Doctori si doctorii Martie 30, 2010
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 13commentsAzi am stat de vorba cu niste medici. Oameni cu ani buni de practica, profesionisti in domeniile lor de specialitate. Daca n-ar fi fost la jumatatea carierei si n-ar fi avut familii ancorate fiecare in joburile lor, ar fi plecat sa lucreze in strainatate, caci ofertele curg garla in acest moment. Oferte cu bani frumosi. Posturi care i-ar propulsa in clinici din care nu lipsesc nici medicamente, nici aparatura, nimic. Si, recunosc, ar scapa si de rusinea de a accepta spaga. Am discutat si despre greseli. Da, sunt si dintre ei care gresesc, ca peste tot. Niciunul nu intelege acuzatiile extrem de dure ale presedintelui. 40 % din diagnostice sa fie gresite?! Sa se prezinte cifre oficiale, sursa.
Interlocutorii mei nu sunt oameni care fac politica si nici nu sunt pasionati de a urmari meciurile televizate sau din ziare dintre politicieni. Spun ca pe ei ii afecteaza politica doar prin prisma masurilor luate de ministrul Sanatatii. Si niciunul nu le-a facut viata mai usoara. Nici lor, nici pacientilor. Concluzia: intregul sistem sanitar e putred – ultimul bastion comunist ramas in picioare. Trebuie ras si construit altul in loc. Nu sa pui oamenii sa plateasca si asigurari medicale, si consultatia, si cotizatie daca nu ai programare, si medicamentele fiindca spitalul n-are…si…si…si
PS la un meci de rugby Martie 29, 2010
Posted by Simona Ionescu in : Copii bolnavi. Fii bun! Ajuta!, Recomandarile mele , 2commentsUite ce au facut rugbystii nostri! Eu le multumesc frumos pentru ca s-au gandit si la copiii din spitale, ce au nevoie de ajutor.
http://www.click.ro/din_inima_pentru_copii/ajuta/rugbystii-campioni-sprijina-campania-click_0_928107261.html
Hai la rugby, ca ne-am enervat destul cu politica! Martie 27, 2010
Posted by Simona Ionescu in : Recomandarile mele , 4commentsDacă sunteti din Bucuresti sau daca va nimeriti maine pe aici, haideti la stadion! In cea mai selecta parte a Capitalei – la sosea, langa Arcul de Triumf. Nu, nu la fotbal, ca sa va faceti nervi cu golaneala din tribune. La un meci de rugby adevarat. Ai nostri Stejari cu spaniolii. Ei, am multe motive ca sa va fac invitatia asta!
1. Echipa nationala de rugby va purta sambata la incalzire, inainte de meciul cu Spania, tricouri cu logoul campaniei „Din inima pentru Copii”.
Mai mult, Federatia Romana de Rugby va dona un tricou si un balon cu semnaturile jucatorilor echipei nationale care vor fi scoase la licitatie in cadrul campaniei. Fanii sa urmareasca ziarul Click! si vor putea cumpara aceste trofee, ajutand astfel si un copil bolnav.
2. Am ales nationala de rugby fiindca si fiul meu a practicat acest sport. Stiu ca sportul cu balonul oval este unul al gentlemenilor si ca oamenii sai sunt extrem de uniti si de multe ori s-au implicat in actiuni caritabile. Totodata, si noi vrem sa fim alaturi de componentii echipei de rugby a Romaniei care in acest an sunt angajati in lupta pentru calificarea la turneul final al Cupei Mondiale ce va avea loc in Noua Zeelanda, anul viitor. Poate tricourile noastre, cu Inima copiilor langa Inima lor, le vor purta acelasi noroc ca si handbalistelor de la Oltchim, care au ajuns in semifinalele Ligii Campionilor neinvinse.
3. Ca doar nu puteam sa-l las singur pe prietenul meu Chinezu, in temerara lui initiativa de a aduce bloggerii pe trenul de rugby! La aeroport. cand i/a intampinat pe baieti, a dus un microbuz, dar acum a strans o suta. Hai, ca se mai poate! Stadionul e mare si frumos, frumos. La sosea, langa Manastirea Casin si Arcul de Triumf. Hai la rugby, ca ne-au enervat destul politicienii! ORA 14.
UpDate I-am rupt!
Adio, ziaristule! Martie 24, 2010
Posted by Simona Ionescu in : Viata de ziarist , 3commentsAzi mi-am înmormantat un fost coleg si prieten. Am fost aproape şi totodata atat de departe in ultimii doi ani. Greu de explicat. Tumulturi ale vietii. Georgică…Georgică Ecliserescu nu mai este. Mi-a rămas, însă, familia lui. Mai mult nu pot scrie acum despre el. Mi-a fost prea plin că l-am văzut dormind între flori şi pământ.
O să vă povestesc, într-o zi, despre el şi despre anii noştri de presă fantastici. Acum reproduc textul scris de Horia Ghibuţiu în “Evenimentul zilei” de ieri, ca să-l cunoaşteţi sau să vi-l amintiţi pe Georgică. Avea 63 de ani(îi împlinea în aprilie), dar să nu vi-l imaginaţi nici un moment ca pe un bunic. Era acelaşi SpeedyGonzales cu mustaţa îngălbenită de tutun.
MOARTEA UNUI ZIARIST
Ar fi făcut 63 de ani, dacă o boală necruţătoare nu l-ar fi răpit pe unul dintre cei mai vii oameni pe care i-am cunoscut: Gheorghe Ecliserescu, alias Georgică pentru prieteni, Caşcarache din Colentina pentru cei mai apropiaţi, şi Gigi pentru mama sa nonagenară.
Odată cu dispariţia celui care va fi condus astăzi pe ultimul drum la Fundulea pleacă dintre noi nu doar unul dintre cei mai pitoreşti ziarişti români de dinainte şi de după Revoluţie, ci şi cel care a condus veritabile şcoli de presă şi de viaţă. Era pur şi simplu inconfundabil, prin statura sa invers proporţională cu o mustaţă uriaşă, prin temperamentul clocotitor, prin devotamentul faţă de termenele de predare a ziarului în tipografie – cursa contracronometru pe care dacă nu o parcurgi seară de seară parcă nu eşti ziarist complet.
Cei care cred că presa română s-a născut după 1990 ar avea nevoie de nopţile de după serviciu în care Georgică a invitat generaţii întregi de ziarişti pentru a le depăna experienţele de la „Scânteia tineretului”. De sub mustaţa lui proverbială, faptele de presă ieşeau îmbinându-se miraculos cu altele mai puţin reale, dar la fel de savuroase, întrucât Georgică era un pescar neîntrecut nici măcar de amicul Tibanu’. L-am cunoscut la „Tineretul liber”, iar în seara în care m-a promovat din funcţia de tehnoredactor, mi-a spus că nu voi fi niciodată secretar de redacţie.
E cea mai puternică motivaţie profesională pe care am primit-o într-o carieră pe care n-avea cum să nu o influenţeze un tip ca Georgică. Sunt prea multe lucruri pe care azi nu le mai spune nimeni tinerilor ziarişti sau, în orice caz, nu cu farmecul lui Georgică: ziarul trebuie terminat la timp şi de-ar fi să cadă Cerul; pentru a te concentra asupra problemelor mari, trebuie să scapi de cele mici; exprimarea în scris trebuie să fie simplă, ca să priceapă oricine, fiindcă ziarele nu sunt doar pentru elite…
Georgică era mic şi-al dracului, a zis cândva un fost director al ziarului. Al dracului de haios, l-a completat soţia lui Georgică, aşa cum şi-a amintit ieri aceasta. Ni-l vom aminti şi noi, cei pentru care „Evenimentul zilei” şi presa în general n-ar fi fost la fel fără Georgică.
HORIA GHIBUŢIU
Cine salveaza sistemul de sanatate? Martie 23, 2010
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 3commentsNe pleaca medicii in strainatate, pe bani adevarati, iar acum ni se spune de un guvernant ca spera ca in acest an sa obtina fonduri de 50 de milioane de euro pt modernizarea spitalelor. Daca vom primi banii, vor renova cladiri cu o bruma de personal. Cred ca tot sistemul de sanatate trebuie ras si pus altul nou in loc. Cu carpeli, nu vom face nimic. Dar cine sa darame acest sistem cu picioare de lut? De 20 de ani nu se leaga nimic. Doar ni se ia bani, luna de luna, pe asigurarile de sanatate.
Tot despre Georgică Ecliserescu Martie 22, 2010
Posted by Simona Ionescu in : Viata de ziarist , 7commentsRevin cu date despre disparitia celui ce ne-a fost coleg, Georgica Ecliserescu si imi pare bine ca mesajul meu a ajuns la multi dintre cei care l-au cunoscut.
Gabi si Stefan au incheiat formalitatile cu spitalul, iar acum sicriul este depus la Biserica Adormirea Maicii Domnului, de pe bd. Nicolae Grigorescu, statia Diham (autobuz 102). Inmormantarea va avea loc miercuri. Voi reveni pe seara cu date despre loc si ora. Ar fi bine sa ne mobilizam cat mai multi, fiindca Georgica nu are decat o mama de 90 de ani, pe Gabi, fosta sotie si pe fiul sau, Stefan. Va rog sa dati mesajul mai departe, colegilor cu care ati pastrat legatura.
UpDate
Inmormântarea va avea loc miercuri la ora 12.oo, la cimitirul din Fundulea. La ora 11.oo, cortegiul pleacă de la biserica Adormirea Maicii Domnului.
Georgică Ecliserescu nu mai este. Nici Mile. Martie 22, 2010
Posted by Simona Ionescu in : Viata de ziarist , 6commentsColegilor din presa, va dau o veste proasta: in aceasta dupa-amiaza, de 21 martie, a murit Georgica Ecliserescu, fostul nostru coleg de la Tineretul liber si Evenimentul zilei. S-a stins la spitalul de urgenta Floreasca, rapus de un cancer la pancreas. Anul acesta ar fi implinit 63 de ani. Dumnezeu sa-l odihneasca! Nu stiu inca unde si cand va fi inmormantat.
UpDate. 22 martie. S-a stins si Mile. Jurnalistul Sorin Bogdan, prietenul sau, spune ca Mile s-a dus in Rai sa faca un reportaj. Prea tanar, la 34 de ani, pentru o asemenea misiune.
Ping-pong cu Vania! Martie 21, 2010
Posted by Simona Ionescu in : Omul zilei mele , 6commentsSi cand eram eu mai racita, acu’ in miez de primavara, ping!, imi zbarnaie blogul! Ma uit si ce sa vezi! Ei, uitati-va si voi aici, ce fac oamenii sanatosi! Bineinteles ca era Vania, ca el suna adunarea in Zelist! Stiti deja ca ii face concurenta Oanei la romanul politist. Rad de ma prapadesc cum am ajuns noi, bloggeri, personaje de carte, de blog…ba criminali, ba fraierici, ba ‘telectuali, ba sexosi, ba politisti, ba mari si tari in ZeList prin ping-pong! Fain Vania asta!
Gata, ajunge pentru seara asta, ca-s pe tratament! Ok, Vania? Esti omul zilei mele de guturai.
Despre jurnalistul Mile Carpenisan Martie 20, 2010
Posted by Simona Ionescu in : Viata de ziarist , 9commentsSa dai cu basca de pamant, in weekend fara net! Noroc ca s-a inventat usb-ul si ca cineva din casa a avut unul. Asa m-am logat si eu cu lumea.
In primul rand ma intereseaza soarta lui Mile Carpenisan. Ieri dimineata, am pus pe facebook, imediat ce am citit pe Ziare.com, cum poate fi ajutat cu sange A2 pozitiv. Stiam cum se procedeaza ca sa poti dona din toata tara, iar sangele sa ajunga la cel care are nevoie. Sper sa fi fost preluata de cat mai multi, pentru ca acei cu grupa de sange indicata sa stie ce au de facut. Jurnalistul Mile Carpenisan a facut si el mult bine atunci cand a putut.
Greu am gasit vesti noi. Doar la Sorin Bogdan, alt jurnalist din Timisoara, care pe facebook a pus link catre un blog. Preiau un fragment, dar cititi restul acolo.
“mile cărpenişan nu este în comă. nici indusă, nici de alt fel. este sub sedative. vorbim de o septicemie care i-a afectat multe organe, printre care plămânii, rinichii şi ficatul – nici unele dintre acestea nu funcţionează acum în parametri normali. este conectat la aparatele de respirat artificial (de aceea este şi sedat, pentru a nu-şi scoate tuburile) şi se lucrează la repararea rinichilor. simultan i se face hemodializă, pentru a-i curăţa sângele de la infecţia cauzată de septicemie.”
Nu-l cunosc personal pe Mile. In atatia ani nu ne-am intersectat. Dar am amici care-i sunt prieteni si care-l iubesc tare. In povestile lor era prezent mereu si Mile. L-am urmarit mereu la Antena 1 si niciodata nu mi-au displacut reportajele lui. Ii citeam blogul, din cand in cand, si asa am descoperit ca e un jurnalist complet, nu doar un reporter de televiziune. Pentru toate acestea, dar si pentru ca este un om la inceput de viata, imi doresc ca sa reuseasca sa treaca de hopul acesta. Poate ca si gandurile noastre pentru el ii vor da energia necesara sa invinga boala. De data aceasta duce propriul razboi si sper din tot sufletul sa iasa invingator.
PS Cititi si aici vesti despre Mile!
Boc si cearceaful acoperitor de ţâţe Martie 18, 2010
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 25commentsO gramada de jurnalisti au tocat, sub forma de stire de senzatie, faptul ca a fost acoperita fresca lui Sabin Balasa in timp ce Boc si-a tinut spiciul la Universitatea din Iasi. Acoperita cu un ecran de panza pentru proiectii, intentionat. Ce sacrilegiuuuuu, razbatea reprosul din relatarea unui reporter tv. Ar fi fost mai bine sa/i lase ţâţele-n cap premierului, fie ele şi marca Sabin Bălaşa? Da. Fiindcă abia atunci aveam o ştire, iar organizatorii şi Emil Boc puteau fi facuti ko doar din poze si imagini filmate. Mie cearceaful mi s-a parut de bun-simt.
