Ultima zi din 2008 Decembrie 31, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 16commentsMa bag la bucatareala, asa ca asta va fi ultimul post pe anul asta. As fi vrut sa va scriu despre excursia mea nocturna la Metro Militari (azi-noapte), caci cand altfel poate un ziarist sa-si faca cumparaturi pentru Revelion?! O sa va povestesc maine, dupa ciorba de potroace. Probabil ca o sa recidivez (la cererea internautilor, caci am facut trafic bunicel cu Dovleacul cu sarmale) cu preparatele mele pentru masa de An Nou. Pana ce-mi pun ordine prin oale si farfurii, va doresc tuturor celor ce ati poposit, veti poposi sau ma descoperiti azi, dintr-o nimereala, un An Nou cat mai plin de bucurii si satisfactii pe toate planurile. Sa fiti sanatosi si sa depasiti cu bine orice criza, sa ganditi de trei ori si sa taiati o data in orice situatie cu care va veti confrunta si, daca mai aveti chef de mine, reveniti pe blogul meu oricat de des puteti! E frumos si folositor cand privim impreuna Lumea!
La multi ani, tuturor!
Ceauşescu vinde case! Decembrie 30, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 6commentsLa 19 ani de la Revoluţie, uite ca Nea Nicu încă îi mai bantuie pe unii dintre noi. Ieri, într- un oficiu poştal am auzit două bătrânele ce-şi povesteau ce vor face de Revelion. Una din ele spunea ca, pe întâi, ca în fiecare an, ea se duce la Ghencea să-i aprindă «tovarăşului Ceauşescu» o lumânare, că «bineeeee a dus-o pe vremea lui»! Mă rog, poate femeia nu a avut pretenţii decât de mâncare şi casă, iar obiectivele fiindu-i atinse, poate zice că a dus-o bine în timpul dictaturii. E chestie de opţiuni în viaţă.
Nu înţeleg însă, şi nici nu mi se pare funy, când îl foloseşti pe Ceauşescu ca reclamă, afişându-i mutra pe toate gardurile, agresându-i pe cei ce vor să-l dea uitării. Din varii motive.
Uite, spre exemplu, cum s-au gândit să-l expună pe Nea Nicu nişte afacerişti arădeni. Pe unul dintre blocurile de pe strada Banu Mărăcine din Arad a apărut un baner uriaş cu moaca fostului dictator şi cu sloganul „Trăiască Noua Revoluţie Urbană“. Reclama unei companiei imobiliare, ca să-şi vândă apartamentele! Cică chiar au crescut vânzările, spun reprezentanţii firmei, oamenii înţelegând că-i vorba de un pamflet. Ei bine, eu nu l-am priceput ca pe un pamflet şi, demodată cum sunt, nici n-am chef să mi se vâre sub ochi brelocuri, afişe, panouri, baloane, eşarfe şi alte alea cu moacele politicienilor! Nici ăi trecuţi, nici ăştia d-acum.
Iote poza! Vă vine mai repede să cumpăraţi dacă-l vedeţi pe bătrânelul ăsta cu sapca?
Cine-i Ciorbea asta?! Decembrie 30, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 29comments
L-am vazut aseara, dupa ce-l vazusem si duminica, pe Victor Ciorbea la Realitatea Tv. Vehement, aproape cu spume la gura, critica guvernul, FSN-ul, pe presedintele Basescu si pe alti politicieni si, ca si Emil Constantinescu, ne spunea ca Securitatea l-a lucrat si l-a zdrobit. Se batea in cuvinte ba cu invitatii din platou, ba cu moderatoarea. Ce mai, tonul discursului sau era aproape de cel al lui Basescu, iar tragerea in teapa a fostilor colegi politicieni era exact pe tipicul populist, atat de apreciat de public. Era ca un zombi d-ala din filme care, dupa ani intregi de adormire, odata tasneste in doua sau patru picioare si rage la cei din jur, bagandu-i in sperieti! Ma rog, pe mine Ciorbea nu m-a speriat (cred ca nici pe Prigoana, care era aseara cu el in studio), dar n-am rezistat sa intreb cu voce tare: “Cine-i Ciorbea asta si ce vrea el acum?!”
Dovleacul cu sarmale de Revelion Decembrie 29, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 17comments…eu l-am facut de Craciun. Normal, ca delicatesa mesei! E una din retetele cu care-mi fac praf musafirii. Am “inventat” dovleacul cu sarmale acum cativa ani, cand aveam un dodolotz galben in bucatarie ca…decor. Intr-o zi, privindu-l, m-am gandit sa-l transform in oala pentru sarmale. Nu va spun ce aroma deosebita au invartosatele alea din varza! Trebuie sa incercati.
Nu ma gandeam sa postez vreodata chestii culinare, desi imi place sa-l citesc pe Adi Hadean, care-i maestru in retete si in modul lor de preparare. Dar am scapat in postarea despre ziua Crinei ca fierbeam sarmale in dovleac, atunci cand Oana m-a buzzuit sa-i dau o poza. Si am avut surpriza sa primesc pe mail sau sa fiu sunata de prieteni care-mi citesc blogul si sa mi se ceara reteta! Asa ca mi-am zis ca merita sa va arat si sa va spun cum se face minunatia.
Sarmalele se fac obisnuit. Se pun cam 30-40 de minute la fiert, pe aragaz, cu apa putina. In acest timp se spala dovleacul bine, se taie capac ca la pepene si se scobeste interiorul, transformandu-l intr-o oala. Se scot sarmalele putin fierte si se aseaza straturi in dovleac. Printre ele se presara marar uscat, putin cimbru si piper boabe. Deasupra se arunca 2-3 linguri de bulion si se umple “oala cu sarmale” pe trei sferturi cu vin dulceag sau demi-sec. Se aseaza dovleacul cu capac intr-o tava in care se pune 2-3 cani de apa si se baga la cuptor, la foc mic. Lasati-le sa fiarba vreo 4 ore. Nu uitati ca, atunci cand apa din tava s-a evaporat, sa turnati alta. Veti face senzatie de Revelion cu acest preparat!
Cum gospodareste statul banii tai Decembrie 28, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 12commentsNu vreau sa mai disec si eu astazi subiectul privind idemnizatia mamelor care vor sa-si creasca copilul pana la doi ani, desi am scris pe acest blog doua articole in legatura cu legea ce ar fi trebuit sa intre in vigoare la 1 ianuarie 2009. A tocat toata ziua de ieri Realitatea, au scris pe bloguri Zoso si Vlad Petreanu. Spun doar atat: pe vremea lui Nea Nicu, eram impotriva tampeniei impuse de regim de a-i pune pe cei care nu aveau copii sa plateasca un impozit mai mare. Iar acum sunt impotriva ideii de a-i uniformiza, ca-n doctrina comunista, pe cei care contribuie substantial la bugetul de stat (salariu mare inseamna o pregatire profesionala deosebita) cu cei cu o leafa mica.
Am plecat de la chestiunea asta ca sa ajung la alte contributii pe care le platim statului din salariu, iar atunci cand avem nevoie de ajutor ne trezim cu cate o smetie peste ceafa, ca sa vedem realitatea. E vorba de banii pe care-i cotizam lunar la Sanatate. Unii foarte multi, altii multi, iar altii foarte putini sau deloc. Statu ii strange-n caldarea bugetului si da la toata lumea, dupa nevoi. Ok, asa-i corect.
Mi-a dat Dumnezeu sanatate si prin cabinetul medicului n-am trecut mai mult de o data pe an. Uite ca acum m-am trezit cu un pui de tensiune si medicul de familie mi-a prescris doua buline pe zi: Aprovel si Felohexal. Mi-a dat o reteta compensata. Am umblat pe 22 decembrie pe la vreo 5 farmacii din reteaua Sensiblue, alte doua de la Helpnet si inca doua “unicat” din zona Dorobanti -1 Mai-Banu Manta, dar niciunele n-aveau Felohexal. La vreo patru, farmacistele s-au oferit sa-mi dea un inlocuitor, iar una s-a scapat si mi-a zis ca-i un medicament ieftin, iar ceea ce-mi poate da ea este mult mai scump. Satula de batut drumurile, i-am zis sa-mi dea doctoria omoloaga. “Pai, nu pot. Trebuie sa va duceti inapoi la medicul de familie si sa va puna o stampila. Ca asa-i legea”. Ei, atunci mi-a sarit mustarul. Stiti ce spune legea? Ca farmacistii trebuie sa se aprovizioneze cu cele mai ieftine medicamente, iar daca nu mai au pe stoc si vine clientul si cere, trebuie sa faca comanda la depozit. I-am sugerat farmacistei sa faca comanda si sa trec a doua zi sa iau medicamentul. “Depozitele nu mai livreaza pana pe 5 ianuarie”, mi-a aruncat raspunsul final. Ia uite, domnule, adica astia de la depozitele de medicamente isi permit ca dupa 22 decembrie sa-si ia vacanta de sarbatori pana pe 5 ianuarie! Pai, da, caci nu-i afacere mai infloritoare decat asta cu doctoriile! Firmele importatoare, dar mai ales farmaciile apar ca ciupercile. Banii care se invart in aceasta afacere “subvetionata” de stat sunt multi-multi. Atat de multi, incat stiu o mamica-patroana dintr-o companie de medicamente care i-a luat fiului Lamborghini si despre care se spune ca a cotizat barosan la ridicarea a doua vile apartinand unor medici importanti. Ea si altii ca ea stau la baza faptului ca n-am putut eu sa-mi iau medicamentul ala ieftin. Iar statul nu face nimic, nu creaza nici un fel de parghii prin care astfel de magarii sa nu se intample.
Imagini de acum 19 ani Decembrie 27, 2008
Posted by Simona Ionescu in : Amintiri despre Revolutie , 4commentsEi cum si-or fi petrecut Craciunul anul acesta? Acum 19 ani erau sub lumina reflectoarelor, iar in fata fostului Senat tancurile asteptau ordinul de retragere. Incepuse sa fulguiasca in Capitala, ca si azi. Unii isi plangeau mortii, altii il serbau pe Sfantul Stefan.
Intalnire ratata cu Oana Pellea Decembrie 27, 2008
Posted by Simona Ionescu in : Galeria cu artisti , 6commentsGasesc azi un comentariu de la “Dan” la un post mai vechi, in care scrisesem despre actrita Maia Morgenstern. Dan ma intreba de ce nu scriu si despre o alta mare actrita, Oana Pellea, despre care stie ca a fost in redactia noastra si a acordat un interviu ziarului Adevarul, interviu ce urmeaza sa apara pe 9 ianuarie. M-am pus pe scris, dorind sa-i raspund musafirului meu cat mai succint. Cand am constatat ce a iesit din tasete, am zis ca nu e rau sa-l ofer tuturor, desi, initial ii era adresat necunoscutului Dan
Dan, ai dreptate, in urma cu o saptamana, a fost si Oana Pellea in redactie, invitata publicistului George Radulescu. Din pacate, a venit intr-o zi foarte aglomerata pentru mine, cand n-am putut asista 100% si eu la dialogul lor si, evident, sa fac apoi oleaca de conversatie cu marea actrita. Regret din tot sufletul ca am ratat momentul, ca nu am putut sa o cunosc personal si sa scriu ceva dupa. Pentru ca, intr-adevar, si eu o admir foarte. O vazusem cu putin timp in urma intr-un interviu fantastic cu Eugenia Voda, la “Profesionistii”. N-am auzit pe nimeni, niciodata, vorbind si descriindu-si parintii asa cum a facut-o Oana Pellea. Iubirea pentru ei, dar mai ales pentru mama, ii tasneau prin toti porii. Iar scena descrisa de actrita ca fiind desprinderea de lumea aceasta a mamei sale e cel mai tulburator lucru pe care l-am auzit vreodata. Si eu traisem drama alaturi de mama, bolnava si ea de cancer, dar n-am fost in stare de sacrificiul Oanei Pellea de a inchide toate usile, de a-mi lasa serviciul si alte obligatii ca sa-i dedic mamei un an din viata, sa-i fiu alaturi pana la sfarsit. Si atunci, auzind-o si vazand-o pe Oana Pellea povestind cu ochii in lacrimi, am plans. De dor de mama si de necaz ca eu n-am fost in stare de un asemenea sacrificiu. Cred, acum, ca si aceasta durere rascolita m-a oprit sa ma apropii de aceasta femeie deosebita, atunci cand a fost in redactie. I-am auzit cateva replici, insa, si sunt convinsa ca interviul pe care-l va publica Adevarul merita citit cu prisosinta. Oana Pellea e o mare actrita (eu zic ca-i mai buna decat tatal ei, care a facut un rol de compozitie remarcabil in Mihai Viteazul!), dar care-i insuficient promovata de televiziune si cinematografie. Mi-a placut teribil in serialul de la Protv, “Cu un pas inainte”. Dar asta e alta discutie.
Si uite cum s-a facut Dane, ca tot am scris despre Oana Pellea gratie provocarii tale! Nu-mi pare rau, doar ca as fi dorit sa fie ceva mai consistent.
Crina Satmareanca (OZM) Decembrie 26, 2008
Posted by Simona Ionescu in : Omul zilei mele , 6commentsAzi e ziua Crinei Dunca, draga mea jurnalista de haaaat-departeeee, din Satu Mare. Puteam sa nu-i pregatesc un cadou?! Fie si virtual, pana o sa o prind in ianuarie prin Capitala! Sper sa o surprind cu roscata din clip, care-i seamana, caci melodia sunt sigur ca o sa-i placa si o sa va placa si voua, vizitatorii mei. Surpriza pentru Crina a inceput, de fapt, din noaptea de Ajun, cand Oana Stoica Mujea, scriitoarea aia razboinca de-i zapaceste pe elfi, a dat alarma. Dar despre asta va spun dupa ce ascultati melodia Crinei.
[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/NwmR46YZK30" width="425" height="350" wmode="transparent" /]
Ei bine, Oana, care-i cea mai buna prietena a Crinei, a vrut sa fie prima la urat si pupat, caci ea stia ce Mare Eveniment se consuma pe 26 decembrie in nordul tarii. Si cum stateam eu cuminte cu un ochi in blog si unul la cuptorul unde se fierbeau sarmalele intr-un dovleac dodolotz , Buzzz, Oana! “Da repede o poza ca e ziua Crinei si am hotarat cu Trexel sa-i facem un colaj cu prietenii, sa-i tragem un clip si sa-l punem pe youtube! Surpriza-surprizelor”. Ok. Baga-te Simono in foldere sa cauti o fotografie printre cele cu familionul, mioritica Lisa, gugustiuci si infractori celebri, care sa cadreze! Am gasit una sobra, facuta cand am demarat Clickul. Ce-a iesit din mainile lui Trexel si ale Oanei, vedeti mai jos. Uite asa am ajuns vedete pe youtube!
LA MULTI ANI!, CRINAAAAAAAAAA! Esti Omul Zilei Mele!
[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/98moIQ9ky9o" width="425" height="350" wmode="transparent" /]
PS. Intotdeauna uit cate ceva! De azi, Trexel si Cella (doamna ‘ceea cu “prajitura”-n cap) vor fi in blogrollul meu, ca daca am fost si colegi de videoclip nu se poate altfel!
Iar melodia “Fericirea are chipul tau”, pusa de Oana, trebuie spus ca e cantata de Mihaela Runceanu.
Mihaela Radulescu la Revolutie, asa cum n-a vazut-o Dani Decembrie 24, 2008
Posted by Simona Ionescu in : Amintiri despre Revolutie, D-ale mele, d-ale noastre , 13commentsM-am tot gandit ce cadou original sa va fac de acest Craciun! Si cum de politicieni si politica ni s-a cam acrit, am zis ca, daca tot cel mai mare trafic il fac vedetele (site-urile ziarelor stau marturie ca fiind cele mai citite articole), sa va ofer si eu o vedeta. O diva. Pe Mihaela Radulescu. Care e zilnic prin jurnale, ba ca femeie fatala, ba ca mama schioare, ba ca realizator de emisiune, ba ca da cu mopul in garsoniera iubitului, ba cu Dani “Penisblug” etc, etc, etc. Ei bine, eu v-o arat pe Mihaela Radulescu revolutionara din decembrie 1989, cand i-a dat un branci in viata Dan Iosif.
Acum, ca darul a fost dat, vreau sa urez tuturor celor care au citit sau au comentat in acest an pe blogul meu sa aveti un Craciun fericit! si sa va bucurati din plin de familie si de cei apropiati! Cu deosebire am un gand bun catre cei cu care am petrecut pe net Craciunul trecut sau multe ore din acest an. Va multumesc:
Teo Georgescu,
Lucian (Soferul),
Vania,
Radu Popa,
Roxana Toma,
Betino,
Bibliotecarul,
Argusdre,
Chinezul,
Valeriu Mangu,
Anca Alexandrescu,
Crina Satmareanca,
Oana,
Maria Barbu,
Claudiu,
Kmi,
Inah,
Alexandru Petria,
Tiberiu,
Mos Califar,
White Wolf,
Adi Hadean,
Corina Cretu,
Paul Socol Yoda,
Lilick,
Roxana Iordache,
Marius Minea,
Andrei Badin,
FYT,
Camelia Csiki.
De ce 22 decembrie 2008? Decembrie 23, 2008
Posted by Simona Ionescu in : Presedintele nostru , 16commentsM-am tot intrebat de ce insista Traian Basescu sa aiba guvernul gata pana in 22 decembrie. Auzindu-l , ieri, in mai multe interventii televizate, cred ca a vrut sa-si faureasca ziua lui de istorie.
Pe 22 decembrie 1989 a picat Ceausescu din jiltul de presedinte si s-a urcat la putere Iliescu. 19 ani mai tarziu, pe 22 decembrie 2008, presedintele Traian Basescu ne spune cu mandrie “Astazi am re-format statul!”. El e Carmaciul!
Nu poti sa nu-i apreciezi capacitatea de a-si elabora planul si tenacitatea de a-l indeplini, atingandu-si scopul cu orice pret. Poate ca opozantii sai ar trebui sa-si insuseasca acest fel de a actiona in politica, fiindca romanilor le place teribil.
