O intrebare pentru Ministrul Sanatatii: cand o sa avem sectia de cardiologie de la “Marie Curie”? Decembrie 27, 2010
Posted by Simona Ionescu in : Copii bolnavi. Fii bun! Ajuta! , trackbackIn sfarsit, lucrurile incep sa se miste la spitalul de copii “Marie Curie”din Capitala. Sectia de cardiologie infantila, construita mai mult din sponsorizari si donatii (numai Liana Stanciu stie cat s-a agitat sa convinga lumea sa ajute!), are acum si un angiograf performant. Pentru asta a fost nevoie tot de o interventie, dar asta e tipic in Romania unde, pana la Dumnezeu, te mananca sfintii!
Interventia a facut-o dna Andreea Vass, consiliera premierului, care a aflat de lipsa aparatului de 1 milion de euro ducandu-se la spital cu copilul ei, pentru un control de rutina. Explicandu-i-se cat e de mare nevoia pentru acest aparat vital pentru multi-foarte multi copii cu probleme cardiologice, dna Vass l-a informat pe ministrul Sanatatii si l-a rugat sa deblocheze fondurile pentru achizitionarea lui. Probabil ca, daca bugetarii din Ministerul Sanatatii (platiti sa faca si pe dracu-n patru pentru a rezolva problemele din sectorul sanitar), l-ar fi pisat zilnic pe ministru, spitalul “Marie Curie” ar fi avut mai demult aparatul.
Nu sunt de acord cu punerea la zid a dnei Vass, asa cum am citit niste opinii pe net. Sa nu dam tenta politica unui gest umanitar. Este extraordinar ca micutii nostri, chiar si cei fara posibilitati materiale, vor beneficia de medicina moderna. Dna Vass nu a avut nevoie pentru copilul ei de un asemenea aparat, deci n-a facut demersul interesata. A aflat insa aceasta informatie in spital si, asa cum as fi facut si eu, s-a zbatut sa rezolve situatia. In beneficiul societatii!
Probleme mai sunt destule. La Targu Mures functioneaza singura clinica de chirurgie cardiologica din tara, iar medicii de acolo nu fac fata urgentelor operatorii. Astfel ca e nevoie ca micutii pacienti cu malformatii ale inimii sa fie trimisi pentru operatii la clinici din strainatate. Costurile unei interventii se ridica la 15.000-25.000 de euro, bani platiti, de cele mai multe ori, de stat. Daca ar functiona la capacitate maxima si sectia de cardiologie de la “Marie Curie”, poate ca acesti bani ar fi mai bine folositi in tara, pentru mai multi copii. Din pacate, ne lipsesc medicii si asistentele, iar ministrul Sanatatii ar trebui sa gaseasca rezolvare, asa cum a gasit si pentru angiograf. Societatea civila si-a facut datoria, acum e randul politicului sa si-o faca!
Comments»
Eu cred că totuşi inţiativele particulare ( sponsorizări, donaţii,e.t.c. ) ar fi soluţia pentru perioada actuală. Pentru că de la domnul stat nu ne putem aştepta la nimic bun pe termen scurt sau mediu.Sora mea din Italia, mi-a povestit , după ce a născut, că secţia de obstretică ginecologie a spitalului era dotată cu un aparat performant în valoare de vreo 400000 de euro,bani donaţi de Roberto Baggio,celebrul fotbalist.
@ Simona Ionescu
Stimată doamnă,
Nu se poate să nu ştiţi că ministrul sănătăţii “comasează” aceste clinici cu spitalele de urgenţă, practic dizolvând echipele formate ce puteau face operaţiile respective. Clinica despre care vorbiţi, cea de la Târgu Mureş (mai pe lung, Institutul de Cardiologie din Târgu Mureş), singura în acest moment în întreaga Românie care facă intervenţii pe inimă pentru copii, s-a comasat cu Spitalul Clinic de Urgenţă Tg. Mureş. S-a dus puiu cu aţa, cum se spune în popor, nu se mai fac operaţii pe cord de copil.
http://www.e-politic.ro/video/guvernul-vrea-sa-desfiinteze-institutul-de-boli-cardiovasculare-si-transplant-din-targu-mures-video
Iată. În urma presiunilor extreme, Guvernul v-a făcut pe plac, a luat din Târgu Mureş pentru a da la “Marie Curie”.
Mai mult… E drept, nu făcea cardiologie infantilă, dat totuşi Centrul de Cardiologie Craiova este şi el comasat cu Spitalul de Urgenţă din localitate. Să se ducă toţi “în altă parte” Până la urmă s-a dat sau s-a luat?… aiasta-i întrebarea. Şi răspunsul nu întârzie să vină… Este calea “eficientizării activităţii” şi a “reducerii costurilor administrative”.
În România se întâmplă, concomitent, următoarele manevre:
1. Scade calitatea actului medical. Ba chiar aş folosi cuvântul vertiginos”. Scad cheltuielile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
2. Se eficientizează activitatea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate prin închiderea de unităţi. Cu alte cuvinte, cine vrea ceva operaţii mai grele de o apendicită sau de un picior în ghips… să mai plece şi la Viena.
3. Se lărgeşte baza de colectare a acelei contribuţii de 5,5% într-un mod aberant (ba încă este în proiect să o plătească şi zilierii). Adică se cresc veniturile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
4. Se introduce coplata, astfel că beneficiarul asigurat (adică asiguratul la Casa Naţională de Asigurări de sănătate), după ce plăteşte asigurarea, mai dă şi nişte bani din buzunar.
5. Se întrerup o mare parte a programelor de sănătate. Mai scad cheltuielile Casei.
6. Se pun plafoane reţetelor gratuite şi se prescriu numai medicamente extrem de ieftine… Mai scad cheltuielile Casei…
Mai sunt câteva, dar nu-mi vin în gând la ora asta.
Sunt convins că dacă doamna Vass şi-ar face un implant mamar, pentru ziarele româneşti ar fi o ştire de un milion de ori mai importantă decât realitatea de mai sus.
Domnul Nistorescu a spus o chestiune care m-a cutremurat. Domnia sa a spus ceva ce am interpretat (nu au fost chiar cuvintele domniei sale) drept faptul că domnul Sobaru au spălat conştiinţele mercantilizate ale presei. Cu gândul spre profit, presa a uitat care este menirea sa principală, aceea de a construi opinia publică. Iată, astăzi politicienii au încălcat şi cele mai absurde limite dar populaţia este concentrată să se uite la fundul despicat de tanga etalat de “craciuniţele” de pe cuburile din discotecă. Şi mai văd şi un reporter asurzit de mulţi kw emişi de boxele clubului…
- Cum v-aţi distrat de Crăciun?, ţipă reporterul.
- FOARTE TARE!, spune invariabil şi un cetăţean uşor abţiguit.
- Aţi pus ochii pe vreo crăciuniţă?, insistă reporterul.
- NU! CĂ SUNT CU NEVASTA… DAR NEGOCIEM…
Între timp câteva mii de oameni nu mai au unde să se opereze… DAR CE CONTEAZĂ?!?!?! Doar am mai trecut pe aici, nu-i aşa?
Adrian Păunescu – Şoferul şi nevasta-sa
Ne urcasem cu toţii în autobuz
Care nu era confortabil, dar era independent,
N-avea fiecare locul său,
Dar ne gândeam că o să aibă,
Era primăvară,
Venea vara,
Se dezgheţau drumurile,
Puteai să mergi cu gulerul cămăşii descheiat,
Se dezgheţau drumurile,
Noi cântam cântece de-ale noastre, vechi,
Pe care nu le mai cântasem de multă vreme
Şi unii din cauza vitezei,
Care-i îmbăta,
Alţii cu o tandră ironie,
Am început să zicem, să cântăm
Că autobuzul nostru
E cel care dezgheaţă
Drumul pe care mergem.
Pe direcţia aceea spre munte,
Spre marele munte,
Nu mai mersese niciodată un autobuz,
Numai turişti particulari,
Numai nebuni ocazionali.
Aşa că nu ne interesa destinaţia,
Ne ajungea bucuria
Că mergem cu toţii spre marele munte.
Şoferul era tânăr,
Conducea pentru prima oară
Un asemenea autobuz.
Fusese ajutor de şofer,
Lucrase mult şi cinstit,
După cum mergea, după cum frâna,
Era fără îndoială cel mai bun şofer
Dintre toţi şoferii noştri,
Ăsta conduce excepţional, strigăm noi,
Ăsta-i omul care ne trebuie
Şi el dădea din mână cu modestie
Rugându-ne să nu-l mai lăudăm,
Că-l încurcăm la condus.
În fond e autobuzul dumneavoastră,
Eu sunt al dumneavoastră,
M-aţi ales să conduc autobuzul,
Asta-i treaba mea.
Noi am aplaudat, chiar şi aceasta lepădare, a lui,
De laudele noastre.
Şi autobuzul mergea mai departe
Şi-n diverse localităţi, în care ne opream,
Mulţi urcau
Şi nimeni nu mai voia să coboare.
Era un autobuz unic
Nu mai exista aşa ceva în imprejurimi.
Rămăseseră-n urmă troleibuzele agăţate
De reţeaua electrică
Şi lipsite de orice independenţă,
Tramvaiele înghesuite între sine
Şi aceeaşi reţea.
Autobuzul nostru se încărcase înspăimântător,
Fiecare urca în autobuz cu ce avea mai bun,
Şoferul conducea excepţional,
Nimeni nu conduce mai bine ca el,
Strigam noi
Şi el dădea moale din mână,
Şi noi strigam iarăşi,
Lasă frate, lasă modestia la o parte,
Dă-o dracului de modestie
Noi, care n-am avut niciodată posibilitatea
Unui asemenea drum,
Ştim valoarea lui adevărată,
Eşti al nostru,
Eşti dintre ai noştri,
Rămâi între noi,
Bravo,
Ura,
Şi el nu mai putea să ne oprească,
Trebuia să fie atent la drum,
Iar noi eram prea mulţi
Şi începusem să-l încomodăm,
Stăteam claie peste grămadă în autobuz,
Dar uneori îi blocam o mână sau un picior,
Până când câţiva meseriaşi
L-au rugat să oprească pentru câteva minute
Ca să-i faca o cuşca de protecţie,
Să nu-l mai încomodăm la condus,
Dar să-şi ia şi nevasta lângă el,
Au zis alţii,
Că drumul e lung şi se plictiseşte omul.
Şi uite-l acum în cuşca lui de protecţie,
În cabina lui blindată!
Ce hotărât conduce,
A dat drumul şi la muzică,
Se aude în toată maşina o muzică eroică,
Pe care o întrerupem noi din când în când
Cu cântece despre el şi de drumul nostru,
Şi hai, mă, să fim atenţi şi cu nevastă-sa,
Ca şi el e om.
În autobuz vara e cald
Iarna e frig,
Drumul continua,
Am început să obosim,
Nene şoferule, opreşte,
Să ne odihnim şi noi.
Să te odihneşti şi dumneata,
Că n-o fi foc,
Dar el nu mai aude,
El conduce,
Şi-ntr-adevăr, conduce exceptional,
E cel mai bun, strigam toţi,
Dar ne e foame,
Pentru că n-am mai oprit demult,
Şi-avem nevoie şi noi
De pâine, de apă, de un răgaz,
Probabil c-am început să-l şi enervăm
Cu mofturile noastre
Setea, foamea, somnul,
Geamurile autobuzului nu mai există demult,
Pe ele au sărit cei ce n-au mai putut suporta,
Uşile au ruginit şi nu se mai deschid,
Şi şoferul conduce autobuzul
Din ce în ce mai nervos,
A început să facă şi accidente,
Stau şi el şi nevastă-sa cu mâinile pe volan,
Marile piscuri îi cheamă,
Mai e puţin combustibil,
Am intrat pe un fel de linie ferată,
Vecină cu drumul,
După ce ni s-au spart cauciucurile
Şi după ce şoferul a dărâmat
Cu lovituri de autobuz
Case şi biserici,
Sate şi oraşe,
Începem să coborâm,
Şi bineînţeles că viteza creşte,
Aşa e la orice coborâre,
Viteza creşte,
Nu mai e nimeni în autobuz,
Unii au murit,
Alţii au fugit,
Alii ne-am uscat de foame şi de sete,
Alţii am îngheţat de frig,
Muntele e tot mai departe,
Dar autobuzul coboară
Halucinând pe linia moartă
De cale ferată,
Şi numai ei doi,
Şoferul şi nevastă-sa,
În cabina blindată,
Se uită doar înainte,
Nu mai ştiu pe cine conduc şi unde se duc,
Şi de ce tac toţi pasagerii
Şi de ce se merge cu viteza prăbuşirii,
Când excursia începuse atât de frumos
Către marele munte.
Sarbatori fericite alaturi de cei dragi!
Simona, problema nu este la doamna Vass, ci la domnul ministru al sanatatii. De ce a trebuit sa-i spuna doamna in cauza un lucru pe care el ar fi trebuit sa-l stie de mult?
De ce daca i-a spus consiliera sefului ca aparatul ala trebuie, s-au gasit imediat bani, si inainte nu erau?
Si apoi are dreptate si Bibliotecarul. Ce fel de gandire are ministrul sanatatii daca, desi a aflat de ceva vreme (ca doar aparatul nu s-a cumparat intr-o saptamana de la supermarket) de problemele cardiologiei infantile si nu numai a continuat sa desfinteze institutul de la Tg. Mures si clinica de la Craiova? Repet, problema nu este la doamna Vass (doar in masura in care a fost prinsa in jocul infuentelor tipic dambovitean) ci la Ministru.
Nic, de ce crezi ca Ministrul Sanatatii se gaseste in titlul acestui articol? Exact pentru motivul pe care il invocati si voi. Spuneam insa si ca ceea ce a facut dna Vass trebuia sa-l faca functionarii (”sfintii”) aia din minister care sunt platiti de noi sa-i duca actele la semnat bossului al mare si sa-l piseze pana intelege ca un spital nu poate functiona fara aparatura.
Stiu si despre ideile manageriale de comasare a spitalelor, dar lucrurile nu mi-s foarte clare, asa ca nu ma bag sa comentez daca nu am eu informatii la prima mana. Stiu insa ca Institutul Inimii de la Tg Mures nu se va desfiinta si ca functioneaza. Dr Horatiu Suciu face o treaba exceptionala pentru copiii cu malformatii la inima, dar, din pacate, spitalul nu are capacitatea sa rezolve toate cerintele, nu are aparatura ca in clinica de langa Dortmund, unde un mare roman – dr Eugen Sandica opereaza pe cord de parca ar fi vorba de o banala extractie de apendice…
2010 – anul în care mitocanul băsescu Traian s-a răzbunat pe români !
2011 – anul în care fufa blondă care se intitulează urmaşa mitocanului, se pregăteşte de campanie, pe banii grei, tăiaţi de la * prostime *, pompaţi în curul şi decolteul fufei, pardon, * soarele * pedelacheilor.
Tăcem din gură
Din tot, ne-a mai ramas aieve,
acest zid grav, aceste dreve.
Crunt ferecati în piatra dura
cu pumnii strânsi, tacem din gura.
Tacem, parc-am tacea de veacuri
ca niste funduri vechi de lacuri.
Si ferecat în bezna sura,
de mii de ani, tacem din gura.
Ei: ziduri, lanturi, temnicerii,
noi, numai cremenea tacerii.
Ei, biciuri cu batai si ura,
noi, urias înghet pe gura.
Deasupra vremii si genunii,
tacem ca spinii si taciunii.
Tacem ca lama de custura,
tacem mereu, tacem din gura.
Ne linge frigul pe ciolane,
ei, foame, cuie si ciocane
si orice zi e-o muscatura.
Scrâsnind din dinti, tacem din gura.
Tacem ca lacatul pe use,
tacem ca focul sub cenuse,
tacem… dar noaptea sub celule,
vuiesc torente nesatule.
Un zgomot bubuie departe,
se darma parca ziduri sparte
si parca lanturi cad în zgura.
Noi asteptam, tacem din gura.
( Radu Gyr – Închisoarea Aiud )
Se tot acumulează… ură ? Vuiesc… vuiesc prea surd ? vuiet de … ură ?… continuăm, tăcem din gură… Până-ntr-o zi… sătui de toate, toţi, minciună…
Continuăm… tăcem din gură… deasupra ţărişoarei, nori… De ură.
Ei semănat-au vânt de ură şi tot ei, culege-v-or … furtună…
http://sfinx777.wordpress.com/2010/12/27/noi-asteptam-tacand-din-gura/
Omul care ne trebuie (1979) – Movie…
Omul care ne trebuie is a Comedy Movie of 1979 made in Romania. Director: Manole MarcusCast: Mircea Anghelescu, Marga Barbu, Ilarion Ciobanu, Catrinel Dumitrescu, Cristian Sofron…