Cineva îmi fură identitatea, postând cu numele meu pe bloguri! Februarie 27, 2009
Posted by Simona Ionescu in : Viata de ziarist , 58commentsZburdă pe bloguri de la o vreme un Virusat cu pretentii de jurnalist, care îmi foloseşte numele ca să posteze măscări la adresa unor oameni. Fiindcă numele lui nu înseamnă nimic în on-line, sau pentru că nu are curajul să-şi susţină ideile, Virusatul (poate fi şi femeie) se semnează Simona Ionescu şi bagă linkul ziarului Click!, care-mi gazduieşte blogul. Chestia asta l-a şi deconspirat. Mi-l şi imaginez pe dobitoc, după câte o postare de genul ăsta, cum râde ca un şobolan în faţa computerului, aşteptând prima reacţie. Deci nu dau doi bani pe specimen. Problema e că nu trebuie să toleram astfel de practici şi rog bloggerii să ia atitudine împotriva celor care recurg la acest gen de uzurpare. Primul care a făcut-o, şi căruia îi mulţumesc, este jurnalistul Tiberiu Lovin. De altfel, la el pe blog a apărut o postare (Închiderea ziarului Compact) în care, chipurile, îmi bălăcăream colegii din Adevărul Holding. I-am scris lui Tiberiu un comment în care l-am atenţionat că nu sunt eu semnatara şi i-am explicat că am lucrat 8 ani la Ringier, acum sunt la trustul concurent si nu ma bag in astfel de scandaluri din respect pentru toţi oamenii cu care am fost colegă sau cu care sunt. Tiberiu Lovin a percutat, a căutat Ip-ul virusatului şi l-a dezvaluit pe blogul lui. Dacă vreunul din voi, plecând de la aceste date, poate să-l identifice cu nume şi prenume pe şobolan, îl rog să o facă. Zoso, tu, despre care se spune că eşti cel mai tare, ai vreo idee despre cum am putea rezolva problema? Astazi sunt eu «victima» (numele meu în fals a apărut, din câte ştiu, pe două bloguri în decurs de o saptamână). Mâine, însă, pot apărea comentarii grosolane, neadevarate semnate cu numele altor bloggeri sau jurnalişti cunoscuţi. A, şi să nu uit un lucru important pentru Virusaţii care nu ştiu: furtul de identitate, chiar şi pe net, e faptă penală.
PLEASCA lui Paleologu jr. Februarie 27, 2009
Posted by Simona Ionescu in : Presedintele nostru , 7commentsNe intoarcem inapoi cu 30 de ani? Si atunci cineva a avut viziunea ca peste poporul roman a cazut o PLEASCA si, incet dar sigur, a mobilizat toate fortele ca sa ridice pleasca la rang de “Intaiul om al tarii”, “Cel mai iubit conducator”, “Eroul natiunii” etc.
Evident, m-a naucit (si pe mine) declaratia lui Toader Paleologu. Cum, in urma cu cateva luni, am trait aceeasi senzatie citind un text semnat de Traian Razvan Ungureanu, unde autorul punea niste caramizi la constructia unei imagini pe care, candva, o percepea si el ca si mine, ca fiind “Cultul personalitatii”. Apartinand unei generatii care nu a uitat inca ce a insemnat ridicarea unui presedinte din spuma de simpatie a unei camarile intelectuale, cred ca astfel de exercitii de exprimare sunt periculoase. Indiferent cum s-ar numi personajul caruia i se atribuie notiunea de PLEASCA.
Sunt convinsa ca nici lui Traian Basescu nu i-a picat prea bine plecaciunea ministrului culturii. Oare la ce s-o fi gandit tanarul Paleologu cand a ales din dictionar cuvantul PLEASCA petru a-si exprima simpatia nemarginita pentru presedintele Basescu? Sa se fi raportat la conceptia lui Mircea Eliade, care spunea “Nu poti evolua fara a te compromite”? Posibil. Insa noi, romanii, n-am depasit inca pragul filosofiei bunului-simt si al spaimei dictaturii.
PS Un interesant comentariu despre subiect a scris si Lilick pe blogul ei.
