Cleo, un copil care se joaca cu muzica Septembrie 30, 2008
Posted by Simona Ionescu in : Muzica buna , trackback
“Intr-o lume atat de urata a oamenilor mari, s-a strecurat, ca o luminita prin usa crapata, o mogaldeata de fata. Cleopatra Stratan. Cleo, nume de alint si de autograf. La trei anisori, ne-a zapacit de incantare, cu al ei “Ghita”. Pe unii dintre noi. Probabil parinti. Pe altii, insa, i-a agasat atat de tare, incat au simtit nevoia sa o atace furibund, uitand ca n-au in fata lor decat un copil ce a ales sa “se joace” pe scena cu un microfon. Asa l-a vazut pe tata, cantaretul Pavel Stratan, asa a simtit ca devine centrul atentiei celor din jur. A vrut sa cante si a cantat! Asa cum alti copii vor sa faca balet. Sau karting. Sau pictura. Sau toate trei la un loc. Cand nu vor – cei care au crescut prichindei stiu! – “Nu”- ul lor e atat de categoric, incat nu-i poate nimic convinge sa faca ceva ce nu le place. Psihologii pediatri stiu extrem de bine acest lucru si cat de greu trec unii parinti prin perioada numita “crizele copilariei”. Ma pot lauda ca am trecut de trei ori prin aceste “furci caudine”, asa ca etapele evolutiei unui copil, pana dupa adolescenta, nu mi-s necunoscute. Probabil ca, si din aceasta cauza, negreala cuvintelor din ideile catorva colegi de breasla, opiniile unor intelectuali rafinati, dar sterpi, sau explicatiile anapoda ale unor “specialisti” cu privire la performanta Cleopatrei de a sustine un concert la trei ani, mi s-au parut ca aduc a executie publica. Executia unei fetite ce a exaltat copiii romanilor si pe parintii lor cu slagarul lui taica-sau, acuzat, la randu-i, ca o “exploateaza” pe Cleo fiindca a sustinut doua concerte!”
Acesta-i un fragment dintr-un articol scris la sfarsitul anului 2006. Si-mi pare bine ca nu m-am inselat si ca micuta Cleopatra a continuat sa invete sa cante si sa ne incante copiii. Acum, la 5 ani, a scos un nou album. Din nou nu cred ca taica-sau a chinuit-o. Cleo e o fetita talentata, indragostita de muzica si cu siguranta asta vrea sa faca. Pentru ea cantecul e joaca. Ultimul videoclip, descoperit de Daniel Tudoran pe Youtube, e minunat! Extrem de bine realizat, e o incantare si pentru adulti. Alte natii s-ar bucura la aparitia unui copil-minune si s-ar fali cu el!
[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/Tm9vKEe47ro" width="425" height="350" wmode="transparent" /]
Comments»
Pe mine mă şochează că nimeni nu se gândeşte la acest copil, la viaţa lui, la faptul că este silit să muncească în concerte lungi, de ore întregi, că este exploatat la greu. Dacă toată epopeea aceasta se întâmpla undeva prin America, de mult tânăra solistă era luată de protecţia copilului.
@Biblio, gresesti! Stii cati copii-vedeta a dat Hollywoodul? Sunt multi actori care au crescut pe platourile de filmare. Cleo nu e silita de nimeni sa munceasca. Ei ii place sa cante, cum altuia ii place sa picteze sau sa invete vioara, pianul sau baletul.
Da îi place să cânte…
Hollywoodul are nişte reguli draconice pentru regizori în legătură cu folosirea copiilor pentru film. Sunt atât de draconice încât se caută gemeni pentru a lucra când cu unul când cu altul. Gemenele Olsen au ajuns celebre. Copii filmează numai în prezenţa unui părinte şi a unui reprezentant legal… unde sunt mai mulţi copii există şi cineva din partea statului. Se lucrează câte o jumătate de oră, cu pauză, nu ai voie să ţipi, nu ai voie să le spui nimic…
A spune că tânara Stratan îi place să cânte este ca şi cum ai spune că unei alte tinere domnişoare îi place gimnastica. Sigur că-i place, dar copilul nu are discernământ, nu poate lua decizii faţă de ce îi dăunează. Domnia voastră v-aţi fi lăsat copilul preşcolar să stea în abur de maşina de fum, în faţa unor boxe de 1000W, să dea concerte până la ora 9 sau 10 seara, şedinţe foto, fard… Am mai spus acest lucru, gimnastele în România au tulburări hormonale din cauza efortului, termin cariera cu boli grave la sistemul osos şi cu o “meserie” nesigură. Cineva trebuie să aibă grijă ca aceste vieţi să nu fie impuse spre dezastru, dacă părinţii nu o pot face.
Ce mai contează.
În momentul în care scriu aceste rânduri…aud o emisiune întreagă la TVR care repetă, aproape cuvânt cu cuvânt, de 15 minute, ce am spus pe blogul lui Tudor Chiuariu… Probabil o potriveală… a patra pe săptămâna asta care e abia la început.
O să ajung să mă citesc singur. 