20 decembrie 1989-20 decembrie 2007 Decembrie 21, 2007
Posted by Simona Ionescu in : Amintiri despre Revolutie , trackbackVestile venite dinspre Timisoara erau din ce in ce mai dese, iar bucurestenii erau bulversati atat de necunoscutul ulterior, cat si de spaima ca, intr-o zi, s-ar putea trage si in Capitala in oameni. Deja pe strazi patrulau echipaje formate din militieni, reprezentanti ai garzilor patriotice si ai organizatiilor de partid. Cu toata frica, bucurestenii insa vorbeau pe soptite si ascultau Europa libera, din maruntaiele radiourilor rasunand tacanitul pustilor . Gloante care loveau romani in fata catedralei din Timisoara. Era aproape de neinchipuit ca armata sa traga in propriul popor. Si totusi… Seara, ni s-a servit la televizor, de catre partidul comunist si de expozantii sai de frunte, Nicolae si Elena Ceausescu, explicatia macelului. Ni s-a spus ca grupuri de huligani au devastat magazine in Timisoara, ca au incitat la rasmerita pusa la cale de niste ~aginturi straine~, astfel incat armata a fost nevoita sa intervina. Apoi, sa te tii reportaje cu oameni ai muncii (evident, secretari de partid sau comunisti dornici de afirmare, de prin fabricile patriei) care infierau actiunile nemernicilor ce au devalizat! Finalul era linistitor: organele de partid si de stat vor face totul pentru a restabili linistea in tara!
Va imaginati cam ce gandeau romanii din fiecare casa in care functiona un televizor?! Traiam un sentiment amestecat de teama si revolta, indus de anuntul ca nea Nicu se carase in Iran exact in tumultul acestor evenimente. Poate ca si de aia am avut perceptia ca, in primele zile ale revolutiei, au navalit teroristii arabi peste noi. N-aiba stie, dar nu ni s-a aratat niciodata un asemenea terorist! Iar diversiunea, manipularea, aveam sa le descoperim, putin cate putin, mult mai tarziu. O sa povestesc si cand, cum si de la cine am aflat prima data ca ~afara~, in oras, e o cacialma, nu o lupta cu teroristii. Ziua de 20 s-a incheiat pentru mine cu vestea ca, a doua zi dimineata, ~oamenii muncii~ vor participa la un miting foarte mare, in Piata CC-ului, convocat de Ceausesti. Eu ramaneam cu copiii acasa.
Punte peste timp, in aceasta seara, declaratiile ministrului Orban cu privire la evenimentul rutier in care a fost implicat m-au tinut in fata televizorului. Revolutie in toata regula intre jurnalisti, deja impartiti in doua tabere, demnitarul acuzat ca a acrosat o fata cu masina, si opinia publica, siderata de ce se intampla! Presa e in criza.
Comments»
Mi-am amintit cât de bou am putut să fiu în decembrie 1989!
În vreme ce oamenii serioşi furau tot ce se putea, eu visam la viitoarele alianţe militare ale Regatului România (în nici un caz nu mă gândeam la NATO, chiar atât de bou n-am fost nici măcar atunci!)…
D-aia te-au facut Erou al Revolutiei! Crezi ca aia care au furat se mai bucura azi de bunurile alea? S-au uzat, da-le-ncolo! Dar Tu ai ramas ditamai Eroul! Sau Boul?!
Mai mult cea de-a doua variantă…
Azi am un oaspete pe blog, Marcel Răduţ Seliste, din Craiova. Scrie tot despre Marea Revoluţie (eu nu mai recunosc că am participat, aşa cum, de altfel, procedează cei mai mulţi timişoreni). Ilustraţia am ales-o eu (măcar că Marcel e tot… român verde, ca mine – că tot cu “r” începe).
@Vania
Frumos si sensibil text! Olteanul scrie literatura?
Are blog, valahianova, dar postează rar…
Mai scrie şi la un ziar, GDS (Gazeta de Sud – nu altceva!). Exact nu prea ştiu ce scrie, în afară de astea. Probabil că, în ascuns, pregăteşte el ceva…
Hai ca la Bucuresti a inceput Revolutia! Ma astern la scris, fiindca revolutia asta din 2007, nu sufera amanare. Ea se produce acum in presa. Cred ca merita sa dezbatem!