Liliacul Martie 31, 2011
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , trackbackLa mine in curte a venit primavara. A infrunzit liliacul si s-a revigorat “Mana Maicii Domnului”. S-au intors si gugustucii. Pereche. Cred ca e aceeasi pereche din fiecare an. Oare cat or trai pasarile astea? Se aseaza mereu in acelasi loc al viei si isi fac exact acolo, an de an, cuibul. Desi nu-i un loc bun si se chinuie la fel, intotdeauna, ca sa-si faca culcusul. Pana cand incepe sa dea bine frunza vitei, gugustiucii stau sub strasina, la un loc cu vrabiile. Niste intrusi.
Comments»
Şi la mine mâna maicii domnului este bogată, parcă mai bogată ca niciodată. Mi-au înfrunzit şi copăceii care la vară îmi vor aduce umbră…
Au apărut şi nişte flori de care uitasem că le-am pus acolo astă toamnă.
Acum câteva săptămâni mi-am amenajat un colţişor rustic, cu grâu, porumb, floarea soarelui, şi nişte ceapă verde. Ardeiul iute a înflorit deja şi din sămânţa de mandarină a ieşit un firicel firav (prea firav ca să-mi dea speranţa că va ajunge la maturitate). Cineva mi-a spus că dacă semăn nuci copăcelul nu va întârzia să apară… până acum nici un fel de veste.
Guguştiucul meu este dresat, deja comunicăm, ne mai certăm din când în când (este cam hulpav)… E drept că el nu a plecat nicăieri, a venit întreaga iarnă să-şi ceară tainul.
Am mai atins o primăvară… poate ultima.
La fel e şi la mine cu cireşul din faţa blocului. Am şi o pereche de guguştiuci care se tot chinuie să-şi facă un cuib într-un loc nu prea bun. Le-aş da o mână de ajutor, dar am cam trecut de vârsta cocoţatului prin copaci şi pomi…
Adrian, nu e recomandat sa le dam o mana de ajutor, fiindca se spune ca apoi gugustiucii pleaca. E misto ca fac parte din viata noastra.