Daca “explodeaza” Elodia de alegeri?! Mai 31, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 38commentsA revenit in forta in atentia publicului cazul Elodia! S-a gasit un cadavru de femeie fara cap si picioare in Dambovita, procurorul Iacob a anuntat reluarea cautarilor, jandarmii si politistii scotocesc printr-un cimitir din Brasov, la OTV s-a reluat “serialul Elodia” despre presupusa crima, abordata in trecut de toate ziarele si televiziunile, indiferent de orientare. Ce s-ar intampla daca intre cele doua tururi de scurtin s-ar descoperi cadavrul avocatei disparute de 8 luni si barbatu-sau, Cioaca, ar fi arestat? Intra politica si candidatii in faliment?!
ANDREI GHEORGHE pleaca de la Realitatea
Postul patronat de Sorin Ovidiu Vantu nu i-a mai prelungit realizatorului contractul care expira azi. Mesajul de “adio” i-a fost transmis lui Andrei prin mail si el a venit la scurt timp dupa incidentul din trafic cu politistii, care l-au prins baut la volan. Durul din “Lantul slabiciunilor” raspunde cu duritate televiziunii din care pleaca, intr-o declaratie acordata ziarului Adevarul.
“Sictir” la TVR si “metafora” la ProTv Mai 30, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 22commentsS-au incins rau spiritele la aceste ultime confruntari electorale televizate! Aseara, doua secvente au facut deliciul spectatorilor si sper ca in acesta dimineata sa le revad pe site-ul Monitoring Media sau Youtube. Prima, decupata din emisiunea de la TVR, ii are ca protagonisti pe Corneliu Vadim Tudor si Liviu Mihaiu. Scandal in toata regula, cu tipete, vene umflate, jigniri, amenintari si incheiata cu “Hai sictir!”-ul tribunului dezlantuit. Fereasca Dumnezeu!
A doua secventa, de data asta mai calma, dar cu incarcatura ei de ridicol, ii are ca protagonisti pe Cozmin Gusa, Sorin Oprescu si, pentru calmarea spiritelor, pe Cristian Tabara, moderatorul de la ProTv. Gusa a tinut mortis ca sa-i arate Doctoru cum ii da un cap in gura, asa cum se exprimase intr-o emisiune la care Gusa a lipsit. Candidatul PIN si-a parasit locul, s-a dus in umarul Independentului si i-a zis sa-i arate “capu-n gura”, incat Tabara a simtit ca e cazul sa se puna intre ei pavaza! “Domnu Gusa, a fost o metafora!”, i-a raspuns Oprescu insistentului contracandidat. Nuuu, trebuie neaparat sa vedeti faza! Apoi comentam si “ne radem” impreuna.
PS – Iar pentru un tablou complet de hahaiala, click aici pe un link importat de la Fulgerica! Sa vedeti ca si altii au probleme la “mansarda” mult mai grave decat au ai nostri!
Motociclisti, suferinta si politica Mai 29, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 42commentsVa vine sa credeti ca se face politica si pe suferinta? Cred ca da, fiindca traim in Romania! Ei bine, aseara, cand am plecat din redactie spre o intalnire cu Anca Fusariu, omul care m-a invatat, acum 11 ani, cum se face o emisiune de televiziune, am nimerit in plina reuniune a motociclistilor. Cred ca erau peste o suta de motoare parcate in fata intrarii din parcul Herastrau din zona Arcului de Triumf, la ora 20.15. Am zarit pe motociclete niste afise pe care scria “Gabone”. Foarte bine. Baietii si fetele stiam ca fac un mars pentru ajutorarea unuia dintre ei, bolnav, dar si pentru a semnaliza, din nou, celorlalti participanti la trafic ca exista si motociclisti pe sosele. Dar de ce erau toti portocalii, imbracati cu tricouri electorale?! Intreb si aflu de la unul din ei. PD-L le-a promis o suma de bani pentru tovarasul bolnav, daca poarta la acea defilare tricouri portocalii. Troc nenorocit! Politica fara frontiere.
Seara petrecuta cu Anca dezbatand tot felul de subiecte sau rascolind amintiri, ca oamenii care nu s-au mai vazut de mult-mult timp, m-au facut sa pierd meciul candidatilor la Primaria Capitalei. Ma rodea curiozitatea sa stiu cum s-au incontrat Blaga, doctorul Oprescu, Diaconescu si Orban. Cand am deschis computerul, Evrika!, am gasit transcrierea emisiunii aici. Am citit cum si-au sarit la beregata “Buldogul” si “Doctorul”, un fel de avanpremiera la confruntarea din turul II. Mama, ce-o sa fie! Interesanta si lecturarea averilor pe care si le-au declarat candidatii, dar si “ascultarea” lor, ca la “tabla”, cu privire la “geografia” Capitalei. Gabriela Vranceanu Firea s-a abtinut sa le dea note. Voi, cei care ati vazut emisiunea “live”, ce note le-ati da pentru prestatie?
PS Cineva mi-a trimis aceasta dovada in legatura cu manifestatia motociclistilor.
Cum a devenit milionar Sorin Rosca Stanescu Mai 28, 2008
Posted by Simona Ionescu in : Viata de ziarist , 16commentsSunteti curiosi sa aflati cum au facut averi unii dintre jurnalisti? Si noi, jurnalistii suntem! Un coleg de-al meu, acum redactor sef adjunct la “Saptamana financiara”, Ciprian Chirvasiu, a facut un interviu extrem de interesant cu Sorin Rosca Stanescu, in care fostul director de la “Ziua” se deschide ca o carte. Provocat, el vorbeste despre milioanele de euro pe care le are in cont, despre fostii colegi, dar si despre oamenii cu care a facut afaceri, despre trecut si iesirea cu tam-tam din Partidul Comunist, despre Patriciu si Basescu, despre razboiul permanent cu Nistorescu, dar si despre familia lui si incendiul ce i-a mistuit acum cateva luni o parte din casa de la Snagov. Ciprian l-a facut sa vorbeasca pe Sorin mai mult ca oricand, iar cele spuse, cu siguranta, va vor incita.
Ciprian Chirvasiu:
- Domnule Sorin Rosca Stănescu, diferenţa de vârstă dintre noi doi este de 15 ani. Când, alături de Victor Frunză, puneaţi bazele cenaclului “George Călinescu”, debutaţi cu versuri în revista “Luceafărul” si la emisiunile literare de la Radio, eu abia veneam pe lume. Dumneavoastră aţi debutat în publicistică la revista studenţească de cultură “Amfiteatru”, în 1969. Tot acolo am debutat si eu, cu poezie, dar cu 17 ani mai târziu, pe vremea când revista era condusă de Constanţa Buzea. În aceeasi perioadă, am intrat în presa studenţească si am fondat revista “Nord”, a campusului din Baia Mare. A fost desfiinţată după un an, pentru că a fost lăudată la “Europa liberă”. Tot pe atunci, în Capitală, după episodul Blandiana, transferat fiind la “Informaţia Bucurestiului”, dumneavoastră vă revoltaţi împotriva faptului că ziarul nu conţinea anchete de substanţă si vă declaraţi nemulţumit de politica lui Ceausescu. În semn de protest, v-aţi dat demisia din redacţie si din calitatea de membru PCR. Eu tocmai deveneam un fragil profesor de limba română si începeam colaborarea la “Scânteia Tineretului” si la SLAST. Prin 1992, plecaţi de la “România liberă” la “Evenimentul zilei” unde, sub “bagheta” lui Ion Cristoiu, aţi deţinut funcţia de redactor sef adjunct. În 1994, când dumneavoastră tocmai plecaţi, eu am venit acolo tot de la “România liberă”, ca adjunct al bietului Val Bălănică si subordonat al Simonei Ionescu, la secţia “Investigaţii, reporteri speciali”. Mai târziu, pe vremea lui Cornel Nistorescu, am fost si eu redactor sef-adjunct la “Evenimentul zilei”. Împlinesc aproape un sfert de veac de când respir presă. De ce eu nu am bani iar dumeavoastră aveţi? “De prost ce-ai fost!”, o să zică lumea. Credeţi că, dacă mai scriu cinstit încă 15 ani în presa din România, am sanse să mă pricopsesc?
Sorin Rosca Stanescu:
- Eram redactor sef-adjunct la “Evenimentul zilei”-a fost o experienţă uluitoare!-si am avut posibilitatea să-i angajez pe cei mai mulţi dintre jurnalistii care au lucrat acolo. N-aveam spaţiu si organizam concursurile în parcarea de la Piaţa Presei Libere. Ziaristi foarte cunoscuţi azi au fost angajaţi pornind de la aceste examene din parcare. Aveam niste cutii mari, pline de foi pe care notasem temele. Venea cine dorea-elevi, studenţi-si din acele “urne” improvizate extrăgea câte un bileţel pe care scria, de pildă: “Te duci în staţia de autobuz cutare, găsesti un subiect, faci o stire publicabilă si vii cu ea într-un ceas”. Asa făceam primele selecţii. La “Evenimentul zilei”, lucrurile mergeau foarte bine. Prin ‘92-’93, ajunsese să vândă câte 830.000 de exemplare pe număr. Cât tot tirajul restului presei centrale la un loc. Formula gazetărească pe care o adoptasem, împreună cu echipa condusă de Cristoiu, era atât de simplă, încât noi aproape că nu mai aveam ce să facem. Această formulă se adresa unor tineri care abia începeau să înveţe meserie. Eu conduceam departamente foarte importante: politic, investigaţii, servicii secrete. Dar, mai mult ajunsesem să fac eu însumi dezvăluiri si investigaţii, fiindcă treaba mergea de la sine. Deci, din punct de vedere profesional, acolo atinsesem un vârf, după care nu mai aveam încotro să mă duc. Mă aflam în primul concediu peste hotare, în Grecia, ca si dumneavoastră, fără bani, plecasem cu vreo 200 de dolari, împreună cu Gabriel G. Stănescu, care lucra si el tot la “Evenimentul zilei”. Si, într-o noapte, am avut un vis ciudat. Am visat că trebuie neapărat să ajung în Peloponez, stăteam de vorbă cu spartanii si simţeam că se va schimba fundamental viaţa mea. M-am trezit socat în zori.
Restul va invit sa cititi in Saptamana financiara
Cu gandacii in cutiuta de medicamente! Mai 27, 2008
Posted by Simona Ionescu in : Viata de ziarist , 20commentsIn anii 90, mai ales in primii, ‘91-’92, toata lumea avea ceva de reclamat la presa. Era suprema libertatea de exprimare, era increderea totala ca ziaristii pot rezolva problemele pentru care oamenilor le erau trantite usile in nas. Era si un mod de a ascunde frica de autoritati, mostenire ramasa din vechiul regim. Oamenii cumparau ziare cu sacosa, fiindca tarabele erau pline de titluri, iar dorinta de a afla cat mai multe, pe masura. Redactiile erau spatii boeme la timpul ala, nu se transformasera in industrii ci faceau eforturi sa schimbe doar sistemul inchistat si sa aduca un plus de deschidere in relatia cu cititorii. De aceea s-au “inventat” , in fiecare redactie, “telefonul cititorului”, “biroul de audiente”, au aparut ziaristii de investigatii, care primeau personal oamenii care veneau cu plangeri despre abuzurile la care credeau ca sunt supusi din partea unor institutii ale statului. Eram si eu la inceputurile carierei mele in redactia ziarului “Tineretul liber”, undeva in Casa Presei libere. Si eram indragostita de-a dreptul de meseria la care jinduisem in perioada comunista. Prin 1992, in fiecare zi, dupa orele 14-15, cand deja predasem articolele spre tipar, fiecare din noi aveam “ore de audienta”, interactionam cu publicul cititor. Nici ca se puteau lectii de psihologie mai bune decat aceste intalniri cu fel de fel de tipuri umane! Of, ce amintiri!
Intr-o zi, un barbat cam la 40-45 de ani a venit cu un memoriu sa reclame ca un vecin de-al mamei sale, politist, incearca sa puna mana pe una din camerele batranei dintr-un imobil nationalizat. Ne cerea ajutorul, sa facem o investigatie jurnalistica. Omul statea de cealalta parte a biroului meu si imi prezentat tot felul de acte si memorii depuse pe la institutii, in speranta de a-si ajuta mama. Si vorbea, vorbea, iar eu notam. Povestea lui era oarecum fascinanta, astfel ca si colegii mei de birou (Rodica Darzu, Elena Catuneanu, Laurentiu Olan) au ascultat o buna perioada de timp. Cred ca trecusera vreo doua ore de discutii cand, deodata, barbatul s-a oprit brusc si imi zice, lovindu-se usor cu palma peste frunte: “Ah, am uitat! Ma scuzati un pic!”. Il vad cum baga mana in buzunar si scoate o cutiuta de medicamente pe care scria “Vitamina C”. M-am gandit ca a uitat omul sa-si ia un medicament. Scoate capacul si, brusc, rastoarna continutul cutiei pe birou. Trei gandaci d-aia de bucatarie, rosii si grasi, prind a fugi. Am ramas muta, vazand cum barbatul prinde unul, il baga in cutie, apoi la fel pe ceilalti doi, numarand totodata: “Unu, doi, trei. Sunt toti!”. A pus capacul la loc si a bagat cutiuta in buzunar. Apoi a inceput sa vorbeasca exact de unde se intrerupsese. Dar cine-l mai asculta?! M-am uitat disperata la Rodica Darzu, fata a inteles codul desi nu vazuse faza cu gandacii, a pus mana pe telefon si a sunat pe al meu, comunicandu-mi ca sunt chemata la o sedinta. Era intelegerea noastra, atunci cand vizitele se prelungeau foarte mult. Iar omul cu gandacii a plecat cu tot cu ei si cu povestea lui fascinanta. Un psihiatru, caruia i-am relatat imediat intamplarea din dorinta de a intelege, mi-a spus ca, probabil, tipul era schizofrenic si sa nu-mi fac griji ca voi mai intalni in viata astfel de oameni, care doar la oboseala se manifesta. Cu alte cuvinte, daca am fi stat de vorba doar o jumatate de ora, faza cu gandacii n-ar fi existat, iar eu n-as fi aflat in veci ca am dialogat cu un om cu probleme psihice.
De ce mi-am amintit acum de povestea asta?! Fiindca lumea e mare…
Eurovision, “un sistem ticalosit” Mai 26, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 30commentsO porcarie fara margini acest sistem de notare aplicat la Eurovision! Nu ca la editia asta s-ar fi produs premiera, dar, in loc sa se gaseasca o solutie de corectare a aprecierii pieselor, s-a perfectionat “sistemul ticalosit”. Conform acestuia, daca la anu’ nu vom muta masiv romani in tari participante si daca nu le vom crea acces gratuit la votul telefonic din acea zi, atunci mai bine stam naibii acasa, nu mai participam la aceasta susa europeana unde castigatorul e desemnat geografic si… demografic!
Nu vorbesc despre prestatia solistilor nostri, Nico si Vlad din doua motive: 1.nu sunt specialist in domeniu si, din acest motiv ar sari unii sa-mi inchida gura; 2. votarea nasparlie s-a aplicat cu acelasi succes si in cazul Greciei si Turciei! Sau, amintiti-va cum Germania, fara nici un punct luat de la vreo 10-11 tari, a impuscat dintr-odata 12 puncte de la Bulgaria, tara unde nemtii sunt bagati pana in gat in turism.
De prin bloguri adunate… Mai 25, 2008
Posted by Simona Ionescu in : Recomandarile mele , 16commentsE vara, e soare, incepem sa plecam in concedii. De aceea am decis sa suspend “Dezbaterea de duminica”, pana prin toamna, cand ne vom reuni in jurul tastaturilor. Asta nu inseamna ca nu vom avea subiecte (zilnice) de comentat sau de dezbatut. Astazi o sa va dau niste linkuri catre postari interesante, destepte, haioase, muzicale, care mi-au placut si despre care cred ca merita vazute. O sa le postez de-a lungul zilei si va astept punctele de vedere.
1. Parca niciodata n-a fost campania electorala atat de comica. Am gasit aici , la Bogdan Pitaru pe blog, ceva extrem de haios despre candidatii la functia de primar, Muia si Laba.
2. Am descoperit o tanara bloggerita, Martisor , care scrie bine si aspira ca, intr-o zi, o editura sa-i deschida portile. Ne da si o informatie interesanta. Cititi aici.
3. Pentru ca nu se poate sa nu fi ascultat macar o data aceasta melodie… va aduc un clip muzical gasit la Alex Mazilu pe blog. Dupa ce-l ascultati, n-ar strica sa va plimbati ochii peste fotografiile realizate de Alex. Sunt de-a dreptul incantatoare!
4. Bogdan mi-a semnalat un text foarte bun, aparut in Gazeta de Transilvania sub semnatura brasoveanului Razvan Ionescu. Merita citit cu prisosinta, fiindca e o radiografie clara a ceea ce traim de 18 ani incoace. Veti vedea ce bine se scrie in presa din provincie aici.
Niste tarani in campanie electorala! Mai 24, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 8commentsViata la tara e, in sfarsit, palpitanta! E campanie, e distractie! Nu campanie agricola, evident, ci campanie electorala. D-aia adevarata, cu grupe de sustinatori ce umbla din casa in casa, cu muzichie, cu imparteala de pungi cu alimente, cu bannere spanzurate deasupra drumului principal din 10 in 10 metri, cu afise lipete peste tot si, culmea-culmilor, cu masini dotate cu megafoane ce traverseaza de la un capat la altul comuna!! Iar taranii…eh, taranii sunt veseli si au replici de milioane cand dezbat probleme politice pe la carciumile din sat (caci nu mai exista doar un birt acum, de cand cu intreprinzatorii!).
Ceea ce va povestesc am vazut zilele trecute ca se inatmpla prin judetul Calarasi. Si zau daca nu mi-a placut! Era viata-viata! Galbena si portocalie! Aproape deloc rosie, de parca PSD a devenit un muribund. Nu tu puzderie de afise cu sigla PSD ca altadata, nu tricouri rosii, nu bannere sau panouri uriase cu alesii lui Geoana. Taranii din judetul Calarasi sunt pisati (mai bine “tocati”, ca fara diacritice citesti altceva) sistematic de “lamaiosi” (PNL) si “portocalii” (PDL), iar in orasul cu acelasi nume isi face campanie cu avant revolutionar PNTCD. Sa vezi pe camp oameni dand la sapa in tricouri galbene sau orange, cu spinarile “tatuate” cu sloganuri electorale, e ceva unic si de neuitat! Nu-i vorba, ca tot in tricouri d-astea i-am zarit si la birt, “la una mica”, sau pe strada, impartind pliante si pungi babelor. Intr-un sat unde am oprit sa luam apa de la o fantana (deh, gusturi de oraseni care beau apa plata!), am surprins targuiala dintre niste “lamaiosi” si o taranca de Baragn.
“Daca mi-ati batut la poarta, trebe sa ziceti si ce vreti!”. “Sa mergeti la vot, ca sa fie bine. Cu ai nostri. Ia si matale de aici o punga de vot, cu pix, caiet pentru nepotel si vezi ce mai e p-acolo”. “Da nu votez cu pixu! Pai daca o iau si nu votez cu voi?”. “Ei, nu faci matale d-astea…ca esti credincioasa! Si mai spui si la altii din casa”. “Apai, atunci dai cinci pungi, ca atatia suntem: eu, omu, fi-miu cu nor-mea si alalalt baiat. Da nu puteati sa dati si voi ceva ulei, zahar, orez, cum au dat astilalti?”.
Doar cand am intrat in judetul Ilfov, apropiindu-ne de Bucuresti, am vazut rosu in fata ochilor: PSD pe toate gardurile, asa cum in judetul Calarasi predomina galbenul si portocaliul. Dar o apatieeee, ceva de speriat.
A doua zi, joi, drum spre Targoviste, judetul Dambovita. Subtire rau afisajul, dar ordonat. Doar tarani in tricouri, mai peste tot. Ne-am oprit in comuna Brezoaiele. La una din carciumi se faceau pregatiri pentru o mare adunare a capilor de familie, simpatizati ai candidatului portocaliu. Oamenii se pregatisera serios de chef. Statie de amplificare cu boxe, casete cu muzica populara si manele. Gratarele erau pregatite cand s-a declansat furtuna si stropii de ploaie au tasnit spre pamantul proaspat arat si din care iteau cartofii si florile lor dalbe. “Portocaliii” s-au imprastiat suparati ca natura le-a stricat cheful. Un taran batran, vecin cu crasma si care iesise si el “la drum” ca sa caste gura la sedinta cu mici si bere, s-a trezit strigand dupa un participant ce pleca spre casa suduind: “De mai Ioane, daca n-ati ascultat ca s-a anuntat cod galben?! Vorba lu aia la televizor: N-ai cu cine, ma, n-ai cu cine”.
Un pic de Timp pentru tata! Mai 22, 2008
Posted by Simona Ionescu in : Muzica buna , 14commentsEXCEPTIONAL! L-am descoperit tarziu, dar ma bucur ca nu mi-a ramas necunoscut! Dupa ce vezi, dupa ce asculti, nimic in jurul tau nu mai conteaza. Pui mana pe telefon si-l suni pe tata. Daca il ai. Daca nu, o suni pe mama. Sa-i auzi macar glasul. Daca nici pe ea n-o ai…Mai dai o data click aici si incerci sa rememorezi anii in care-i aveai. Mi-e dor de tata. Mi-e dor de mama. Si n-am pe cine sa mai sun, fiindca ai mei au plecat de prea tineri…
Uitati-va ce personaje ne-au adus in fata ochilor realizatorii acestui clip! Ii recunoasteti? Sunt barbati de top, cu legaturi frante cu tata, fiecare in felul sau. Barbati care, ca si noi, au trait intens fiecare cuvant al acestui exceptional cantec al trupei Timpuri noi!
Umor de campanie electorala! Mai 21, 2008
Posted by Simona Ionescu in : Recomandarile mele , 5commentsPlec iar in aceasta dimineata si n-apuc sa scriu (asa cum am promis aseara) despre spectacolul electoral intalnit, ieri, in judetul Calarasi. Nu-i nimic, azi, “vizitez” o comuna din judetul Dambovita. Poate o fi si pe acolo ceva interesant, daca nu, macar am motiv de comparatie. Oricum, alegerile vin peste noi, iar campaniile electorale sunt tot mai colorate. N-ati vazut “Meciurile” de la tv? Frumooooossss! Ce se agita galeriileeee…. Ei, pana una-alta, va propun, ca sa nu iesim din tema, sa vizionati clipurile electorale facute de bloggerul REBEL si postate aici. Rebel e din Satu Mare, iar la el pe blog deschide o poarta haioasa catre candidatii orasului!
Tot despre penibilitatile acestei promovari a candidatilor, puteti citi pe blogul lui Andrei Crivat, aici. Are poze sugestive!
Deci, Liber la distractie!
