Cu gandacii in cutiuta de medicamente! Mai 27, 2008
Posted by Simona Ionescu in : Viata de ziarist , trackbackIn anii 90, mai ales in primii, ‘91-’92, toata lumea avea ceva de reclamat la presa. Era suprema libertatea de exprimare, era increderea totala ca ziaristii pot rezolva problemele pentru care oamenilor le erau trantite usile in nas. Era si un mod de a ascunde frica de autoritati, mostenire ramasa din vechiul regim. Oamenii cumparau ziare cu sacosa, fiindca tarabele erau pline de titluri, iar dorinta de a afla cat mai multe, pe masura. Redactiile erau spatii boeme la timpul ala, nu se transformasera in industrii ci faceau eforturi sa schimbe doar sistemul inchistat si sa aduca un plus de deschidere in relatia cu cititorii. De aceea s-au “inventat” , in fiecare redactie, “telefonul cititorului”, “biroul de audiente”, au aparut ziaristii de investigatii, care primeau personal oamenii care veneau cu plangeri despre abuzurile la care credeau ca sunt supusi din partea unor institutii ale statului. Eram si eu la inceputurile carierei mele in redactia ziarului “Tineretul liber”, undeva in Casa Presei libere. Si eram indragostita de-a dreptul de meseria la care jinduisem in perioada comunista. Prin 1992, in fiecare zi, dupa orele 14-15, cand deja predasem articolele spre tipar, fiecare din noi aveam “ore de audienta”, interactionam cu publicul cititor. Nici ca se puteau lectii de psihologie mai bune decat aceste intalniri cu fel de fel de tipuri umane! Of, ce amintiri!
Intr-o zi, un barbat cam la 40-45 de ani a venit cu un memoriu sa reclame ca un vecin de-al mamei sale, politist, incearca sa puna mana pe una din camerele batranei dintr-un imobil nationalizat. Ne cerea ajutorul, sa facem o investigatie jurnalistica. Omul statea de cealalta parte a biroului meu si imi prezentat tot felul de acte si memorii depuse pe la institutii, in speranta de a-si ajuta mama. Si vorbea, vorbea, iar eu notam. Povestea lui era oarecum fascinanta, astfel ca si colegii mei de birou (Rodica Darzu, Elena Catuneanu, Laurentiu Olan) au ascultat o buna perioada de timp. Cred ca trecusera vreo doua ore de discutii cand, deodata, barbatul s-a oprit brusc si imi zice, lovindu-se usor cu palma peste frunte: “Ah, am uitat! Ma scuzati un pic!”. Il vad cum baga mana in buzunar si scoate o cutiuta de medicamente pe care scria “Vitamina C”. M-am gandit ca a uitat omul sa-si ia un medicament. Scoate capacul si, brusc, rastoarna continutul cutiei pe birou. Trei gandaci d-aia de bucatarie, rosii si grasi, prind a fugi. Am ramas muta, vazand cum barbatul prinde unul, il baga in cutie, apoi la fel pe ceilalti doi, numarand totodata: “Unu, doi, trei. Sunt toti!”. A pus capacul la loc si a bagat cutiuta in buzunar. Apoi a inceput sa vorbeasca exact de unde se intrerupsese. Dar cine-l mai asculta?! M-am uitat disperata la Rodica Darzu, fata a inteles codul desi nu vazuse faza cu gandacii, a pus mana pe telefon si a sunat pe al meu, comunicandu-mi ca sunt chemata la o sedinta. Era intelegerea noastra, atunci cand vizitele se prelungeau foarte mult. Iar omul cu gandacii a plecat cu tot cu ei si cu povestea lui fascinanta. Un psihiatru, caruia i-am relatat imediat intamplarea din dorinta de a intelege, mi-a spus ca, probabil, tipul era schizofrenic si sa nu-mi fac griji ca voi mai intalni in viata astfel de oameni, care doar la oboseala se manifesta. Cu alte cuvinte, daca am fi stat de vorba doar o jumatate de ora, faza cu gandacii n-ar fi existat, iar eu n-as fi aflat in veci ca am dialogat cu un om cu probleme psihice.
De ce mi-am amintit acum de povestea asta?! Fiindca lumea e mare…
Comments»
fain.
e misto de tot sa ai de a face cu “veseli”.
eu am o amica buna..care a lucrat pe vremuri in primarie…si a primit in plicul care continea o reclamatie mare si stufoasa vis-a-vis de conditiile “inumane” de trai din blocul individului….si cca. 8 gandaci de bucatarie. morti.presati.
fimeia a desfacut plicul…si i-au cazut gandacii pe fusta.
nici cand povestea mai tarziu nu putea sa zambeasca.
deh, vorba ta…lumea e mare ..medicamentele scumpe…spitalele “alea” cam goale.
Hmmm, cum se numea psihiatrul, să propun retragerea licenţei sale.
A spus despre om că este schizofrenic înainte să ştie ceva despre el, înainte să ştie ce era cu gândacii… este un semn cumplit pentru un psihiatru sau psiholog. De ce a răsturnat acel om gândacii, ce anume uitase? Desigur, nişte gândăcei ţinuţi într-o cutie închisă ermetic, după un timp se vor sufoca. Ce făcea cu ei, asta e altă discuţie.
Ştiu că va fi cam greţoasă povestirea mea, dar…
Am să vă povestesc şi eu “schizofrenia” mea. Lumea are o repulsie naturală faţă de râme (Lumbricus terestris sau Lumbricus rubellus), cu o sursă iniţială asemănătoare cu cea faţă de gândaci (şi aici numesc gândaci=insecte, nu neapărat Blatella germánica sau Blatta orientalis). Aveam şi eu o asemenea repulsie, mai ales atunci când mergeam la pescuit şi trebuia să ating râma, să o văr în ac.
Apoi am văzut un reportaj prin care se spunea că râma este cea care ne hrăneşte, cea care mănâncă plantele moarte şi care le transformă în pământul din care creşte tot ceea ce mâncăm (minus E-urile din petrol). Nu numai că mănâncă putregaiurile care altfel ar dăuna plantelor aflate în viaţă, dar aerează pământul, mănâncă rădăcinile moarte… cel mai bun sanitar al subsolului. Mi-am spus atunci, de ce să nu pun râme în jardinierele cu flori, în ghivece… Am colectat deci râmele şi le-am pus în ghivece. Rezultatul a fost extraordinar şi neaşteptat. Nu numai că pământul altădată uscat şi lutos a devenit cel mai bun cernoziom, dar plantele au reacţionat, imediat ce sistemul natural a început să funcţioneze, printr-o explozie de verdeaţă. Era atâta verde în balconul meu încât nu mai puteai ieşi. Iată însă că venea iarna şi mă gândeam că râmele vor îngheţa, vor muri şi deci că va trebui iar să mă duc iarăşi la o curte, ceva, să sap, să caut… un lucru deloc uşor. Şi atunci am hotărât să pun râmele într-o sticlă să le trec iarna. Am legat gâtul sticlei cu o cârpă pentru a putea menţine umiditatea. Inutil să spun că toate râmele s-au sufocat şi că se vedea clar lupta lor de a părăsi sticla. au trecut ani de zile de atunci dar mă urmăreşte acest incident şi acum.
Mai târziu am citit metoda de creştere a râmelor propusă de Dr. biol. Petru Burian, dar această metodă presupune să ai curte şi nu m-am mai aventurat.
Din alt punct de vedere, schizofrenia (greacă: schizein = a scinda, phren = suflet, mintea), are forme un pic mai agresive decât scoaterea unor gândaci la plimbare. Vorbim în acest caz de tulburări cu mult mai vizibile, cum ar fi: halucinaţie, stări delirante, alterări ale formalismului gândirii, instabilitate afectivă, comportament social anormal, stări de personalitate dezorganizată… Cred că doctorul acela s-a cam aventurat în a pune un astfel de diagnostic. Aş mai adăuga că schizofrenia este o stare specială pentru om şi nu neapărat negativă. Unii dintre cei mai mari artişti ai lumii au suferit de schizofrenie, de aceea eu cred că schizofrenia este, nu atât o consecinţă medicală, ci o stare a emoţiei şi sensibilităţii exacerbate. Acum… depinde ce vrei de la viaţă.
Iată că astăzi s-a stins Sydney Pollack, cred că este corect să mai avansez un pic spre schizofrenie, măcar pentru a înţelege mai profund opera marilor creatori.
PS. Fără a glumi, am văzut câteva desene ale schizofrenicilor şi aveau o logică perfectă pentru mine, înţelegeam perfect ce au vrut să spună, la ce anume s-au gândit când au desenat, înţelegeam mai puţin ce anume gândeau doctorii că ar fi anormal şi nu artistic… aşa că feriţi-vă, poate se ia.
@Bibliotecaru,
Nu lovi in psihiatru, ca am si facut precizarea – omul a spus ”probabil”! Iar ceea ce spui tu despre schizofrenici se regaseste chiar in manifestarile personajului meu: cu logica perfecta (am spus ca nu mi-am dat seama nici un moment ca ar fi ceva in neregula cu omul), dar care putea avea si comportament social anormal (sa umbli cu gandacii in buzunar, nu-i de colo!) si o instabilitate afectiva… Si da, schizofrenicii nu sunt oameni periculosi decat cand izbucneste criza. Ei, dar fie la ei!
Chiar ca m-ai facut sa rad. Cum unii n-au toti boii acasa, omu’ ,saracu’, se ingrijea sa aiba toti gandacii…
)
Si da, iti trebuie ceva timp sa-ti dai seama cu cine stai de vorba …
era pe vremea mărcilor germane, înainte de euro.la radioul la care lucram (cinemar fm baia mare, ce vremuri) vine o tanti cu o tavă de cafele. nu era de l abarul de jos, le cunosteam pe toate, si in plus ea nu avea uniformă.avea în schimb o năframă dintr-un material gros şi o pufoaică ce ar fi putut opri gloanţele, atât de dură părea suprafaţa ei. a vrut să-l vadă pe redactorul şef, a veni cătălin vischi (el avea pe atunci o emisiune pe lângă care anchetele lui sorin ovidiu bălan par floare la ureche) să se ocupe de ea. şi ea, necăjită, îi dădea înainte cu viaţa grea, cu nemulţumiri legate de oamenii răi şi de sărăcie. la un moment dat zice ” nici măcar upă ce bea apă n-am, n-am un leu în buzunar” şi deschide portmoneul.într-adevăr, lei nu avea dar era plină de mărci germane. picu şerban, dumenzeu să-l ierte, psihologul care făcea emisiunil gen “9595″a cinemar fm pe vremea aceea i-a pus un diagnostic asemănător. şi nu a fost singura, am văzut zeci ca ea. la antena 1 în oradea, unde raluca mea se ocupă cu ştirile, vin zilnic măcar trei oameni cu probleme pe care vor să le rezolve “la televizor”. într-o săptămânî se adună măcar trei “zuzu” cu cip în cap, urmăriţi de cia sau cu vedenii despre sfârşitul lumii. nu cred că ne mai facem noi bine niciodată:-)
aia cu “cip”-ul sunt fabulosi.
Simona..pe la voi n-au ajuns inca surorile Porumbita?
vaaaaaai, sunt mortale…cand pun ele de-o demonstratie in fata la “Spicul”…e nenorocire.
au si pancarta…si stau cumintele zi intreaga acolo…solicitand pedepsirea celor care le-au implantat diverse kestii in creierashul lor de babe netratate la vreme.
uf…ca multi nebuni sar garduletul ala..si ne tin ocupati zi lumina apoi.
Adi si Ina,
astia cu ”cip” in cap sau care sunt ”iradiati” prin usa, prin pereti s-au inmultit mama-mama. Sa vedeti cate petitii au si astia pe la Politie si SRI exact pe problema asta! Timp si bani cheltuiti, fiindca sunt oamenii de la ”Scrisori” care trebuie sa citeasca petitiile si sa le si raspunda. Oricum, dupa clipa de amuzament involuntar, sa batem in lemn si sa zicem ”Doamne fereste!”.
…O fi ajuns la “gandaci” dupa ce a “cazut” psihi(atri)c omu’…!
Altii se ocupau sa puna mana pe camarutza aia,iar el (si altii…) .
Sa ne amintim cum au furat (acesta e termenul) atat marii comunisti ai vremurilor post DEC ‘89 cu relatii ramase…, cat si escrocii aciuiti pe la Primariile bucurestene (si nu numai) in functii sus-puse. Nu mai spunem de cum au primit oameni…oarecum “oarecare” vile si viloaie uriase prin Primaverii, Dorobanti sau apartamente lux in Unirii s.a., de la primarii smecheri=smenari din anii ‘90 (era unul, Iorgulescu, care si-a tras si el vila, a dat pe la tenismanul Florin Segarceanu s.a., ce sa mai…, presa vremii e arhiplina de escrocherii fara margini), pe nimic, s-au primit proprietati imobiliare de o valoare enorma (Vasile Secares va zice ceva? Proprietarul isi primise casa din Primaverii, iar domnul-tovaras, tot…”s-a scos”: a pastrat-o pt el, deh…!; si ca el, pamantul…plin !).
Cert e ca enorm de multi “oameni” (asa-zisi) au profitat, eludand legea si bunul simt, dobandind averi enorme. Cei indreptatiti au ramas fara propriile case, au avut proprietati pe care intentionat nu au fost lasati sa si le recupereze), terenuri si altele…, si-au pierdut sanatatea si viata. Nu e oras sau sat din tara asta unde sa nu fie jafuri, escrocherii, taieri de paduri s.a.
Si apoi, vin si sunt…sponsori, patroni de …(A-Z), “mahari” prin diverse urbi si/ sau institutii…
Va mirati de omul ala cu “3 gandaci”? Pai, sunt atatia oameni ce au dalblagit sau chiar murit in urma epuizarii psihice din incercarile de a recupera proprietatile ce li se cuveneau (pont: in Constanta, sute si mii de hectare, n proprietati imobiliare, au ajuns in baza unor procuri…si/ sau alte “smenarii”, la niste oameni co-patroni de cluburi de fotbal sau altii care conduc judete sau urbi …s.a.m.d.)…
Din TUNURILE imobiliare, precedate de escrocherii si TEPE imobiliare, s-au “nascut” atatia oameni “ALESI” ai zilelor noastre (cumnatul Mihaelei Radulescu…?, vezi presa de acum 2 ani)…S-au scris si se scriu n pagini in presa scrisa, au fost n emisiuni si vor mai fi, pe aceasta tema. Si? Progresam, suntem in UE, toate-s bune si frumoase. Hm… Rasul-plansul…
@Babilonul Imobiliar
Nu pot decat sa te aprob, caci atat am scris si am publicat despre aceste afaceri… Stiu bine cazul vilei lui Secares, tocmai pentru ca am scris despre acel mostenitor ce se chinuia de ani sa isi obtina casa din cartierul Primaverii. Noi, ziaristii, nu putem insa pune eticheta “vinovat” si sa aplicam pedepse. Ar trebui sa o faca justitia, dar am scris de ce se intampla si pe acolo, pe la instante. Scriem ca sa va aducem la cunostinta lucruri si fapte ce se petrec in Romania noastra. Si zic ca asa trebuie, chiar daca avem frustrarea ca, de multe ori, nu se rezolva mare lucru.
Da, am întâlnit şi eu o groaza de nebuni de când sunt ziaristă. Unii chiar erau duşi, alţii se purtau doar aşa…de unii eram nevoiţi la un moment dat să ne ascundem că nu mai scăpam de el, alţii ne distrau sau ne era milă de ei, e ca în viaţă.
Dar ultima fază draguţă pe care mi-a povestit-o astroloaga TVR-ului m-a distrat teribil. Tipa, foarte draguţă, imi dădea un pronostic la un meci pentru o ştire la cabinetul ei. Şi eu o intreb, ” chiar ai clienţi ? ” Şi ea îmi povesteşte de clienţii ei din toate domeniile – politic, show biz, artişti, actori, presa , oameni obisnuiti ….dar si multi ciudaţi ( de parcă în categoriile enumărate nu-s destui
)
Astroloaga a rămas fără grai! 
Şi îmi povesteşte :
“Intră unul la mine în birou într-o zi. Părea absolut normal. Deşi mă vede singură, se apropie de mine, mă trage aşa deoparte şi mă întreaba aproape în şoaptă : ” Cunoaşteţi pe cineva din POLIŢIA ASTRALĂ ? ”
Got here and seen your stuff – way to go!
good URL!!!!!!!!!!!!
Best content I ever seen. Huge amounts of live feeds, high payouts. Realy cool.
Hi – enjoyed your home page!
Great work with this one, nicelly done!
Hi everyone A big thank you for this wonderful site, it has helped me immensely
I like your website I will share this with friends
Your website is beautifully decorated and easily navigated. I have enjoyed visiting this site today and hope to visit many more times in the future.
Go there guys buy prescription medications that are used to relax your body, relax your muscles.
Hello, I’m a regular visitor to your site so i finally decided its time to sign your guestbook, so here i sign !