Tot despre Georgică Ecliserescu Martie 22, 2010
Posted by Simona Ionescu in : Viata de ziarist , trackbackRevin cu date despre disparitia celui ce ne-a fost coleg, Georgica Ecliserescu si imi pare bine ca mesajul meu a ajuns la multi dintre cei care l-au cunoscut.
Gabi si Stefan au incheiat formalitatile cu spitalul, iar acum sicriul este depus la Biserica Adormirea Maicii Domnului, de pe bd. Nicolae Grigorescu, statia Diham (autobuz 102). Inmormantarea va avea loc miercuri. Voi reveni pe seara cu date despre loc si ora. Ar fi bine sa ne mobilizam cat mai multi, fiindca Georgica nu are decat o mama de 90 de ani, pe Gabi, fosta sotie si pe fiul sau, Stefan. Va rog sa dati mesajul mai departe, colegilor cu care ati pastrat legatura.
UpDate
Inmormântarea va avea loc miercuri la ora 12.oo, la cimitirul din Fundulea. La ora 11.oo, cortegiul pleacă de la biserica Adormirea Maicii Domnului.
Comments»
Off ! Paparazzu, Dumnezeu să-l odhinească ! El şi Francesco Gerardi îşi spuneau aşa. Oh, Doamne ce vremi frumoase, chiar dacă erau grele, la Tineretul Liber. Mi-l aduc aminte cu creionul-grafit după ureche şi cu rigla de quadraţi. Ne “număra” textele cu ţigara ăn gură şi cu manuscrisul în faţă. “Georgicăăăăă, la tipografie; Georgicăăăă, calandruuuuuu!”, sunau strigătele pe închidere de ediţie. Conu’ Jack (Jaques) îl chema la cele mai tari texte. Am fost colegi apoi la Evenimentul Zilei, s-a pensionat. Am crezut, sincer, fără răutate, că s-a descurcat să iasă la pensie ca să prindă o pensie mai mare. Se vorbea în şoaptă că are. L-am mai văzut o dată, era bucuros că şi-a făcut gospodăria… cred că pe lângă Giurgiu.
Îmi pare nespus de rău. Se duce lângă Iulian Costandache, Aurel Perva, Ion Strugariu, Vasile Căbulea şi uups îmi scapă numele acum, scriitorul ăi scenaristul venit de la Cosntanţa, cel care lucra pe cultură; bărbos şi brunet.
Dumnezeu să-l ierte !
Cristian Oprea
Eram super stresat. E Val Bălănică. Dumnezeu să-i odihnească pe toţi !
Dumezeu sa-l odihneasca-n pace!
Astea sunt cuvintele scrise de Stefan, fiul lui Georgica, la prima mea postare. Pentru noi, fostii colegi. Trebuie sa o reiau aici, unde v-ati adunat cativa.
1. Stefan Ecliserescu – 22 Martie 2010[Edit]
Am reauzit initierea lui in presa chiar pe patul de spital, povestind colegilor de salon. Haios chiar si pe final. Cuvintele nu isi mai au rostul, pacat ca nu l-am avut mai mult printre noi.
Poate ne vom aduna maine mai multi, sa/l petrecem pe ultimul drum.
Am gasit o evocare a amintirii despre George la Petrisor Obae. Cititi aici: http://www.paginademedia.ro/2008/10/despre-mine/
Stefan (nu ne cunostem; erai mititel cand veneai pe la redactie), Simona, si ceilalti care l-ati condus pe ultimul drum : Dumnezeu sa-l odihneasca ina pace ! Nu am ajuns la inmormantare. Cu ritmul nebun de acum de lucru – mai nebun decat a fost vreodata in 20 de ani, si a fost uneori – am toate sansele sa ajung doar la propria-mi inmormantare. Pacat Stefan ca nu l-am avut mai mult printre noi, bine zici. Nu pote o fi consolare, dar stii cum se spune: Dumnezeu ii ia la El doar pe oamenii buni inainte de vreme. Dumnezeu sa te intareasca in suferinta ta !
Cristi, iti multumesc pentru tot ce ai scris aici. Pentru Stefan, fiul lui, inseamna foarte mult, caci asa isi va cunoaste mai bine tatal.
Au fost colegi care sa-l conduca pe ultimul drum… Ştefan Mitroi, Cornel Ostahie, Stefan Dorgojean, Ciprian Chirvasiu, Oana Costea, Emil Stanciu, Dan Carbarau, Alin Paicu, Fane Jeg, Silviu…
Cred ca i-a ranjit mustata, de acolo de sus, vazand ca ne-a adunat pe atatia la un loc
L-am cunoscut pe Georgica tarziu la o revista obscura scoasa de SOV, “Oameni in top”.
M-a cucerit si l-am cucerit, nici nu mai stiu…
Nu pot uita chindiile de la el de acasa, partidele de pescuit si canasta. L-am dus la Fantana Doamnei, langa Lehliu si i-am gasit casa pe care a cumparat-o la tara.
Era atat de viu incat nu pot scrie la timpul trecut. Nu pot!
Probabil acum va scoate un ziar ingeresc si va dormi in vuiet de rotativa. Sa te traiasca Dumnezeu, Cascarache!!!