Primul si ultimul crochiu din episodul “Nasa” Iulie 20, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , trackbackIeri, s-a produs o premiera in viata mea: am fost nasa de cununie! Merita consemnata experienta, caci, cu siguranta, va fi unica. Asta pentru ca urasc repetitia, indiferent la ce se refera. Ei, dar nunta mea ca nasa a fost frumoasa, fiindca a fost distractie maxima pana pe la doua noaptea! Am depasit destul de usor si cu brio momentele care mi-au fost impuse de rolul de nasa, fiindca de organizare s-au ocupat finii si, pe ici pe colo, nasul. Nu ca n-as fi vrut sa particip mai mult, dar programul meu e prea incarcat cu treburile ziarului. Am comandat, insa, telefonic, lumanarile la floraria “Valentina”, situata prin zona Dristor, si n-am regretat recomandarea facuta de o colega. Aranjamentul floral si modelul lumanarilor au meritat milioanele, iar livrarea a fost punctuala. Nasul s-a ocupat de programarea la biserica “Sf. Nicolae Buzesti”. Aveam o strangere de inima, avand in vedere experienta mea cu unul din preotii de la biserica Mavrogheni, la moartea mamei mele, in 2005, cand mi-a cerut ultimul milion chiar la buza gropii, desi achitasem toata suma pe care mi-o pretinsese anterior. Adica alte doua milioane. Nu, de data asta nu s-a intamplat asa, iar preotii au oficiat o slujba frumoasa, iar discursul final al unuia din ei a fost de o incarcatura spirituala deosebita. Daca va spun ca ma voi intoarce cu imensa placere la acesti clerici, oricand voi avea nevoie, cred ca v-am spus totul. Am si o carcoteala, ca, deh, n-as fi ziarist daca n-as vedea si nefirescul! Chestia e legata de ceea ce se petrece la oficiul starii civile de la Primaria sectorului 3 (dar am informatii ca problema e generalizata si la alte primarii). Ei, bine acolo sunt tolerati sa-si faca de cap niste “soimi” ai petrecerilor, meniti sa te jumuleasca de bani si, lucru, mult mai important, care sa-ti strice cheful! Cand am intrat in sala de oficiere a casatoriei, primul lucru de care am fost intrebati de catre o doamna a fost daca facem poze cu” fotograful lor”. I-am spus ca am venit pregatiti cu aparate si n-a comentat. Insa dupa cele 4-5 minute, cat a durat ceremonia casatoriei, ne-a poftit urgent afara, ca numai acolo putem face fotografii. Perechea casatorita inainte, insa, a avut parte de alt tratament, fiindca acceptase sa-i faca fotografii doamna si fiul ei. Iar noi am asteptat cuminti afara terminarea ritualului. Etapa a doua. In curtea interioara (altminteri, dragut amenajata), acolo unde te puteai poza si bucura cu neamurile si prietenii, te lua in primire un acordionist rrom. Nu te intraba daca vrei sa-ti cante, daca-ti place sau nu. Iti mototolea urechile cu o combinatie de manea cu lautareasca, apoi se tinea scai sa-i dai banu’. Nu i-a ajuns ce i-a dat nasul si a casunat si pe mire! Omul facea si el poze, primea felicitari, isi saruta nevasta…Bombaneala tiganului cu pianul de gat era, insa, fara perdea. Tare si sa auda si altii, ca sa se rusineze si sa-l “omeneasca” atunci cand El cere. “I-am urat Casa de piatra! de zece ori, i-am zis ca are cea mai frumoasa mireasa si sa dea si la muzicant daca vrea sa aiba noroc, dar el nimic, se face ca n-aude, a naibii de treaba! Si se mai mira de ce-i ajung necazurile!”, perora balaoachesul catre pustiul fotograf de la primarie. L-am lasat in plata Domnului, desi cu greu m-am abtinut!
Petrecerea adevarata s-a produs la Clubul Diplomatilor. O oaza de verdeata intr-un oras prafuit! Un loc unde poti imita lejer nuntile americane de pe pajiste! Mai aproape si mai frumos ca Snagovul sau Izvorani, bucatarie de nota zece, la preturi accesibile. Ce sa va spun?! Ca am avut amenajat superb un salon, ca DJ-ul are clasa si muzica pe toate gusturile, ca am sprituit pe pajiste sub luna plina si am mancat berbecut in jar…Si ca misiunea mea de nasa s-a incheiat cu brio, desi tare m-a ispaimantat ideea la inceput.
Comments»
felicitari…te descurcasi beton.
pozaru de la primarie si acordeonistu de pe trepte….fac parte deja din “traditie”.
daca nu te acresti cu fazele astea….inseamna ca n-ai noroc in viata.
acu…are si piedone dreptate sa-i mai curete pe aia de la starea civila…poate i-or lua si alti primari exemplul….
mi se pare de toata jena sa inghiti marlaniile lor…si sa n-ai incotro…ca numa intr-un singur loc (la “ei”) te poti casatori cu acte.
p.s. si io am avut parte de oferta “de nerefuzat” cu pozar si balaoachesu suparat fleashca…si sincer, imi venea sa-i iau la pumni.
@Ina,
sa stii ca unii chiar si-au facut mici SRL-uri pe la starea civila. Il stii pe x sau pe y, marci banu’ si te descutac cu toate programarile, aprobarile si ce mai ai nevoie. Platesti pozarul lor si acordionistu’, te trateaza regeste! NU, te mariti si te insori si cu portia de nervi aferenta, asa, de aducere aminte! De ce i-or tolera functionarii de pe acolo? Intrebarea e retorica, evidenta e evidenta.
De ce ultimul? La botez îi pasezi? Sau ne pasezi pe noi?
Să-ţi trăiască finii.
@Cristi, nu pasez pe nimeni. Mai ales pe voi, partenerii mei de dialog virtual. Ziceam doar de nasit la cununie. Daca o fi si botez… Orisicat, acum am capatat ceva experienta! Macar ca am uitat sa reaprindem lumanarile la restaurant, iar fiica-mea a ramas cu cocardele nuntasilor in masina, iar mireasa cu boldurile pentru prins pe coltul mesei. Haiosenii.