Interviu cu mine Iunie 20, 2009
Posted by Simona Ionescu in : Viata de ziarist , trackbackMi s-a luat un interviu virtual. De catre bloggerul Japonezul, care e interesat de cum vede presa, presa! De fapt, Japonezul ne-a provocat cu intrebarile lui pe cativa ziaristi, alesi dupa criterii numai de el stiute. Seria de interviuri o publica deja la el pe blog. I-as fi trimis deja pe mail raspunsurile, daca nu uita sa-mi dea adresa. Asa va fi obligat sa dea un copy-paste de pe blogul meu. Iar voi, vizitatorii mei, veti fi obligati sa cititi si despre ce se ascunde in spatele cortinei! Lectura placuta si va astept cu comentarii si intrebari, ca mai merge un supliment de chestionar!
JAPONEZUL: Cum ati descrie, in 10 cuvinte, relatia dintre presa si putere din ultimii 4 ani?
Imi e de ajuns un singur cuvant: ANEMICA. Ca o catea lesinata.
J: Care sunt primele trei adjective care va vin in minte atunci cand va ganditi la consumatorul de presa din Romania?
Avid de senzational, extrem de critic, chiar daca nu e foarte bine informat, debusolat.
J: Vi s-au oferit, de cand ati inceput sa practicati aceasta meserie, bani pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul?
Extrem de rar, pe vremea cand lucram in presa “serioasa”. Rar, doar pentru ca eram femeie, nu din alt motiv. Indivizii cu bube-n cap au o anumita jena fata de ziaristele de pe Investigatii. Probabil ca le e teama sa nu se trezeasca cu o poseta in cap. Cu poseta n-am dat, dar sunt “spiciuri” cu care poti sa eviti tentativele de mituire.
J: Cum comentati faptul ca TOTI jurnalistii afirma, la fel ca in politica, ca CEILALTI sunt cumparati? In sensul ca, urmand cea mai simpla logica, daca eu spun ca tu furi, iar tu spui ca eu fur si nu exista nicio instanta care sa decida cine fura, atunci CINE NAIBA FURA?
Si la doctori e la fel. Si la politicieni.Si la politisti, si la procurori, si la profesori, si la…filozofi! Doar ospatarii si tinichigiii nu-s cumparati, ca ei s-au tampit mai putin in scoala, alegand “meseria e bratara de aur”. Drept pentru care sunt apreciati de presedinte!
J: Sunteti de acord cu afirmatia ca, in Romania, s-au platit si inca se platesc jurnalisti (cu functii de conducere sau fara) pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul?
Da. Este unul din motivele pentru care am ales sa raman inca mult si bine la un tabloid. Sunt rare situatiile
J: Din informatiile pe care le detineti, trustul in care activati, a decis – prin cei care detin conducerea si banii – sa “puna batista pe tambal” in vreun caz care implica interesul public? Sau, a decis sa sustina un om/partid politic, om de afaceri/ companie/ club sportiv sau sindicat?
1. Nu stiu de nici un caz de interes public bagat sub pres. Iar ministrii liberali au fost criticati dur sau ironizati in publicatiile trustului Adevarul, chiar daca patron este un liberal. 2. Trustul a decis ca, in acest an de campanii electorale, nici Adevarul, nici Click! sa nu se implice in politica prin editoriale tematice, anchete sau dezvaluiri. Se publica doar stiri pur informative.
J: Sunteti multumit de modul in care se practica jurnalismul in Romania? In cazul in care nu sunteti multumit, cine credeti ca este vinovat? Patronul, care are painea si cutitul si care “s-a inteles” cu puterea, sau jurnalistul care accepta presiunile?
Nu. Presa nu mai are zvacul de altadata. De vina sunt si ziaristii, care fie s-au blazat, fie sunt macinati de orgolii, fie aspira la o pozitie sociala inalta sau mult mai avantajoasa pecuniar. Si din cauzele acestea se autocenzureaza mult prea des. De vina sunt si patronii, care se implica sau sunt implicati in politica, chiar daca nu s-au inteles cu puterea! Opinia publica, si chiar noi, jurnalistii, ii percepem asa. Exemplu e si intrebarea ta.
J: Sunteti de acord cu urmatorul argument: “Presa este o activitate economica ca oricare alta. Ea satisface cererea publicului. Daca el vrea manele, noi dam manele”? Daca nu agreati acest punct de vedere, cum explicati faptul ca de apoape 20 de ani se intampla exact acest lucru?
Fie ca ne place sau nu, asta este adevarul: presa este o afacere! Ne-a invatat asta, acum 11-12 ani, primul trust strain care a investit in presa romaneasca. Patronul baga bani, isi dezvolta redactia, dar la un moment dat vrea sa i se intoarca in cont investitia. Pretinde produse vandabile, din care angajatii sa-si scoata salariile, cheltuielile si sa-i ramana si lui beneficiu.Vremea acumularii datoriilor sau a aducerii banilor “de acasa” a trecut demult. Nu sunt de acord (desi lucrez la un tabloid) cu ideea simplista “daca vrea manele, da-i manele!”. Trebuie sa gasesti reteta “tocanitei”, in care bagi si manele, dar pui si alte ingrediente, care cu timpul sa-i dezvolte gustul si pentru altceva. Daca va uitati cu atentie in Click! veti gasi si altceva decat scandalurile “vedetelor” si pasiunile lor “zburatoare”!
J: Sunteti multumit de modul in care evolueaza cariera dumneavoastra in presa?
Nu. Daca as fi multumita ar insemna ca am atins o limita si ma plafonez acolo.
J: Enumerati 3 decizii majore pe care le-ati lua in cazul in care, maine, ati ajunge sa detineti un trust de presa puternic?
Lasa intai sa-l am, ca apoi ma pliez imediat pe decizii!
J: Din cate stiti, care mai este procentul publicitatii platite de stat in presa din Romania?
Chiar nu mai ştiu. Dar e mult mai mic decat cel de cum 5-6 ani in urma. Beneficiarii sunt insa tot aservitii guvernului. Avem acum cazul Iacob-Ritzi!
J: Aveti vreo simpatie politica? In sensul ca simpatizati cu un partid anume?
Simpatiile mele politice sunt “uni-nominale”, in functie de cat de bine cunosc omul si ceea ce a facut in cariera lui..
J: Pe scara de la 1 la 10, cat de multumit sunteti cu privire la banii castigati din presa, pana in acest moment?
7-8, pentru cat muncesc si ce experienta profesionala am. Dar niciodata nu am stiut sa (ma) negociez. Si mereu am dat prioritate altor aspecte decat cel pecuniar.
Comments»
Sunteti de acord cu afirmatia ca, in Romania, s-au platit si inca se platesc jurnalisti (cu functii de conducere sau fara) pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul?
“Da. Este unul din motivele pentru care am ales sa raman inca mult si bine la un tabloid. Sunt rare situatiile”
Pe ce te bazezi cand spui ca sunt rare situatile?
EZ a schimbat conducerea (Nistorescu si apoi Turturica), echipa si politica publicatiei de la una agresiva cu puterea la o politica partizana.
Romania Libera a eliminat jurnalistii incomozi cu experienta si care respectau deontologia, pentru o echipa de “fatze” pupincuriste.
Cotidianul e “vandut” si pierdut odata cu disparitia editorialelor lui O Paler.
Adevarul si Gandul incearca sa fie echilibrate, dar sunt si mai putin incisive. Nu prea fac investigatii se rezuma mai mult la opinii, comentarii si interviuri.
Ziua si Jurnalul sunt la dispozitia politicinilor sau a analistilor sa-si spuna opinile, dar au eliminat cativa jurnalisti mai “veninosi” ca R Iordache sau Miruna Munteanu.
Despre Libertatea nu stiu ca nu o urmaresc.
In general jurnalistii “directi/transanti” cu politicienii au cam fost inlocuiti cu jurnalisti mai “diplomati”.
Gheorghe, la tabloid sunt rare situatiile de subiecte delicate, care sa merite agitatia unor politicieni. Asta am vrut sa spun. De altfel, chiar tu nominalizezi doar titluri de ziare quality. Adevarul a anutat si anunta inca, in interiorul ziarului, ca nu se implica in politica anul acesta si ca nu va accepta publicitate politica. Deci e iesit nitel din peisajul intereselor.
Pacientul roman – Interviu tehnic.
Nu inteleg de ce spui ca relatia dintre presa si putere din ultimii 4 ani este anemica , ca o catea lesinata !
Cateii lesinati sunt mai in vana decat catelele lesinate ?
Ri,
asa se face acordul! Doar d-aia!
Mie nu mi se pare ca relatia a fost anemica , avand in vedere faptul ca puterea politica a incercat prin toate metodele sa toceasca coltii presei !
ri,
in unele cazuri, ai dreptate, dar pe ansamblu asa a fost perceputa de public. Politicienii au facut tot posibilul sa denigreze presa in ultimii ani, iar guvernantilor nu le-a prea pasat de semnalele si criticile jurnalistilor, rar reactionand ca institutii.
Buna ziua stimata doamna,
am incercat sa gasesc un loc unde sa scriu un comentariu legat de ceea ce se intimpla zilele aceste zecilor de mii de adolescenti,prinsi in febra examenului de bacalaureat.Cum nu sint un vizitator frecvent al blog-urilor nu prea ma descurc cu acestea,initial intentia mea a fost sa scriu direct pe pagina d-nei Ecaterina Andronescu dar pe blogu-l dansei sint postari din 2008 si ma indoiesc ca ar putea citi mesajul meu.Am ales pagina dvs deoarece citesc zilnic ziarul dvs si mi se pare un ziar corect.
As fi dorit sa o intreb pe d-na ministru Ecaterina Andronescu daca are si dinsa copii si daca considera normal ca acestia sa fie inchisi in scoala citeva ore in asteptarea subiectelor de bacalaureat,subiecte care cu chiu cu vai ajung cu mare greutate in jurul prinzului timp in care respectivii copii au asteptat nemincati si cu emotiile la nivel maxim?
Ca sa nu mai vorbesc de modificariele/schimbarile care se fac in programa scolara de la an la an de nu mai stiu bietii copii la ce se pot astepta.De ce de cite ori se schimba ministrul educatiei acesta trebuie sa-si fac propria modificare?Oare nu ar trebui sa se gindeasca si la copii? Ne mai miram de ce au plecat din tara mii de tineri valorosi, care scirbiti de lumea in care au crescut au ales sa ofere altora talentul lor.
I-as sugera d-nei ministru sa mearga in mijlocul adolescentilor ,sa-i asculte si chiar sa se consulte si sa se sfatuiasca cu acestia pentru ca va fi surprinsa de felul in care gandesc si poate chiar va gasi la ei idei foarte bune pentru a fi puse in practica in invatamintul romanesc.