Cum a devenit milionar Sorin Rosca Stanescu Mai 28, 2008
Posted by Simona Ionescu in : Viata de ziarist , trackbackSunteti curiosi sa aflati cum au facut averi unii dintre jurnalisti? Si noi, jurnalistii suntem! Un coleg de-al meu, acum redactor sef adjunct la “Saptamana financiara”, Ciprian Chirvasiu, a facut un interviu extrem de interesant cu Sorin Rosca Stanescu, in care fostul director de la “Ziua” se deschide ca o carte. Provocat, el vorbeste despre milioanele de euro pe care le are in cont, despre fostii colegi, dar si despre oamenii cu care a facut afaceri, despre trecut si iesirea cu tam-tam din Partidul Comunist, despre Patriciu si Basescu, despre razboiul permanent cu Nistorescu, dar si despre familia lui si incendiul ce i-a mistuit acum cateva luni o parte din casa de la Snagov. Ciprian l-a facut sa vorbeasca pe Sorin mai mult ca oricand, iar cele spuse, cu siguranta, va vor incita.
Ciprian Chirvasiu:
- Domnule Sorin Rosca Stănescu, diferenţa de vârstă dintre noi doi este de 15 ani. Când, alături de Victor Frunză, puneaţi bazele cenaclului “George Călinescu”, debutaţi cu versuri în revista “Luceafărul” si la emisiunile literare de la Radio, eu abia veneam pe lume. Dumneavoastră aţi debutat în publicistică la revista studenţească de cultură “Amfiteatru”, în 1969. Tot acolo am debutat si eu, cu poezie, dar cu 17 ani mai târziu, pe vremea când revista era condusă de Constanţa Buzea. În aceeasi perioadă, am intrat în presa studenţească si am fondat revista “Nord”, a campusului din Baia Mare. A fost desfiinţată după un an, pentru că a fost lăudată la “Europa liberă”. Tot pe atunci, în Capitală, după episodul Blandiana, transferat fiind la “Informaţia Bucurestiului”, dumneavoastră vă revoltaţi împotriva faptului că ziarul nu conţinea anchete de substanţă si vă declaraţi nemulţumit de politica lui Ceausescu. În semn de protest, v-aţi dat demisia din redacţie si din calitatea de membru PCR. Eu tocmai deveneam un fragil profesor de limba română si începeam colaborarea la “Scânteia Tineretului” si la SLAST. Prin 1992, plecaţi de la “România liberă” la “Evenimentul zilei” unde, sub “bagheta” lui Ion Cristoiu, aţi deţinut funcţia de redactor sef adjunct. În 1994, când dumneavoastră tocmai plecaţi, eu am venit acolo tot de la “România liberă”, ca adjunct al bietului Val Bălănică si subordonat al Simonei Ionescu, la secţia “Investigaţii, reporteri speciali”. Mai târziu, pe vremea lui Cornel Nistorescu, am fost si eu redactor sef-adjunct la “Evenimentul zilei”. Împlinesc aproape un sfert de veac de când respir presă. De ce eu nu am bani iar dumeavoastră aveţi? “De prost ce-ai fost!”, o să zică lumea. Credeţi că, dacă mai scriu cinstit încă 15 ani în presa din România, am sanse să mă pricopsesc?
Sorin Rosca Stanescu:
- Eram redactor sef-adjunct la “Evenimentul zilei”-a fost o experienţă uluitoare!-si am avut posibilitatea să-i angajez pe cei mai mulţi dintre jurnalistii care au lucrat acolo. N-aveam spaţiu si organizam concursurile în parcarea de la Piaţa Presei Libere. Ziaristi foarte cunoscuţi azi au fost angajaţi pornind de la aceste examene din parcare. Aveam niste cutii mari, pline de foi pe care notasem temele. Venea cine dorea-elevi, studenţi-si din acele “urne” improvizate extrăgea câte un bileţel pe care scria, de pildă: “Te duci în staţia de autobuz cutare, găsesti un subiect, faci o stire publicabilă si vii cu ea într-un ceas”. Asa făceam primele selecţii. La “Evenimentul zilei”, lucrurile mergeau foarte bine. Prin ‘92-’93, ajunsese să vândă câte 830.000 de exemplare pe număr. Cât tot tirajul restului presei centrale la un loc. Formula gazetărească pe care o adoptasem, împreună cu echipa condusă de Cristoiu, era atât de simplă, încât noi aproape că nu mai aveam ce să facem. Această formulă se adresa unor tineri care abia începeau să înveţe meserie. Eu conduceam departamente foarte importante: politic, investigaţii, servicii secrete. Dar, mai mult ajunsesem să fac eu însumi dezvăluiri si investigaţii, fiindcă treaba mergea de la sine. Deci, din punct de vedere profesional, acolo atinsesem un vârf, după care nu mai aveam încotro să mă duc. Mă aflam în primul concediu peste hotare, în Grecia, ca si dumneavoastră, fără bani, plecasem cu vreo 200 de dolari, împreună cu Gabriel G. Stănescu, care lucra si el tot la “Evenimentul zilei”. Si, într-o noapte, am avut un vis ciudat. Am visat că trebuie neapărat să ajung în Peloponez, stăteam de vorbă cu spartanii si simţeam că se va schimba fundamental viaţa mea. M-am trezit socat în zori.
Restul va invit sa cititi in Saptamana financiara
Comments»
Simona, nu e bun linkul spre Saptamana Financiara.
Nu o fi spus el chiar tot, stie omul ce trebuie lasat deoparte ca e vulpe batrana. Interesanta poveste, dar omul are o stampila si e greu sa se debaraseze de ea. Nu ma lungesc pentru ca nu-mi place sa imi dau cu parerea, in special cand nu este una tocmai buna, despre colegi de breasla
Ca un om cinstit care a muncit pe branci, normal. Ce intrebare e asta?
@Satmareanca,
gata, am rezolvat cu linkul! Normal ca nu a spus tot, dar a spus mai mult ca niciodata. Si noi stim sa citim, nu?!
@Oana,
De muncit a muncit destul de mult si, precum ai citit, mai bine decat multi dintre jurnalisti. Si a fost si patron. Stii cum se zice, fiecare cu norocul lui!
Nu am spus ca nu are si merite, departe de mine gandul. Recunosc intotdeauna si calitatile, dar nu pot trece peste greseli. Normal ca citim printre randuri
@Crina, intotdeauna ultimele tale fraze au fost perfecte! Ca si prima intrebare a lui Ciprian. Deci, ne intelegem! Hihihihiiii
interesant.
Merita citit dincolo de randuri ::))
Prea multa valva a facut respectivul interviu. Si faptul ca SRS este milionar in dolari sau euro nu supara acest lucru.
Interesant textul. Ţin minte perioada aceea de început a Evenimentului. Lucram la Zig-zag. Te citeam cu placere Simona.
PS. Treci pe la mine să vezi ceva.
Jur pe cravata de pionier (apropo, nu ţin minte să mă fi dat cineva afară din organizaţie, poate că mai sunt pionier) că am încercat cât am putut să-mi placă de Sorin Roşca Stănescu şi de Cornel Nistorescu. Ce am făcut…, dar ce nu am făcut? I-am ascultat vorbind la televizor, într-un timp le citeam şi publicaţii (e drept că nu dădeam banii pe ele). Cu toate eforturile mele continui să retrăiesc aceiaşi senzaţie de greaţă de oricâte ori îi aud vorbind, ba chiar şi când mă gândesc la domniile lor. Este un gest reflex, neintenţionat. Într-un timp se auzea că Sorin Roşca Stănescu ar şantaja diferiţi oameni cu diverse “scrisorici pierdute”, afaceri oneroase şi colaborări cu Securitatea (”adaptat” din Chilian, dosărelu-i termopan, termopanu-i dosărel off off, fă-te şef de stat). Oricât mi-am spus că sunt manipulări, că sunt provocări ordinare, cea mai mare parte din mine alegea de fiecare dată să creadă o astfel de ştire. Într-un timp mai apropiat se auzea că dl. Nistorescu este înveninat pe o anumită parte a stării originale (politică nu prea e la noi). Oricât am încercat să găsesc în domnia sa o binemeritată echidistanţă, nu am reuşit decât să-mi înverzesc urechile de veninul împroşcat.
Dacă cineva mi-ar întoarce mâna la spate să-mi spun părerea, adică cum s-au transformat aceşti oameni-profesionişti în oameni-milionari, cred că le-aş spune că… Slavă domnului că nu-mi întoarce nimeni mâna la spate, cine ştie ce grozăvie aş spune.
Sorin Rosca Stanescu a explicat cum a ajuns bogat: a fondat un ziar, a avut actiuni, le-a vandut si… Asa s-a imbogatit si Nistorescu si colegii de la Academia Catavencu…
Draga Simona, dar ce mananca oamenii astia de au asa noroc si vise minunate? Ma uit la Irinel, cum a iesit el la plimbare intr-o zi, in fata la Inter, si au venit niste baieti de la Alcatel sa-l faca milionar. Cum a visat nenea Rosca-Stanescu cel lesne ciripitoriu in spovedanii, la Sfanta Secu, ca se va intalni cu niste spartani. Mai da’ noi de ce nu visam minunatii d-astea noaptea, ca sa ne trezim miliardari dimineata?
@ simona ionescu
Eu sper să fie aşa, măcar pentru dezamăgirea colegilor lor din presă în cazul în care ar fi altă cale.
@Scaevola
Pentru ca noi visam prostii.
Sunt curios ce-ar fi zis Freud de visele alea…