Cafeaua bauta pe strada… Aprilie 30, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , trackbackAltii se pregatesc de alta minivacanta de 1 Mai, eu nu mi-am revenit dupa relaxarea de Paste si plimbarea la Targu Mures. A fost o spargere de ritm si “adunarea” s-a produs ieri, destul de greoi. Evenimentele navalisera iar peste mine, dar gandul imi era tot la acel mic colt de Romanie, asociat – nu stiu de ce – cu un orasel elvetian, macar ca n-am fost niciodata in Tara Cantoanelor. Cafeaua bauta sub soare pe o terasa la marginea bordurii, in centrul orasului, lumea din jur care vorbea ba ungureste, ba romaneste, ba nemteste, tiganii ”gabori”cu straie inflorate, dar extrem de curate, au contribuit, probabil, la aceasta senzatie. Pentru noi era ziua Invierii, pentru unguri, o dimineata normala de sambata. La cafeneaua de pe trotuar nimic nu ne deosebea. M-a amuzat teribil un dialog de la masa alturata, surprins fiindca din prima m-au fascinat ocupantii celor doua locuri, doi venerabili, spilcuiti si cu palarii pe masa. La un moment dat, pe strada au trecut alti doi barbati, inscrisi cam la aceeasi categorie de varsta cu cei de la masa, 70-80 de ani. Se plimbau ”pe corso”!-Ce faceti, dragilor?, intreaba unul din barbatii de la masa.-Ne plimbam pe corso si disecam, discutam filosofia mortii, vine raspunsul.- Da, chiar altceva nu mai aveati sa discutati?!- Sezi bland, ca discutam filosofia mortii altora!, i-a replicat batranul zambind, despre care, un minut mai tarziu, cand a disparut din peisaj cu tot cu amicul de plimbare, aveam sa aflu ca e ”de formatiune universitara, ca si alalalt. Profesori”.Mi-a placut teribil ca, acolo, pensionarii venerabili stiu inca sa-si bea cafeaua pe strada, ca stiu sa se plimbe cu prietenii, ca stiu sa glumeasca…
Comments»
Si mie imi plac cafenelele cu mese pe trotuar. In Bucuresti, insa, nu prea am vazut se fie populate de pensionari…nici macar dimineata, ca dupa-amiaza oricum nu gasesti locuri. Poate nu merg eu in zone potrivite.
Întotdeauna optez pentru spaţiile închise. Dar, au şi terasele farmecul lor… Mai trece câte unul şi gândeşti: “Oare cât o s-o mai ducă?”…
“Filosofia morţii altora” -mai fermecator de atat nu exista:-).As vrea sa o folosesc si eu, se poate?
Nu am mai ajuns de mult în pasajul cu Calea Victoriei. Era pe acolo un local pe dinafară destul de insalubru, pe “dinăutru” îmbrăcat cu catifea cu iz de cunoscător din vechime, care avea aceşti pensionari la mesele din afară. Cineva mi-a spus, demult, că îi spune La Pisica Turbată.
Cafenele cu mese pe trotuar?! Pare destul de strain, pt. mine cel putin… In toata C-ta nu prea exista asa ceva si, chiar daca ar fi, probabil ar fi tipsite de adolescenti teribilisti, care-si etaleaza fitzele si talentele. Cat despre pensionari care-si beau cafeaua si stau la taifas intr-un asemenea loc, nici vorba…
Fratilor, n-am zis ca la mesele de pe trotuar ale cafenelei erau numai pensionari! La celelalte erau tineri – fete, baieti de 20-27 de ani, mamici cu copii, barbati singuri, iesiti la tabiet si admirat gagici…cam toate tipurile de consumatori, romani si unguri! Eu am relatat doar dialogul venerabililor, fiindca stateau chiar langa masa noastra.
A, era sa uit! Langa mesele cafenelei, tot pe trotuar, incepeau mesele unei rotiserii&pizzerii, la una din ele ospatandu-se cu aripioare si copane trei tiganci in fustanele si un gabor in costum bleumarin, de matase. Dar despre intalnirea mea cu acest grup, maine.
Hmmm, mi-am adus aminte de prima terasă deschisă non-stop de după revoluţie. Era la Civital, lângă staţia de metrou Tineretului. Ştiu că am fost şocant când am trecut odată pe lângă locul cu pricina, pe la 3 noapte, şi nu aveai unde să arunci un ac de tineretul care-şi făcea veacul acolo. Acum este parcă un magazin cu reprezentanţă coreană.
aseara, am incercat cu sotul meu…sa ne imaginam cum vom arata noi la 74 de ani! n-am luat in calcul unde vom bea cafeaua, adica terasa. daca a noastra din curte sau cea de pe trotuar…dar vom face o recapitulare!
@Kmi,
in Bucuresti, pensionarii nu mai au chef de trait. Sau isi creeaza universul in functie de facturi, boli, cresterea nepotilor, cozi si mersul la piata. Personal, nu cred ca-i bine asa si nici nu ma vad in vreo astfel de postura! Mie imi plac batranii din Occident, care fac cate putin din toate cele insirate mai sus, dar nu-si trag tolul pe cap si asteapta sa moara.
Nici eu nu mai am chef de trăit, deşi nu sunt pensionar. Din păcate nu mor caii când vor câinii şi nici câinii când vor stăpânii. Între timp mă mai bucur că mi-au înflorit Crinii, Mâna Maici Domnului, Trandafirul Japonez… mici bucurii într-o mare de nefiinţă.
Dar ce-i cu acest pesimism debordant?! … Capul sus, privirea inainte; traim noi in Romania, dar nici chiar asa… “I zoi ehi hroma!” (viata are culoare).
Alo, Bibliotecaru! Ce naiba, frate?! Bine ca suntem sanatosi si putem sa ne dam cu netu, sa mirosim crinii si mana Maicii Domnului, sa ”ne radem” de Vania si matza lui, Natasa, de Basescu si Vanghelie, sa tocam politica si pe exponatii ei, sa privi oamenii si pasarile si chiar pe ”Enervantul de la Realitatea”!
Hai ca va bag un banc, ca vad ca nu e chip cu unii din voi!
D-na Simona, cum dreaq de ai gasit in Tg.Mures singurii doi vorbitori de limba germana?
@ddr
daca o fi fost saseste (limba), sa avem pardon! Desi puteau fi si turisti.