George Pruteanu, un om din viata mea Martie 28, 2008
Posted by Simona Ionescu in : Viata de ziarist , trackback
ANUL 1996, in Piata Universitatii. Iubit de bucuresteni si de actorii Teatrului National (aici, cu Misu Fotino)
Nu mi-a fost profesor, dar ii spuneam ”domnule profesor” inca de pe vremea in care eram colegi la ”Evenimentul zilei”, condus de Ion Cristoiu. Avea har de profesor. Si stiau asta si cei care, de-a lungul anilor, l-au etichetat in fel si chip, l-au mai luat la misto sau l-au pus la zidul infamiei. N-am asistat la cursurile sale, dar am stat mult, foarte mult de vorba in anii de dinaintea intrarii lui in politica in acea vara-toamna a anului 1996, cand s-a ambitionat sa arate romanilor ca e capabil sa intre in Parlament ca independent. Impreuna cu ziaristul Cristian Levant l-am ajutat sa stranga semnaturile, desi niciunul nu-l vedeam bine in ipostaza de politician. Cristi a stat zile intregi cu George Pruteanu in Piata Universitatii, cu o masuta si niste scaunele. Lumea se oprea cu drag sa stea la taclale cu omul care-i invata limba romana la televizor, la emisiunea ”Doar o vorba sa-ti mai spun”, si sa semneze in tabele pentru candidatura domnului profesor. A fost o reusita. Ne-a multumit in felul lui, haios, band o cafea si fumand ca turcii. Asa cum banuiam, intrarea in politica l-a indepartat de lumea presei, de tumutul redactiei unui cotidian si de ziaristi. George Pruteanu, profesor in acea vreme la Scoala Superioara de Jurnalistica, era si prietenul revistei mele ”Student Party”. Ii placea. Si era destul de des prezent in paginile publicatiei. Cu umor, cu seriozitatea unui dascal, totul bine dozat. Era un om de show, chiar si atunci cand trata cele mai serioase probleme lingvistice sau cand se batea cu muzicantii romi pentru excluderea manelelor din programele tv.
Amintirile mele despre un om cu care m-am intersectat in viata. Asa vreau eu sa mi-l amintesc!
Comments»
Desi l-am cunoscut abia in urma cu aprox. jumatate de an, pot spune ca am avut ce invata de la dansul. Ca profesor a fost de exceptie, se bucura de respectul si admiratia studentilor si colegilor sai de catedra. Noi veneam de placere la cursuri datorita manierei sale de a preda, in timpul pauzelor il insoteam mereu pe coridor pt. a-i mai pune intrebari, pt. a mai cere un sfat, o parere, iar in aceste 10-15 min., aveam ocazia sa descoperim o alta latura a sa; cum a mentionat si Simona mai sus: o pers. comica, haioasa, care reusea sa ne binedispuna prin vorbele sale. Chiar imi amintesc o intamplare recenta, care, pot spune ca m-a impresionat… O eleva de etnie rroma a venit la dansul pt. a-i cere un autograf, sustinand ca este o mare admiratoare a ” celebrului critic literar”. A mentionat, inainte de toate, originea ei, argumentand ca dl. Pruteanu reprezinta un exemplu pt. oricare dintre noi!
Si, nu in ultimul rand, expresia “Este un articol bun, onorabil!”, adresata dupa citirea unui articol de-al meu, nu o voi uita niciodata, reprezentand un imbold moral pt. viitor!
Sa ne amintim cu drag de cel care a fost si este in continuare, in inimile noastre, George Pruteanu!
S-a stins unul dintre puţinele modele autentice ce le aveam, cel mai mare apărător al limbii române. Nu l-am văzut&cunoscut în realitate, dar simt ca şi cum aş fi făcut-o deoarece ştia cel mai bine să transmită mesaje şi dincolo de ecran…
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!
Realmente extraordinare pozele. Sunt bulversat. Am căutat tot ce se putea găsi pe net şi nu am găsit nici măcar o poză în care George Pruteanu să fie relaxat. La televizor era mai degrabă ludic, mereu cu câte o glumă, de cele mai multe ori subtilă, pentru cunoscători, dar în poze este frământat, măcinat, îngândurat, slab şi osos, cu ochii intraţi în orbite, de parcă o luptă îndelungată l-a secătuit. Cred că singura poză în care este cel pe care îl ştiam de la televizor este cea cu acel pisic în braţe.
@LoseMyself,
pentru tine e pacat ca n-ai apucat sa ai prea mult un asemenea profesor! Nu-s multi care te tin in priza in sala de curs…
@Bibliotecaru,
mi-a placut ce ai facut pe blogul tau in memoria acestui om de litere. Uite, am uitat sa va spun ca George Pruteanu, in 1990, a fost reporter la primul post de televiziune liber, SOTI. Cati isi mai amintesc de reportajele lui, destul de stangace, din 1990-1991? Cred ca Andreea Esca, debutanta si ea la aceeasi televiziune.
Dumnezeu sa-l odihneasca. Mi-a placut mult ca si critic literar pana in 1989 si ca publicist la Expres Magazin si Evenimentul Zilei. Mi-a lasat un gust amar-amar insa traiectoria sa politica, care in unele momente a semanat cu prostitutia. Cu plusuri si minusuri, a fost un om deosebit.
Când am auzit ştirea am avut aceeaşi reacţie ca majoritatea: nu mi-a venit să cred. Mi s-a părut că s-au închis nişte porţi. Eu nu am mai văzut pe nimeni care să lupte cu atâta ardoare împotriva chiciului. Care o să mai fie reperul nostru? Când îl auzeam pe el militând pentru câte ceva, ştiam precis că aşa e corect. Era argumentat şi raţional. Nu ştiu, este o pierdere de neînlocuit. Nici măcar nu-mi găsesc cuvintele şi e stupid… Îi doresc sufletului său multă linişte!
As fi vrut, doar, sa nu intre in politica.
Dumnezeu sa-l ierte! Si apoi sa-l odihneasca!
@Alexandru, Teo,
la inceput spunea ca vrea sa intre in politica fiindca numai asa isi va face auzit glasul, isi va putea promova ideile.Ca jurnalist, simtea ca nu-i de ajuns sa se impuna. A suferit si mari deziluzii in politica!
un om care radia viata, avid de cunoastere, mereu pe fuga imediat ce-si termina cursurile, catre urmatorul job. mi-a fost profesor in facultate(mi-a dat 8, el nu dadea niciodata o nota mai mare de 9, considera ca 10 e nota profesorului). din pacate, inca un om valoros moare de tanar, cand inca mai avea multe de facut si de spus. frumos ca a fost dus la Muzeul Literaturii Romane, unde si-au dormit ultima noapte marii maestrii cu care a impartit acelasi crez, marina preda, nichita sau george calinescu(avea o teorie in legatura cu numele sau, banuia ce e de fapt o anagrama… george e un clasic). consider ca a fost un soi de steve irwin al lingvisticii romanesti
d-zeu sa-l odihneasca in pace! dintre toti profesorii din facultate, e singurul de la care am invatat lucruri pe care nu le stiam
@Bibliotecarul
acela era Mitsubishi, motanul lui. al doilea pet era Enrique, un soi de soricel virtual, pe situl lui(www.pruteanu.ro), un adevarat portal in materie de Pruteanu… sunt curios ce se va intampla cu acel sit…
tristete si bucurie… stari contradictorii pe care le-am trait in momentul in care am auzit ca george pruteanu a plecat dintre noi mult prea devreme…
m-am intristat, pentru ca astfel de oameni ar trebui sa ramana pururi pe pamant. sunt mult prea putini si mult prea valorosi… au atat de multe sa ne transmita incat nu le-ar ajunge 10 vieti. din pacate, doar la aflarea vestii ca nu mai sunt starnesc atentia tuturor. pentru putin timp… apoi se asterne uitarea…
m-am bucurat insa ca am avut onoarea sa-l cunosc personal. nu, nu mi-a fost profesor in facultate, dar il admiram si il ascultam cu mare atentie de fiecare data cand mai spunea “doar o vorba…”. meseria mea aveam mari legaturi cu limba romana, si de unde puteam acumula si mai multe cunostinte daca nu de la dom’ profesor?
asa ca, impulsionata de curiozitatea de a-l cunoaste, dar mai ales pentru ca voiam sa inteleg adevaratul sens al cuvintelor pe care mi le tot repeta o prietena – “pur si simplu, de la cursurile lui pruteanu nu pot lipsi!” -, am devenit studenta dumnealui pentru 2 ore. l-a rugamintea prietenei, mi-a permis sa asist la un curs. (multumesc inca o data, domnule profesor!)
si am inteles de ce: avea atat patos cand preda cum n-am intalnit la toti profesorii mei la un loc (si nu au fost deloc putini!), vorbea cu atata fervoare incat chiar nu-ti permiteai sa nu-l asculti, stia sa-ti capteze atentia (si nu-i putin lucru pentru un profesor sa faca asta), stia sa fie prietenul studentilor, dar in acelasi timp si profesorul lor. intr-adevar, un om pasionat de ceea ce facea, un om fascinant!
asadar, fara ai minimaliza scrierile jurnalistice sau ai dezaproba intrarea in politica, pentru mine va ramane domnul profesor pruteanu!
erata: “LA” rugamintea prietenei…
erata 2: “A-I ” dezaproba intrarea…
din cauza vitezei
@AlexA,
vezi, se mai intampla!
Foarte frumoase amintiri si e bine sa fie spuse macar acum, cand domnul profesor nu mai este! Cand oameni de valoare traiesc alaturi de noi, ne ferim sau ignoram sa scriem sau sa spunem lucrurile astea frumoase despre ei, de teama sa nu fim etichetati, sa nu fim banuiti de vreun interes. Cat e de aiurea si totusi adevarat!
@simona
poate asta e mersul normal al lucrurilor. cat un om deosebit e in viata, il lasam sa-si joace rolul… dupa aceea incepem sa-i luam ca puncte de reper, sa-i citam si sa ne aducem aminte cat de mult avea dreptate in ceea ce spuneau. poate asa devin oamenii nemuritori.
l-am intrebat mai demult cum e corect “primul ministru a declarat” sau “prim-ministrul a declarat”. mi-a confirmat ca prim-ministrule forma corecta… cat a trait si a folosit acest termen, lumea nu l-a ascultat. poate acum ca nu mai e in viata, acest termen va fi folosit corect pentru ca… “asa zicea pruteanu”
asa si trebuie sa pastram amintirile despre persoanele dragi. nu mi-a fost profesor, mi-a fost doar un politician drag. doar in curtea psd l-am vazut pe george pruteanu, dar suficient
@Claudiu,
pana si chestia asta, cu formularea corecta a ”prim-ministrul a declarat”, e o dovada ca ne-a fost un om folositor tuturor. Si ca astfel de lucruri le vom tine minte.
nice blog,
Nice day,
i really loved your site and found it to be very friendly and helpfull.