Anca Parghel, o mama bolnava de cancer Iunie 30, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , trackbackAm avut o zi excesiv de obositoare si prea incarcata de stiri negative. Am mai scris o data despre ceea ce inseamna pentru o parte a jurnalistilor intalnirea zilnica cu cele mai crancene intamplari, cum totul se sedimenteaza si in mintea si sufletul lor. Totul a fost negru astazi pentru mine. Stirile pozitive n-au reusit sa-mi estompeze mahnirea provocata de vestea ca Anca Parghel are cancer ovarian si se lupta sa supravietuiasca. M-am gandit la mama. Si ea s-a stins acum 3 ani, atinsa de acesta boala perfida. Stiu toate etapele si incerc din rasputeri sa le uit. Si sa mi-o amintesc frumoasa si vesela si optimista…Si sper, sper din tot sufletul ca medicina din lumea larga sa fi facut si sa faca pasi cat mai mari in incercarea de a gasi ac de cojocul acestei maladii. Baietii Ancai Parghel spun ca au nevoie de 100.000 de euro ca sa-si duca mama, abia operata, la un tratament indelungat in strainatate. Vor face totul pentru mama lor. Artisti, jurnalisti, oameni simpli sau afaceristi au sarit deja sa doneze bani pentru ca Regina jazzului romanesc sa beneficieze de o sansa la viata. In ziarul de maine, publicam si noi conturile in care se pot face donatii. O sa le copiez si eu mai tarziu, sa le postez si aici. Daca vreunul din voi vrea… Va rog, sa nu-mi spuneti ca sunt multi bolnavi care au nevoie de ajutor! Stiu. Stiu toate argumentele, si pro si contra. Dar in momentul asta o avem pe Anca. Anca Parghel. O femeie care nu s-a speriat de boala, care zambeste si acum si care crede cu putere ca Dumnezeu o va vindeca si de data asta. Si poate ca asa va fi!
Conturi la ING
Cont în lei: RO30 INGB 0000 9999 0101 2954
Cont în euro: RO73 INGB 0000 9999 0101 2956
Comments»
Doamne…
e nedrept.
am auzit aseara despre aceasta boala ,nu-mi vine sa cred ca se intmpla atatea nenorociri.Dar cred in D-zev si o sa ma rog sa faca o minune,aceasta doamna merita sa traiasca,mai are multe de oferit.Fie ca D-zeu sa-i calauzeasca pasii.stiu cum e sa suferi si eu am un baietel cu probleme si stiu cum e suferinta dar am incredere in D-zeu.DOAMNE AJUTA…..
Of…la astfel de lucruri nici nu ai ce sa spui…
tocmai am facut o donatie, f putin fata de cat trebuie sa stranga… dar destul de mult pt mine, tocmai pentru ca optimismul Ancai mi-a ridicat moralul de multe ori in ultima vreme, fiindca e o persoana pozitiva si altruista dezinteresat…
dar unde sunt artistii? de ce nu fac un concert umanitar fulger? sunt prea ocupati cu ziua USA?, nu le va incalzi sufletul un foc de artificii daca la “umbra” lui se evapora un mare spirit. E f usor sa ai regrete dupa ce se consuma astfel de evenimente care de obicei au o evolutie contracronometru
Ai mare dreptate, Silvia! Din pacate, astia suntem! Sper, insa, ca tot scriind despre lucrurile astea – eu, tu, altii – vom schimba totusi ceva.