Povestea palatului meu Februarie 26, 2008
Posted by Simona Ionescu in : Viata de ziarist , trackbackIn ziarul de azi, publicam alte amanunte despre ceea ce se spune ca va fi evenimentul monden al verii: nunta lui Cristi Chivu cu frumoasa prezentatoare a Antenei 1, Adelina Elisei. Reporterul Click! a aflat ca petrecerea va avea loc la Palatul Stirbei din Buftea. Despre acest colt deosebit vreau sa scriu azi. Despre intalnirea mea cu locsorul de poveste, incarcat de istorii cu printi, printese, boieri si calesti, care mi-a ramas in minte si in suflet fiindca, atunci cand am patruns prima oara in acest mic paradis de la marginea Buftei, intrasem intr-un loc INTERZIS.
Sa fi trecut vreo 25 de ani de atunci. Buftea imi era un orasel familiar, sora mamei locuind acolo de prin 1973. Lacul, ~Calul balan~, studiourile Cinematografiei imi erau locuri cunoscute si dragi. De un singur ~obiectiv~ nu putusem niciodata sa ma apropii mai mult de portile mari, pazite: Palatul Stirbei. Era locul de destindere si distractie rezervat exclusiv lui Nicusor Ceausescu si administrat de Gospodaria de partid. Localnicii mai in varsta povesteau despre boierul Barbu Stirbei, de famila sa, de printii si printesele care soseau in vizita pe domeniul de 24 de hectare, ca sa se bucure de frumusetile padurii si ale lacului incarcat cu nuferi ca in poezia lui Eminescu. Cam astea erau perceptiile mele din acea vreme despre Palatul Stirbei. Intr-o zi, printr-un siretlic si beneficiind de o ~pila~, am reusit sa trec de portile grele si sa patrund acolo, impreuna cu un grup de elevi premianti, adusi sa culeaga ~flori medicinale~ si castane. Pentru copii, era un fel de recompensa pentru rezultatele bune la invatatura. Pentru mine, un vis implinit. Vizitasem, pana atunci, chiar si in anii copilariei, Castelul Peles, Palatul Cotroceni, Castelul Bran, dar nicaieri nu am trait sentimentul ca am patruns intr-o lume de basm. Acum imi explic perceptia prin faptul ca totul se hiperbolizase in mintea mea doar prin faptul ca, dincolo de frumusetea si farmecul lui, era un loc interzis. Am parcurs toate aleile parcului care inconjoara palatul, m-am afundat putin si in padure, am stat lipita cu fata de ochiul de geam al capelei de pe marginea lacului ramas fara nuferi, ca sa pot zari ceva din interior, am ~inspectat~ vechile grajduri parasite si am pandit veveritele care sareau din castani in stejari si apoi in lanul de musetel. Gratie unei doamne care se ocupa de intretinerea Palatului, am putut sa intru si in holul de jos. Sa privesc unu-doua minute locul de unde pornea spre etaj o scara de lemn, peretii imbracati in matase si o incapere a carei usa ramasa deschisa m-a lasat sa vad o soba superba, ca de portelan. Era universul de care se bucura Nicusor si prietenii lui, dupa ce neamul lui Stirbei fusese izgonit de comunisti.
Dupa 1990, ziarista fiind, am revenit in acest Palat de cateva ori. La receptii si intruniri. Fusese trecut in patrimoniul RAAPPS, apoi cesionat unei firme israeliene care declara ca vrea sa deschida acolo un cazino, apoi alteia, care l-a inclus in circuitul turistic. ~Hotel de 3 stele, cu 14 camere şi apartamente, restaurant 32 locuri, bar, sală de conferinţe, saloane pretabile diverselor acţiuni, terase superbe, parc englezesc de 30 hectare, lac de incintă, capelă princiară (stil neobizantin), unică în Europa de Răsărit~. Asa suna una din reclamele ultimilor ani. Nimic din basmul sufletului meu. La fata locului, insa, fiecare isi poate creea propria poveste, cu printi, printese, boieri si calesti. Cu siguranta, Adelina si Cristi Chivu o vor face.
Comments»
Superba poveste, Simona. Eu nu am fost niciodata la Palatul Stirbei din Buftea.
As vrea doar sa avem ceva mai multa grija de astfel de locuri. Sa reusim sa ne depasim mentalitatea, sa punem chiar si nuferi pe lac pentru ca un astfel de loc sa continue sa existe…
Eu nu am fost pe nicăieri.
Nu ştiu dacă trăiesc o frustrare din cauza asta. Mi-aş dori o cafenea, o berărie, cum era pe timpul lui Caragiale, în care să stai şi să vorbeşti, să asculţi cum merge timpul, în ciondăneli de veselă şi pahare.
De ce îşi doreşte lumea palate… Nu, nu să meargă în palate, nu să le viziteze. Să le aibă? De ce şi-a luat Regele Mihai palatele înapoi… de ce are nevoie omul de bogăţie şi atunci când nu o are, de ce şi-o înlocuieşte cu surogate, de ce face inele cu sticlă tăiată asemenea diamantelor? De ce are nevoie omul de al doilea miliard de euro? Nu e logic. Mă frământă situaţia lipsită de logică.
Ce are în comun un fotbalist precum Chivu şi o prezentatoare precum Elisei? Ce a avut în comun Cristi Chivu cu domnişoara Andreea Raicu. De ce se revarsă domnişoarele în leşinuri autentice la vederea lui Mutu? Până şi Bănel Nicoliţă are admiratoarele lui, deşi nu e nici Făt-Frumos şi mai dă şi un autogol din când în când, câte unul pe an, adică un om obişnuit.
Astfel de lucruri mă sperie pentru că îmi transmit frica născută din supoziţia că omul nu ar fi chiar o trestie gânditoare cum spun poeţii ci una instinctiva, iraţională.
Parcă trăim în Maşina Timpului a lui Weels, unii sunt Eloi, alţii sunt Morloci.
De la un timp la toate nunţile se pun acele funde la scaune. La toate nunţile sunt baloane, toate nunţile au ceremonialul paharelor de şampanie şi tortul supraetajat. A început moda cu o mică căsuţă în care să bagi plicul, chiar şi artificii. De ce?
@Simona
adevarata delectare descrierea ta. mersik.
@Bibliotecaru
ne skimbam omule..tindem sa devenim o apriga societate de consum..consumam tot ce ne vand astia. suntem innebuniti dupa “consum”.
vrem, vrem..si astia ne dau, har domnului.
nuntile?
a mai a dracu afacere posibila…fetitele incep sa fie crescute in spiritul “bridezilla”…ziua nuntii e cea mai importanta zi din viata lor…ehehe….glaciatiunile au fost niste nimicuri fata de furia miresei daca una din fundite nu-i cum trebe..
limuzina, baloane, inimioare, rokie, pantofi…cu cat mireasa e mai nabadaioasa..cu atat pretul nuntii e mai piperat.
@Bibliotecaru,
dragostea nu alege cu capul! Iar daca la nunti asa e moda?! Si eu cand m-am maritat in roche rosie, bunica a avut de comentat. Sa nu ne mosim noi prea devreme! Pacatul e ca nu toti tinerii au bani sa-si implineasca visurile de miri ca Adelina si Cristi…