intarziate sau lipså de reactii; slaba capacitate de a analiza si a propune solutii in cazuri de acest gen; MAE are nevoie de o gandire, de o abordare intr-o maniera mult mai serioasa si mult mai profesionala”. Uauuu!, nervos rau prim-ministrul! Mi-e groaza de fatza lui Tariceanu cand o fi vazut, azi, publicate pozele sopranei fatzaindu-se prin oras cu masina fostului senator Cioroianu! Pun pariu ca pe gafeur il paste demisia sau demiterea (chestie de nuantza), astfel ca Pastele ne prinde fie cu un scaun gol la Externe, fie cu un nou ministru! Dar cum orice rau e spre bine, viitorul mire Adrian Cioroianu se va putea ocupa in liniste de pregatirile de nunta, fiindca evenimentul bate la usa, prin 5 iulie, parca. Adio, draga Cioro, si sper cå gandu-ti zboarå ”intr-o manierå mult mai serioaså si mult mai profesionalå” si vei putea alege o luna de miere pe masura experientei de la Externe! Erai mai bun ca istoric, dar parca nu cadra cretacicul cu albul rochii de mireasa!

ORA 19.45 – ADRIAN CIOROIANU A ANUNTAT, IN DIRECT LA TELEVIZIUNE, CA SI_A INAINTAT DEMISIA PREMIERULUI TARICEANU.

Criza de primari

Framantari in burtile partidelor, fiindca se aleg candidatii pentru ”locale”. De obicei primariile sunt barometrul pentru hopul ”parlamentarelor”, dar acum competitia devine si mai interesanta deoarece va testa mult-disputatul vot uninominal. Din aceasta cauza, toate partidele se dau de ceasul mortii ca sa atraga si sa desemneze pentru candidaturile la primarii oameni cat mai cunoscuti, cu imagine la electorat, si cat mai tari in gura! Deocamdata, doar Partidul Conservator a anuntat oficial ca il va avea inscris in cursa pentru Primaria sectorului 4 pe Cristian Popescu Piedone. Poate ca Dan Voiculescu va mai anunta cate ceva la Congresul din acest weekend, cand se va alege noua conducere a partidului. Din culise, am aflat ca balanta inclina catre Daniela Popa – presedinte al PC (va fi prima romanca presedinte de partid!), Codrut Seres – secretar general si Cristian Popescu Piedone – vicepresedinte, responsabil cu protectia cetateanului. Vom vedea daca va fi asa in ceea ce-l priveste pe Piedone, deoarece pe el se duce o adevarata lupta. Il vrea si PSD si PNL si PD-L, daca dam crezare zvonului ca prin birourile politicienilor circula niste sondaje de opinie cu privire la oamenii cu notorietate ce ar putea castiga o primarie. La PSD, se discuta intens in jurul catorva nume. Pentru Primaria Capitalei s-au luat in calcul Marian Vanghelie, Cristian Diaconescu (care nu stie pe cine sa mai convinga ca nu e bun de asa ceva) si Silviu Prigoana. Pentru sectoare, doua nume noi au transpirat pana acum: Piedone la sectorul 4 sau 6, si Mitica Dragomir la sectorul 1. Pentru 2, e clar, Ontanu! PD-L se framanta si el, iar optiunea cea mai credibila ar fi Vasile Blaga pentru primar general, ”ca-i un scaun cu noroc”, de unde, in caz de ceva, se mai poate si zbura! Desi isi doreste aceasta cadidatura mai mult decat orice si viceleprimar Razvan Murgeanu, mai mereu i se tranteste usa in nas,  cu toate ca omul chiar cunoaste administratie. O stie tot atat de bine ca si Ludovic Orban, posibilul candidat din partea PNL! Sunt insa voci cu influenta in cele doua partide care s-ar putea sa-i taie de pe liste (iar) pe Murgeanu si Orban. Adevarul e ca prin toate ograzile politice e foame de candidati cu notorietate de buni gospodari. Deci competitia alegerii lor se anunta a fi tot atat de incinsa pe cat va fi si batalia de la urne. Criza de primari, dragilor, dar nu numai!

Ministrii cu bube-n cap si-n dosare

Traian Basescu a deschis o ”cutie a Pandorei”, o data cu dezvaluirile facute despre activitatea profesionala a Noricai Nicolai. Involuntar (sau nu?!), seful statului ni i-a adus in prim plan si pe Monica Macovei, Daniel Morar si chiar Valeriu Stoica, fost ministru al Justitiei in vremea CDR, acum eminenta cenusie a PLD si posibil viitor candidat la Justitie, daca democratii vor castiga alegerile. Activitatea lor profesionala e pigmentata, culmea, chiar cu fapte din cele care i se reproseaza Noricai Nicolai. Noi, ziaristii astia mai batrani, avem multe stocate in memorie si arhive. Faptul ca amicul Chinezu a cautat in ”maruntaiele” computerelor de la Monitoring Media si a gasit o inregistrare radio despre Monica Macovei si dosarele Pietii Universitatii-mineriada din iunie 90, m-a ambitionat sa scormonesc si eu prin arhiva personala. Asa am ajuns sa gasesc insemnarile de la conferintele de presa de la Parchetul General, din perioada sefiei lui Nicolae Cochinescu. Ministru al Justitiei era Valeriu Stoica.

Pe 23 mai 1997, in prezenta presei, a rabufnit si problema mandatelor de arestare emise de procurori pentru cei retinuti de politisti in Piata Universitatii, dupa ce generalul Chitac daduse ordin sa fie imprastiati manifestantii in 13 iunie. Relatarea am facut-o in postul de ieri. Asa am aflat ca procurorii Tuculeanu si Macovei au emis si ei mandate. Primul multe, Monica doar unu! Cochinescu a decis ca Monica Macovei si Gheorghe Mocuta (procurori cu care nu s-a inteles de la inceputul venirii lui in Parchet) ”sa faca  ancheta   si sa prezinte  concluziile in termenii legii”. Cinci zile mai tarziu, pe 28 mai 1997, Monica Macovei si-a dat demisia, iar din 1 iunie a parasit efectiv Parchetul, alipindu-se prietenei ei de atunci, RenateWeber la conducerea APADOR-CH. La scurt timp si procurorul general a fost schimbat din functie, in locul lui fiind numit Sorin Moisescu. Ministrul Stoica nu-l agrea pe Cochinescu, mai ales ca, la sedinta de bilant la care-l invitase, se gasise sa vorbeasca despre adoptiile ilegale. In acel moment, Valeriu Stoica s-a scuzat si a parasit sala, invocand o problema la minister. A revenit la final. Va amintiti ca a vuit presa, la un moment dat, ca Valeriu Stoica e amestecat intr-un dosar de adoptie?! Asa a vuit si despre Norica Nicolai. 

Pe 26 august 1997, Emil Constantinescu il demite pe Cochinescu, iar, noua luni mai tarziu, pe 18 iunie 1998, Sorin Moisescu pleaca si el de la sefia Parchetelor, in plin scandal Tigareta 2.  In conferinta de presa de final, vorbeste si el despre dosarele mineriadelor – doar 18 trimise in judecata, legate de 13-15 iunie 1990 -, dar si despre mandatele de arestare emise de procurorii Tuculeanu, Macovei si altii impotriva participantilor la Piata Universitatii. Moisescu a spus ca ”s-a facut o ancheta, care e materializata intr-un raport voluminos, si care arata situatia acelor mandate de arestare.”

O sa dea publicitatii acest raport Parchetul General? Fiindca nu e vorba de nici o ”mapa profesionala”, dar putem sa vedem si noi bubele unora ce au fost ministri sau poate se vor.