Vorbe romanesti pentru un pescarus ranit Iulie 31, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 4commentsAnimalele invata toate limbile pamantului. M-am gandit la treaba asta abia acum, stand in holul receptiei si citind pe net ziare si bloguri. Patroana vilei, o grecoaica batrana si simpatica foc, vorbeste intr-una cu catelusa sa, un canich pitic, sarmos si negru ca un martisor de inceput de iubire. Evident, vorbeste in greceste! Iar Zizi o asculta si intelege tot. Daca as fi crescut-o eu, evident ar fi inteles la perfectie romaneste. Sau, daca avea norocul sa alerge printre pernele si matasurile Angelinei Jolie, ar fi stiut extrem de bine englezeste sau americaneste si i-ar fi adus mingiuta de joaca domnului Pitt.
De astazi, unui pescarus grec i se va parea familiara limba romana, fiindca ai mei baieti au vorbit cu un “magnific”, cand l-au salvat din mare. Nu va zic mai multe, fiindca va pun poze.
ppescarus ranit, gata sa se inece
Tudor al meu vorbind cu pescarusul
pescarusul salvat, sta sa-si usuce penele la soare. In cap i-or mai rasuna cuvintele “puiule drag” sau “micutule, o sa zbori tu din nou, ca un magnific!”.
Sa nu credeti ca gunoiul din spate e lasat acolo fiindca si aici nesimtirea e la rang de cinste. Sunt resturi de materiale de la o vila aflata in constructie. Seara, gunoiul dispare in burta masinii care igienizeaza si faleza.
O lume diferita… Iulie 29, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 7commentsAm prins si eu in aceasta seara laptopul liber, conexiunea la internet e super, iar relaxarea cu o ceasca de cafea e totala dupa o zi de shopping prin Salonic. Am batut ca bezmeticii orasul si magazinele, descoperind o lume diferita de cea de acasa. Fratilor, la ei nu se enerveaza nici o vanzatoare, macar ca probezi 10 tricouri, rochii, pantaloni si nu cumperi nimic fiindca nu-ti place cum iti vin! Intr-un magazin “Zara”, doar pentru barbati, toti clientii isi lasau lucrurile probate in cabina. Nu se mai oboseau sa le aranjeze pe umerase si sa le duca la raft. Dupa doi-trei clienti venea un baiat si le strangea. Noroc ca am prins miscarea cand stateam la rand la una din cabine, altminteri, ca romanii, barbatu-meu ar fi stat la usa de teama sa nu intre peste lucrurile tipului, plecat sa mai ia una-alta la proba! La fel de baftosi am fost si ca am prins discounturi de 50-70%, astfel ca doar cu 50 de euro iti puteai cumpara o pereche de blugi, un tricou si o pereche de sandalute de firma. Ciubuc la vanzatoare, nici vorba! Iti dau restul pana la un eurocent.
Am vazut un portocal cu fructele atarnande chiar pe strada principala din centrul orasului si rau mi-a parut fiindca n-am putut sa-l pozez din goana masinii. Ce sa va zic, peste tot verdeata la greu, chiar si intr-un oras plin de betoane! Blocurile lor n-au mai mult de 6 etaje inaltime, dar arhitectura e frumoasa si linistitoare cu terasele lor imense si pline de flori. Doua niveluri sunt rezervate magazinelor si reprezentantelor firmelor mari. Cafenelele, bistrourile si sneckurile, cu terasele lor dau, ca peste tot, un farmec aparte orasului. Dar modul in care isi fac treaba oamenii angajati acolo e mult diferit de la noi. Intr-o cofetarie-cafenea, unde am stat si am baut cea mai buna cafea, mi-a placut sa-i urmaresc pe cei lucrau acolo. Era o coordonare intre ei… Fiecare facea cate ceva si nu se incurcau unul pe altul nici macar o secunda, desi spatiul lor de miscare era extrem de stramt. Rafturile se umpleau tot timpul ca pahare si farfurii curate, spatiile frigiderelor erau sterse in permanenta, dupa fiecare tava de prajituri vanduta. La fel mesele de la care plecau clientii. Deodata, un tanar a pus la intrare un triunghi de atentionare catre clientii si a inceput sa curete cu mopul. Oamenii erau avertizati, in greaca si in engleza, dar si printr-un desen sugestiv, ca pot aluneca pe pardoseala uda. Doamne, cum a ajuns sa ne uimeasca normalitatea! Si sa ne intrebam de ce la noi nu e posibil?! “Sunt si lucruri foarte bune aici, dar si unele rele. Putine, e drept, din astea rele, dar sunt si la noi”, mi-a spus un roman de origine greaca, ce traieste de 28 de ani la Salonic, in patria parintilor sai. “Important e ca noi ne zbatem mai mult sa le indreptam pe alea rele!”. Cam are drepate. O sa mai revin asupra celor vazute si descoperite in acest concediu, fiindca chiar am lucruri interesante de spus. Am apucat sa-mi arunc si un ochi pe alte bloguri si site-uri si m-am tuflit. Catalin Avramescu, cica jurnalist, si-a primit rasplata partizanatului politic. La fel si Sever Voinescu! Doamne, candideaza?! Badin si Petria m-au lasat masca cu vestile despre ideea creata a lui Patapievici, iar presedintele nostru se da peste cap si convoaca Parlamentul. Naspa cu inundatiile, vad. Sper ca si vor face ceva pentru amaratii aia din Moldova, ramasi fara case. Rugaminte! Mai semnalati si voi cate o stire care vi s-a parut importanta, ca atunci cand am acces la net, sa citesc rapid ce mai e pe acasa. Desi mult nu mai e si revin!
Intalnire cu politia greaca, in miez de noapte Iulie 26, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 6commentsIn Halkidiki (dar mi s-a spus ca asa ei toata Grecia), nu te impiedici de politisti pe strada. Dar apar imediat la primul apel telefonic. Seara, din cand in cand, politistii de la rutiera ies pe soseaua principala si fac un filtru pentru verificarea alcoolemiei. In urma cu doua zile ne-au oprit si pe noi, cand ne intorceam pe la miezul noptii dintr-un orasel din vecinatate. Erau doi barbati si o femeie. Extrem de politicosi si vorbitori foarte buni de limba engleza. Unul din ei a verificat actele, altul s-a uitat la faruri si lumini, iar politista i-a cerut lui fi-miu sa sufle in palnia unui aparat. Tudor era cat pe ce sa-i spuna ca nu pune el gura dupa un alt sofer, dar femeia a intuit din tonul lui de “What?” ca n-a mai vazut in viata lui asa ceva si a sarit cu explicatia. Sa sufle de la distanta in palnia aceea. Imediat ecranul a afisat “0″, ni s-a urat “drum bun!” si sa mai vizitam “Grecia, o tara atat de frumoasa!”. Ce sa mai zici?! Hello, dragii mei politisti de la Brigada Rutiera, unii dintre voi sunteti “the best” la toate, inclusiv la pande si spagute, folosind o limba specifica, inteleasa de mai toti romanii.
Traversand Bulgaria, iubesc Romania Iulie 23, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 14commentsNet si blog dupa trei zile de cand am plecat din Bucuresti! Multe n-am sa va spun acum, fiindca suntem multi abonati la laptop. Tin mortis a scrie aici, insa, ca, in momentul in care tranzitezi Bulgaria, te simti fericit ca ai o tara ca a noastra. Romanica e minunata, e bogata si populata de oameni frumosi si manierati. N-am luat radare, nu ne-au oprit politistii lor, dar, birrrrr, e naspa rau! Nu-i nimic ca la Albena, Balcic, Nisipurile de aur sau altceva de pe litoralul lor. Acolo e un colt de rai, pe care si-au pus nemtii amprenta, si atat. In restul tarii, bulgarii circula cu niste harburi de autoturisme de zici ca-s din programul nostru ~Rabla~, iar oamenii sunt la fel de cenusii. Dar fac agricultura intens. N-am vazut petic de pamant nelucrat, iar irigatiile la ei n-au disparut in ceata ca la noi. Poate ca asa or sa ne dea cu tifla, mai stii?!
Gata, am pus punct, fiindca ma cheama familionul sa ne betivim cu niste sampanie, pe trasa vilei in care suntem cazati, aproape de malul marii, la Nea Moudania. E ziua fiica-mi, Silviana.
Evadare in Grecia Iulie 20, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 10commentsPrima zi de concediu. In dimineata asta plec inspre Grecia. Prima vacanta adevarata dupa 3 ani. Cu tot clanul, plus inca niste prieteni. Mergem in convoi, patru masini. Unii ne-au inspaimantat cu Bulgaria. Eu nu cred ca dracu-i asa negru! Am in minte numai doza de optimism maxim si dorinta de a vedea tot ce se poate pe unde vom trece. N-o sa dorm sau sa lenevesc in vacanta asta, dar scap de stresul zilnic dintr-o redactie si, nemaipomenit! – de stirile morbide, de fitzele “vedetelor”, de mistocareala ieftina a politicienilor cand ne cred prosti, de pupincuristii cu aere deontologice, de fatarnicii care declara ca nu se uita la OTV, dar stiu tot ce face pe acolo “Magda lui Tolea”. Scap de toate astea si-o sa-mi odihnesc mintea in marea limpede si in livezile de maslini ale grecilor. Daca oi putea, o sa scriu pe blog, daca nu, va povestesc cand ma intorc. Acum imi iau zborul spre geamantane! Peste cateva ore evadez in Grecia!
Apropo de zbor. Au zburat si gugustucii mei, puiutzii, asa cum i-a invatat mamica si taticul lor. Rar mai trec pe la cuib, dar canta in fiecare dimineata de pe casa. Va las sa priviti pozele lor pana le postez pe primele din Halkidiki.
Primul si ultimul crochiu din episodul “Nasa” Iulie 20, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 4commentsIeri, s-a produs o premiera in viata mea: am fost nasa de cununie! Merita consemnata experienta, caci, cu siguranta, va fi unica. Asta pentru ca urasc repetitia, indiferent la ce se refera. Ei, dar nunta mea ca nasa a fost frumoasa, fiindca a fost distractie maxima pana pe la doua noaptea! Am depasit destul de usor si cu brio momentele care mi-au fost impuse de rolul de nasa, fiindca de organizare s-au ocupat finii si, pe ici pe colo, nasul. Nu ca n-as fi vrut sa particip mai mult, dar programul meu e prea incarcat cu treburile ziarului. Am comandat, insa, telefonic, lumanarile la floraria “Valentina”, situata prin zona Dristor, si n-am regretat recomandarea facuta de o colega. Aranjamentul floral si modelul lumanarilor au meritat milioanele, iar livrarea a fost punctuala. Nasul s-a ocupat de programarea la biserica “Sf. Nicolae Buzesti”. Aveam o strangere de inima, avand in vedere experienta mea cu unul din preotii de la biserica Mavrogheni, la moartea mamei mele, in 2005, cand mi-a cerut ultimul milion chiar la buza gropii, desi achitasem toata suma pe care mi-o pretinsese anterior. Adica alte doua milioane. Nu, de data asta nu s-a intamplat asa, iar preotii au oficiat o slujba frumoasa, iar discursul final al unuia din ei a fost de o incarcatura spirituala deosebita. Daca va spun ca ma voi intoarce cu imensa placere la acesti clerici, oricand voi avea nevoie, cred ca v-am spus totul. Am si o carcoteala, ca, deh, n-as fi ziarist daca n-as vedea si nefirescul! Chestia e legata de ceea ce se petrece la oficiul starii civile de la Primaria sectorului 3 (dar am informatii ca problema e generalizata si la alte primarii). Ei, bine acolo sunt tolerati sa-si faca de cap niste “soimi” ai petrecerilor, meniti sa te jumuleasca de bani si, lucru, mult mai important, care sa-ti strice cheful! Cand am intrat in sala de oficiere a casatoriei, primul lucru de care am fost intrebati de catre o doamna a fost daca facem poze cu” fotograful lor”. I-am spus ca am venit pregatiti cu aparate si n-a comentat. Insa dupa cele 4-5 minute, cat a durat ceremonia casatoriei, ne-a poftit urgent afara, ca numai acolo putem face fotografii. Perechea casatorita inainte, insa, a avut parte de alt tratament, fiindca acceptase sa-i faca fotografii doamna si fiul ei. Iar noi am asteptat cuminti afara terminarea ritualului. Etapa a doua. In curtea interioara (altminteri, dragut amenajata), acolo unde te puteai poza si bucura cu neamurile si prietenii, te lua in primire un acordionist rrom. Nu te intraba daca vrei sa-ti cante, daca-ti place sau nu. Iti mototolea urechile cu o combinatie de manea cu lautareasca, apoi se tinea scai sa-i dai banu’. Nu i-a ajuns ce i-a dat nasul si a casunat si pe mire! Omul facea si el poze, primea felicitari, isi saruta nevasta…Bombaneala tiganului cu pianul de gat era, insa, fara perdea. Tare si sa auda si altii, ca sa se rusineze si sa-l “omeneasca” atunci cand El cere. “I-am urat Casa de piatra! de zece ori, i-am zis ca are cea mai frumoasa mireasa si sa dea si la muzicant daca vrea sa aiba noroc, dar el nimic, se face ca n-aude, a naibii de treaba! Si se mai mira de ce-i ajung necazurile!”, perora balaoachesul catre pustiul fotograf de la primarie. L-am lasat in plata Domnului, desi cu greu m-am abtinut!
Petrecerea adevarata s-a produs la Clubul Diplomatilor. O oaza de verdeata intr-un oras prafuit! Un loc unde poti imita lejer nuntile americane de pe pajiste! Mai aproape si mai frumos ca Snagovul sau Izvorani, bucatarie de nota zece, la preturi accesibile. Ce sa va spun?! Ca am avut amenajat superb un salon, ca DJ-ul are clasa si muzica pe toate gusturile, ca am sprituit pe pajiste sub luna plina si am mancat berbecut in jar…Si ca misiunea mea de nasa s-a incheiat cu brio, desi tare m-a ispaimantat ideea la inceput.
Doamna Udrea si sotul “Merkel” Iulie 19, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 11commentsDoamna Elena Udrea are aspiratii mari. Le are dintotdeauna, pe parcurs s-au accentuat, dar cea mai tare am auzit-o in aceasta dimineata, vizionand reluarea emisiunii lui Catalin Maruta. Iar pentru ca am simtit ca are legatura cu noi, am zis ca merita consemnata pentru viitor. Aspiratia doamnei Udrea are ceva vechime, cred, dar eu acum am auzit-o si nici nu-mi amintesc sa fi impresionat presa la vremea la care a fost rostita. Maruta a reluat-o intr-un colaj despre declaratiile-soc facute de invitati in emisiunea lui. I-auziti ce ne-a transmis blonda Elena:
“As vrea ca sotul meu sa fie Primul Domn, un fel de sotul doamnei Merkel!”
Eee?! Asta da, aspiratie! Vi se pare o utopie? Sa nu fiti rai si sa-mi spuneti ca nu se referea la domnul Cocos si ca visa cu ochii deschisi! Problema poate fi abordata si serios.
Remi rade de o lume. Sa radem si noi de el! Iulie 17, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 5commentsRemi Gaillard. Pentru cei care nu-l cunoasteti si nu i-ati descoperit pana acum nici un clip pe Youtube va spun eu o scurta poveste despre el. E un francez fermecator, de 30 de ani, care a avut ideea de a surprinde lumea in cele mai diferite momente. Remi ii distreaza de vreo 6 ani pe ai lui, pe englezi si pe internautii de pretutindeni. Se zice ca in fata computerului i-a venit ideea unui proiect in care a angajat trei oameni: el, un operator si un tip care sa prelucreze filmuletele realizate prin Paris. Scenariile acestor clipuri sunt gandite de Remi si sunt atat de indraznete si spumoase incat i-a adus celebritatea. Si, evident, multi bani. Toate nazdravaniile lui Remi se petrec in locuri publice si efectul lor e devastator (de hazliu) fiindca iau prin surprindere oamenii pe care-i ia coparticipanti la farsele sale. Sa va spun ca in seria filmuletelor il veti gasi si pe cel in care Remi Gaillard intra pe terenul de rugby, intr-o mare finala, imbracat in echipament si canta alaturi de echipa francezilor?!! Ei, mai bine va las pe voi sa radeti in voie urmarindu-i filmuletele, dar va rog sa va imaginati ce s-ar intampla cu un roman daca ar vrea sa faca asa ceva in tarisoara lui!!!
Dati click aici! Apoi, in dreapta, aveti alte si alte filmulete cu el.
Fitze Iulie 16, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 12comments
S-au ras niste terase de pe malul lacului, plantate ilegal. Ei, le si venise sorocul, caci se uzasera de vreo 16-17 ani de cand produceau profit pentru patroni si aparatul functionaresc din primarie! Jelania n-a fost prea mare!
Mai cu patima s-a lasat in randul feciorasilor cu BMW-uri, Lamborghini si Mercedesuri de ”Fitze”. Comentarii la un suc, la o ”cafenea expirata” din Dorobanti, unde s-au intors baietii: ”Lasa bai, e bine sa privesti si partea intoarsa (sic!) a paharului! Aaa zice si Patapievici, ca am citit eu intr-o revista d-aia serioasa, bai cocos, nu de-alea colorate in care va uitati voi dupa gagici. Hai ca am divagat, cum zice taica-miu. Deci, partea intoarsa a paharului, bai cocos, e ca nea Pelmus a scapat sa plateasca demolarea si caratul molozului la groapa de gunoi! A lu cui tata e groapa aia, baieti?!”
Iliescu pupat Geoana Iulie 12, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 16commentsCe semnificatie credeti ca are prezenta lui Ion Iliescu la petrecerea lui Mircea Geoana, care a implinit 50 de ani de viata si vreo 4 de cand poarta eticheta de “Prostanac”, facuta cadou chiar de Iliescu? E clar acum ca secura razboiului a fost ingropata, dar altceva o mai fi cu pupatul lui Iliescu pe obrazul lui Geoana?!
