Bancuri 100% Aprilie 30, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 9commentsCei doi primari care se au la cutzite isi propun sa fure macar o lingura.
Vanghelie:
-Dragii mei, uitati-va la aceste tablouri care este frumoase si valoroase… Toti se uita si in acel moment baga repede o lingura in
buzunar.
Videanu:
- Vreti sa fac un numar de magie?
Toti: – DAAA!!!
- Bine! Uite! Iau lingura asta de pe masa, o bag la mine in buzunar si o scot din buzunarul lui Vanghelie
*****
Intr-o dimineata, in timp ce luau micul dejun, o femeie i-a spus sotului sau:
- Fac pariu ca habar n-ai ce zi e astazi.
- Cum sa nu stiu? o intreba el indignat. Cum crezi ca as fi putut uita?
Dupa ce a spus acestea, s-a ridicat de la masa si a plecat la lucru. La ora 10 dimineata suna cineva la usa. Femeia deschise si primi o cutie plina cu trandafiri rosii. La pranz primi o cutie din bomboanele ei preferate de ciocolata, iar mai tarziu un butic ii livra o rochie creata de un designer. Femeia de-abia astepta sa se intoarca sotul ei acasa.
- Prima data florile, dupa aceea ciocolata si in cele din urma rochia!, exclama ea entuziasmata. N-am petrecut niciodata intr-un mod mai fascinant Ziua Mediului!
*****
Doi politisti gasesc trei grenade intr-o groapa.
Primul zice:
-Ce facem cu ele?
Al doilea:
-Le ducem la sectie!
Primul:
-Si daca explodeaza una pe drum?
Al doilea:
-Spunem ca am gasit doar doua!
Cafeaua bauta pe strada… Aprilie 30, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 16commentsAltii se pregatesc de alta minivacanta de 1 Mai, eu nu mi-am revenit dupa relaxarea de Paste si plimbarea la Targu Mures. A fost o spargere de ritm si “adunarea” s-a produs ieri, destul de greoi. Evenimentele navalisera iar peste mine, dar gandul imi era tot la acel mic colt de Romanie, asociat – nu stiu de ce – cu un orasel elvetian, macar ca n-am fost niciodata in Tara Cantoanelor. Cafeaua bauta sub soare pe o terasa la marginea bordurii, in centrul orasului, lumea din jur care vorbea ba ungureste, ba romaneste, ba nemteste, tiganii ”gabori”cu straie inflorate, dar extrem de curate, au contribuit, probabil, la aceasta senzatie. Pentru noi era ziua Invierii, pentru unguri, o dimineata normala de sambata. La cafeneaua de pe trotuar nimic nu ne deosebea. M-a amuzat teribil un dialog de la masa alturata, surprins fiindca din prima m-au fascinat ocupantii celor doua locuri, doi venerabili, spilcuiti si cu palarii pe masa. La un moment dat, pe strada au trecut alti doi barbati, inscrisi cam la aceeasi categorie de varsta cu cei de la masa, 70-80 de ani. Se plimbau ”pe corso”!-Ce faceti, dragilor?, intreaba unul din barbatii de la masa.-Ne plimbam pe corso si disecam, discutam filosofia mortii, vine raspunsul.- Da, chiar altceva nu mai aveati sa discutati?!- Sezi bland, ca discutam filosofia mortii altora!, i-a replicat batranul zambind, despre care, un minut mai tarziu, cand a disparut din peisaj cu tot cu amicul de plimbare, aveam sa aflu ca e ”de formatiune universitara, ca si alalalt. Profesori”.Mi-a placut teribil ca, acolo, pensionarii venerabili stiu inca sa-si bea cafeaua pe strada, ca stiu sa se plimbe cu prietenii, ca stiu sa glumeasca…
