Nastase si Costel – Dezbaterea de Duminica (5) Februarie 17, 2008
Posted by Simona Ionescu in : Dezbaterea de duminica , 39comments1. Criza mare in PSD, dupa cum stiti, si dat la gioale cat cuprinde! Ge-oana, cum ii zice Mircea Badea, nu-si mai gaseste strategia cu care sa stapaneasca partidul si s-a trezit, in timp ce facea drumuri in Deal, cu Iliescu, Nastase si Mitrea in sufragerie! ~Marginalizatii~ par vioi si dornici de a schimba fata PSD-ului din posturi de conducere. Credeti ca e oportuna acum revenirea lui Adrian Nastase si a lui Miron Mitrea in prim planul vietii politice?
2. Costel Busuioc a fost personajul care l-a taiat pina si pe Traian Basescu la aparitii tv in saptamana ce a trecut. A cantat de-a rupt la televiziunea spaniola, asa ca si ai nostri s-au simtit datori sa ni-l aduca in case. Ce mai, ~Pavarotti din Banat~ face furori cu glasul sau in Peninsula si in intrega lume, gratie Youtube! Fiindca le canta atat de bine, fara nici o pregatire muzicala, Costel e la un pas de a castiga ~Megastarul~ din Spania, de a semna apoi un contract baban cu Sony BMG si de a se umple de bani din difuzarea melodiei. Cica Opera din Viena i-a dat deja o bursa pentru a studia acolo canto. S-au miscat mai repede si mai cu talent austriecii, fiindca bursa ii promisese lui Costel si ministrul nostru al Culturii, Adrian Iorgulescu. Tot pentru canto, dar in Bucuresti, la Universitatea Nationala de Muzica. Uite, ce vreau sa dezbatem, fiindca am auzit tot felul de discutii: e ok sa sara cu bani de la buget guvernantii nostri pentru un asemenea om talentat sau e exces de zel, iar chestia cu ~sa ne pastram valorile~ e pura demagogie?
Nu va mai pun videoclip cu Busuioc , ca abia v-ati amuzat cu selectia pentru Eurovision!
Si fiindca, temele sunt cam usurele, cine vrea are liber sa comenteze independenta kosovarilor de azi !
Seman cu premierul Tariceanuuuu!!! Februarie 15, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 14commentsM-am descoperit ieri, asa cum sunt descoperita de un specialist in ~HR~ (Resurse Umane, pe englezeste) si am avut un soc. Ce mult seman cu Tariceanuuu!! Nici nu mi-a trecut vreodata prin minte asa ceva! Dar, conform cliseului – Viata iti ofera mereu surprize! Am constatat ca nici el, nici eu nu suntem capabili sa ~recrutam resursa umana~, adica sa selectam personal pentru un post oarecare. Premierul pentru ministru justitiei, eu pentru un amarat de reporter de investigatii. Mi s-a spus ca habar n-am de ~modalitatile de recrutare folosite~ si ca ~ nu utilizez parghiile de selectare disponibile pentru selectarea resursei umane~ si, in consecinta, din aceasta cauza nu gasesc un jurnalist bun sa ocupe postul vacant. Precis ca nici Calin Popescu Tariceanu n-are habar de strategiile astea, d-aia a tot dat-o chix cu numirile de minstri. Daca cunostea si stia sa foloseasca ~parghiile de selectare disponibile~ nu mai era azi in stituatia asta haotica, cu goluri in guvern si joaca ~uite Norica, nu-i Norica~! Solutia e atat de simpla si am descoperit-o si eu aseara: apelati la angajatul de la HR (poate o sa-i convina vreo varianta presedintelui) sau dati-va demisia!
Ceausescu a daramat casa in care a luat fiinta PCR Februarie 14, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 12commentsAzi, 13 februarie, am avut o zi agitata si n-am avut timp sa scriu un rand. Dimineata am citit blogurile din lista, am postat pe ici pe colo, dar cam atat. Aveam in cap, inca de aseara, sa scriu ceva despre CPUN, care abia s-a aniversat cu zbierete si injuraturi, iar agitatul Nica Leon era sa sara chiar la bataie. La fel ca acum 18 ani. O las pe altadata, fiindca i-am promis lui Teo ca am ceva special pentru ea. Imi place enorm ce face, cum imi aduce Bucurestiul de altadata in suflet si minte si, de cate ori o citesc, incerc sa-mi amintesc cam ce am prins eu in copilarie sau adolescenta in acel loc in care poposeste ea acum cu sufletul. Mi-a dat si o leapsa, primita la randu-i de la un alt blogger. Probabil ca cineva s-a gandit sa faca inventarul calculatoarelor din tara asta si cat de mult ne marcheaza computerul viata. Ei, bine, ca ziarist petrec multe, multe ore la calculator. Probabil vreo 12-14. Sambata mai putin. Pentru mine e o minune. Descopar, zilnic, in textele prietenilor mei din lista lucruri interesante, amuzante, incitante, iar astfel ziua mea incepe intotdeauna bine. Cand am citit-o pe Teodora, azi dimineata, cu mirificul ei Bucuresti de altadata, m-am gandit ce mult s-a schimbat bucata mea de cartier de cand eram eleva la Scoala generala nr 3 si pana acum. Dinspre Banu Manta si pana aproape de Piata Victoriei, soseaua Titulescu era atunci strajuita de case elegante, ceva vile si multa verdeata. Chiar exista si un parc cu aer burghez, in buza Pietei. Aproape de intersectia cu str. Dr. Felix, pe partea drepata, erau niste garaje, un gen de Service, cam inestetice. Astea au cazut primele, pe la jumatatea anilor 70, cand Ceausescu a decis sa inceapa reconstructia orasului. Tot universul primilor mei ani de pustoaica a fost culcat sub lama buldozerelor, incetul cu incetul. Au crescut blocurile de-o parte si de alta a soselei Titulescu. Intr-unul aveam sa ma mut si eu niste ani mai tarziu, dupa ce m-am casatorit. In urma tavalugului, o singura casa ramasese in picioare. Prapadita si prafuita. Dar cu o placa memoriala pe care o citeam zilnic, ca un automatism, inca de pe vremea cand ma duceam cu colegii de scoala in parculetul amplasat pe locul unde acum e blocul cu Spring Times, sau mergeam spre Muzeul Antipa ori in rondul de pe soseaua Kiseleff. Mai tarziu, imi plimbam ochii pe bucatica de marmura asteptand autobuzul in statie, fiindca casa trona chiar acolo. ~In aceasta casa a luat fiinta, in 1821, Partidul Comunist Roman~, scria pe placa. Acesta era secretul ramanerii imobilului in picioare, desi insalubru si plin de chiriasi. Ceausescu nu indraznea sa darame un asemenea simbol! Si totusi a facut-o, la inceputul anilor 80, cand a inceput constructia tronsonului de metrou si a pasajului Victoria. Probabil ca va ramane un mister daca vreun inginer sau arhitect a avut curajul sa-i spuna lui nea Nicu ca acea casuta trebuie demolata sau daca decizia a apartinut exclusiv Celui mai iubit Fiu al poporului. Cert e ca, avand acordul lui Ceausescu, pamantul a fost netezit si in acel loc. Si asa a ramas, timp de douazeci si ceva de ani, pana acum cand, o firma – parca greceasca, inalta acolo un bloc modern, din otel si sticla. Teo nu va descoperi aceasta poveste in nici o carte despre Bucuresti si cred ca i se va parea interesant sa afle cum Intaiul Comunist al tarii a sters cu buldozerul o fila din istoria partidului pe care ni l-a varat noua pe gat.
A gasit 6000 de euro si i-a dat inapoi!!!! Februarie 12, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 43commentsCe ziceti de faptul ca, la noi, in Romanica, un fapt de normalitate reprezinta o stire, in timp ce in Europa numai ”omul care musca un caine” – daca ma-ntelegeti! – devine fapt de presa?! Ei, bine, din care categorie credeti, fara fatarnicie, ca face parte urmatoarea intamplare:
Mircea Rosca, politist de frontiera din cadrul IJPF Timis, activand pe raza localitatii Lunga, a gasit si inapoiat unui timisean portofelul pierdut, in care se aflau carduri bancare ce contineau suma de 6.000 euro. Atitudinea politistului de frontiera, care initial a pastrat discretia asupra incidentului, a fost adusa la cunostinta sefilor sai printr-o scrisoare de multumire a familiei celui care a pierdut portofelul. Cel care pierduse portofelul tocmai ridicase banii de la banca, de fapt cardurile pe care erau distribuiti, dar avea langa si plicurile cu pinurile cardurilor.
“Daca agentul dumneavoastra nu ar fi fost de o asemnea omenie incit sa ne inapoieze banii, noi am fi ramas ani intregi datori la bancile care ne-au imprumutat banii si am fi ramas in continuare cu problemele locuintei nerezolvate”, a scris Antonie C. din Lunga sefilor Politiei de Frontiera Timis.
Ar fi trebuit sa arunc la cos o asemenea stire sau sa o bag in ziar? La urma-urmei, ce facuse politistul Mircea Rosca? Gasise un purcoi de bani si l-a dus inapoi fraierului care-l pierduse, asa cum trebuie sa faca orice om al legii. Daca-i baga in buzunar politistul si era prins apoi, era un subiect! Sau nu?! Greu de multumit si cititorii….
Ce a facut Sarkozy cu stiloul lui Basescu?! Februarie 11, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 25commentsOau, ce mi-a crescut inima cand am vazut ca si marii politicieni ai lumii ”se fac de kakao” (cum zic unii), nu numai ai nostri! Impart bucuria cu voi, gratie unei inregistrari de la Antena 3, care a preluat imaginii de la o televiziune franceza. Urmariti cum presedintelui Sarkozy i se scurg ochii dupa stiloul cu care a semnat la Bucuresti mapa de protocol (parteneriatul franco-roman) si cum nu se lasa pana nu-l baga in propriul buzunar! Evident, ii murmura ceva lui Basescu al nostru, care fie a inteles, fie nu, da aprobator din cap. Jurnalistii francezi de la Canal+ nu s-au sfiit sa faca misto de gestul presedintelui lor, care a ”poftit” la un stilou Mont Blanc din seria MeisterStuck, despre care se stie ca poate fi achizitionat si de pe E-Bay, incepand de la 129 de euro.
De ce-o fi luat Sarkozy stiloul? E colectionar? I l-a facut cadou Carlei Bruni? Sa nu plece de la Bucuresti cu mana goala? Ca fost ministru de interne e banuitor din fire?
Personal, mie mi s-a parut haios frantuzul si nu m-as oripila nici daca ar fi facut-o al nostru. Sunt convinsa, insa, ca sunt si pareri diferite. Sa va aud!
[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/mZCSS4uEscQ" width="425" height="350" wmode="transparent" /]
Ce vrem sa alegem? – Dezbaterea de duminica (4) Februarie 10, 2008
Posted by Simona Ionescu in : Dezbaterea de duminica , 18comments1.Vine votul uninominal peste noi. Speram cu totii sa putem alege oameni si nu liste de partid, unde, in afara de 3-4 nume, nu stim pe nimeni. Cum vom alege, dupa ce criterii ne ghidam cand simpatizam sau antipatizam un politician, ce au sau ce le lipseste preferatilor? – sunt intrebari de la care putem incepem dezbaterea, atat spre folosul nostru cat si al politicienilor care or avea ragazul sa nimereasca pe acest blog. Daca va pigmentati argumentatia si cu numele unor oameni politici pe care ii considerati ~exemple~, cu atat mai incitanta va fi dezbaterea.
2. Miron Cozma a tinut un discurs la Lupeni, in fata a circa o suta de mineri. Acestia au facut un miting in sprijinul celorlalti fosti lideri ai minerilor, afllati inca in inchisoare. Cozma le-a tras o sapuneala ortacilor prezenti fiindca au fost prea pasivi in ultimii ani in fata problemelor sociale. Credeti ca Miron Cozma isi pregateste revenirea in viata publica?
M-a parat la Politie un criminal odios! Februarie 9, 2008
Posted by Simona Ionescu in : Viata de ziarist , 13commentsAseara, pe la 21.00, imi zbarnaie celularul. ~Buna, poti vorbi?~, recunosc vocea unui amic. ~Nu prea, ca sunt la politie, dau o declaratie~, zic. ~Aoleu, ai patit ceva, ai probleme, zi-mi daca pot sa te ajut?~, turuie usor panicat amicul meu. ~Nu, mai, stai linistit, ca n-am nimic. Vrea sa se judece cu mine un puscarias. Cica l-am calomniat, l-am facut criminal odios in ziar si mi-a facut plangere penala, invocand dreptul la imagine. Acum dau declaratie, sa-mi motivez neobrazarea~. Aud hohote in telefon. ~Hai, ca vorbim mai tarziu, ca acu il cheama pe domnul politist la vreun caz si eu n-am terminat declaratia~, zic si inchid, zambindu-i tanarului ofiter din fata mea. ~Ei, am zis si eu asa, sper sa n-aveti ghinionul asta ca sa sariti in masina la cine stie ce cafteala intre interlopi sau la vreun jaf si sa ramanem cu cazul meu nerezolvat!~. Cu siguranta, politistul era atat de tanar incat, in urma cu 10 ani, cand ~odiosul meu criminal~ o transa pe studenta Elena Nedelea intr-un atelier de pictura din zona Buzesti si-i cara bucatile de trup prin tramvaie, ca sa le imprastie prin Bucuresti, ofiterul de azi de la ~Investigatii criminale~ era un pustan pe bancile scolii. Simt nevoia sa-i fac un rezumat al cazului, dar ii recomand sa citeasca cele doua pagini de ziar pe care i le adusesem ca sa le ataseze la dosar. ~Calomniatul~ spunea ca publicasem textul incriminat in Evz, insa el aparuse in 27 mai 2007 si in 3 iunie 2007 in paginile ~Serialului Click~ din ziarul de Duminica. ~Mi-a facut plangere, sperand ca vom ajunge in instanta si astfel se va plimba si el intre puscarie si tribunal. E un truc vechi al detinutilor, cu care ne-am obisnuit si noi, ziaristii~, ii spun politistului, la incheierea celor doua pagini scrise. Numai ca, atentie!, pe cand acest Radulescu era judecat pentru fapta sa, a incercat sa evadeze din tribunal si a taiat un gardian.
Desi stiam raspunsul, l-am intrebat si pe tanarul ofiter cum de se pot lua in seama petitiile unui asemenea dezaxat? Raspuns corect: drepturile omului, conventii internationale, codul penal bun pentru toata lumea, mai putin pentru victime si rudele supravietuitoare! Plec din sectia de politie in care mi-am pierdut aproape o ora din viata, gandind ca legea asta schioapa ii permite unui astfel de criminal sa puna in miscare un aparat intreg din institutiile statului impotriva mea, contribuabilul care-i platesc si lui puscaria si politistului simbria. Ultimul, fiind obligat astfel sa intarzie alte dosare, cu infractiuni serioase. Vorba lui Mircea Badea: ~Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!~, extrem de inspirata incat a inregistrat-o la OSIM.
Cioara intr-un cartier de lux Februarie 8, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 12commentsTrec zilnic, in drum spre redactie, pe soseaua Aviatorilor. Un cartier de lux, unde locatarii ies din case doar pe patru roti. Ii admir si le admir vilele stand la stopul din Piata cu Nasture, de la Televiziune. Ieri, insa, minutele scurse in inaintarea de melc a autoturismului le-am petrecut urmarind o cioara. Inaripata asta din plebea pasaretului descoperise, aproape de rigola, un pachetel colorat, ambalat intr-o punguta de plastic. I-a mirosit a mancare si, probabil flamanda, dar cu siguranta infrigurata, tragea cu ciocul ca sa patrunda in interior. Era un spectacol fascinant si ma gandeam ca n-o sa am timp sa vad finalul, ca nu mai prind un stop si o scap din vedere. Cioara nu m-a dezamagit. A fost atat de rapida in trasul ei, in manevrele, aproape artistice, de a tine ba cu gherutele, ba cu aripile punguta fermecata, incat am prins prima inghititura hulpava. La urmatoarea cufundare a ciocului dupa dumicat, pachetelul s-a intors din smucitura. Pe el scria mare si colorat ~KFC~. Mai, frate, mi-am zis, uite ca in cartierul bogatilor pana si o amarata de cioara incepe sa traiasca altfel!
Primar cu chirias pe casa! Februarie 7, 2008
Posted by Simona Ionescu in : D-ale mele, d-ale noastre , 9comments~Ce tara e asta in care cetateanul obisnuit nu-si gaseste dreptate si protectie sociala, unde legile pentru el sunt fie inaplicabile din cauza coruptiei sau a nepasarii, fie inexistente?~, ma intreba, acum cativa ani, un amic fugit in America pe vremea lui Ceausescu si revenit in Romania ca sa-si recupereze apartamentul confiscat de statul socialist. La vremea aceea, pe la mijlocul anilor 90, legile erau in defavoarea proprietarilor, iar amicul meu a avut mari probleme. Le-a rezolvat, intr-un final, dar cu foarte multi bani, nervi si lehamite. Nu si-a evacuat chirisii, ajungand cu ei la o intelegere amiabila, dupa ce avocatul ii spusese ca ii scoate fara probleme in strada. Acum, legea, modificata, inclina balanta in favoarea proprietarilor. E normal asa, fiindca proprietatea e ocrotita prin Constitutie. Dar e inuman ca statul, prin primariile sale, sa nu gasesca aproape niciodata solutii pentru chiriasi. Ieri, o zi intreaga, o femeie a stat cocotata pe casa in care locuise din 1978, amenintand ca-si da foc daca nu i se acorda o locuinta pentru a nu mai dormi cu familia in strada. Expresia disperarii! In urma cu 30 de ani, oamenii primisera, legal, repartitia pentru o casa. Cuvantul ~nationalizata~ nu intra, in 78, in vizorul or. In 2008, insa, in plina iarna, s-au trezit sub cerul liber. Pentru ei, primaria n-a gasit nici o solutie – nici o camaruta, desi legea spune ca si chiriasi au drepturi si trebuie cazati intr-o locuinta sociala. De aici disperarea fara margini a femeii. Privind imaginile la tv, mi-l inchipuiam pe primarul Videanu (dar si pe Vanghelie, Pacurariu, Melescanu etc) in livingul vilei sale, calduros si luxos, savurandu-si bautura de seara tolanit in fotoliul din piele din fata plasmei cand, brusc, dupa primele fraze ale reporteritei de la ~Stiri~, a apasat vartos butonul telecomandei. I-a scapat si ceva printre dinti… Ce spune?! M-au oprit din visare imaginile de pe televizor cu Becali, viitor candidat la primarie…
~Student party~ cu Cristi Paturca si Rona Hartner Februarie 6, 2008
Posted by Simona Ionescu in : Viata de ziarist , 7commentsSudentii sunt in sesiune. E un furnicar teribil prin toate universitatile. Cele particulare si-au schimbat fata in ultimii 5 ani, iar acum cladirile lor bat alte asezaminte de invatamant de stat, iar procesul de invatamant a intrat intr-o fireasca normalitate. Am o bucurie aparte, fiindca am pus si eu umarul intrucatva la asezarea acestui invatamant alternativ in Romania de tranzitie. In 1995, cand facultatile particulare erau puse la zid, cand legislatia schiopata, cand oamenii nu intelegeau mai nimic din ce e bine si ce e rau in aceste noi forme de invatamant si cand guvernantii si parlamentarii pareau ca le lasa sa pluteasca la nesfarsit intr-un vid legislativ, am pornit o revista saptamanala care sa aduca in atentia publica toate problemele cu care se confruntau studentii de la ~particular~, dar si de la ~stat~. S-a numit ~Student party~ si a aparut 3 ani la tarabe. Eu zic ca a fost un succes fiindca n-a fost fiinantata niciodata, a trait din vanzare si n-am ramas datoare cu nici un leu la tipografie. Am facut-o cu un grup mic de ziaristi si cativa studenti cu talent jurnalistic, dar am mutat ~muntii~ ignorantei in acei ani si am promovat tineri care azi sunt vedete. Regret si azi ca am oprit-o in 1998, dar ma angajasem in proiectul schimbarii ziarului Libertatea si, efectiv nu mai aveam timp. Am multumirea ca o colectie a acestui saptamanal ~de autor~ se gaseste la Biblioteca Nationala si poate fi vazuta de oricine.
Mi-am amintit de lucrurile astea din doua motive: ieri, cand mi-am facut ordine printre hartile dintr-un sertar, am dat si peste un dosar in care se gasea lista cu abonamente la ~Studet party~. Rasfoindu-l, am gasit numele Laviniei Sandru. Actuala vicepresedinta de la PIN era atunci o studenta din Targu Mures, la Actorie, la stat. Al doilea motiv e Cristian Paturca, autorul ~Imnului golanilor~ din Piata Universitatii 1990, despre care am vorbit duminica, la ~Dezbatere~. In 1996, am organizat cu revista ~Student party~ un spectacol la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti. Cristi si Rona Hartner, dar si grupul Voua au fost sufletul acelei seri, in care studenti de la particular s-au intalnit cu studenti de la stat, incercand sa-si inteleaga problemele si optiunile. O poza din acel spectacol, cu Rona si Cristi (da click pe poza!). 
Revin cu niste precizari. Acum, Cristian Paturca nu e prea bine cu sanatatea, iar aparitiile lui in public lipsesc aproape cu desavarsire. In schimb, Rona Hartner si-a construit o cariera artistica in Franta. De curand, a nascut o fetita pe care a aratat-o romanilor la emisiunea lui Catalin Maruta.
